Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 52/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 52/R-CA
Ședința publică din 22 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare pentru soluționare recursurile declarate de contestatoarea și de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr.150 din 25 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenta-contestatoare și recurenta-intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că recursul declarat de contestatoarea este depus direct la Curtea de APEL PITEȘTI. Totodată, învederează că s-a depus la dosar întâmpinare din partea recurentei-contestatoare cu privire la recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursurile în stare de judecată și râmâne în pronunțare asupra lor, precum și asupra excepției prevăzută de art.302 Cod procedură civilă în ceea ce privește recursul declarat de contestatoare.
CURTEA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanta a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii V, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei de pensionare nr.-/1.07.2007 prin care i s-a stabilit un punctaj mediu anual de 1,62711 puncte conform nr.OUG19/2007.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat deschiderea dreptului la pensie s-a realizat începând cu l decembrie 1994, corespunzător unei perioade de vechime în muncă de 37 ani, 10 luni și 13 zile, ulterior întregită la 38 de ani. Ulterior, reclamanta a constatat că perioada 01.12.1994 - 01.09.1995 nu i-a fost luată în calcul la stabilirea cuantumului pensiei și în acest sens a depus cererea nr.7772/23.02.2007 către intimată în vederea recalculării pensiei sale. De asemenea, prin aceeași cerere a solicitat luarea în considerare și a sporului de vechime pentru perioada 01.09.1992 - 01.06.1995, în cuantum de 15 respectiv 25% și a sporului pentru încordare psihică pentru perioada 01.04.1991 - 01.09.1995.
În urma acestui demers, reclamantei i s-a emis decizia nr.- din 01.07.2007, însă nici aceasta nu corespunde realității, motiv pentru care a promovat prezenta acțiune prin care solicită să i se ia în considerare vechimea sa integrală în muncă și sporurile de care a beneficiat.
La prima zi de înfățișare, în condițiile art. 132 Cod procedură civilă, reclamanta și-a întregit obiectul dedus judecății, arătând că înțelege să conteste și următoarele acte emise de pârâta Casa Județeană de Pensii V: buletinul de calcul nr.-/23.07.2005, decizia nr.-/1.08.2007, decizia nr. -/3.08.2007 și decizia nr.- - emisă fără dată.
A arătat reclamanta că deciziile contestate nu au calculat în mod corect punctajul mediu anual, acesta fiind mai mic decât punctajul real, ceea ce determină o pensie mai mică.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Casa Județeană de Pensii Vas olicitat respingerea contestației ca fiind rămasă fără obiect.
A susținut pârât că reclamanta contestă decizia nr.- din 01.07.2007 emisă conform nr.OUG19/2007 pe motivul că nu i s-ar fi luat în calcul sporurile de care aceasta a beneficiat în perioada 1992- 1995, fără a observa însă că această decizie vizează perioade anterioare datei de 01.01.1963. În consecință, aspectele invocate de contestatoare nu pot face obiectul prezentei contestații.
Cu privire la cererea nr.7772/23.02.2007 depusă la sediul pârâtei, se arată că reclamantei i-a fost emisă decizia nr.-/3.08.2007, iar drepturile restante i-au fost achitate în data de 23-27 sept.2007, astfel încât prezenta contestație a rămas fără obiect.
Pentru a se verifica susținerile contestatoarei, respectiv apărarea pârâtei, în sensul dacă intimata a procedat la revizuirea evaluării pensiei cuvenite acesteia pentru munca depusă și limită de vârstă, instanța a încuviințat proba cu expertiză contabilă, având ca obiective: recalcularea punctajului și a drepturilor de pensie care i se cuvine reclamantei în urma revizuirii evaluării, având în vedere înregistrările din carnetul individual de muncă și completările din adeverința nr. 2320/30.01.2007 eliberată de Spitalul Județean de Urgență V precum și prevederile OUG nr.19/21.03.2007.
Prin sentința civilă nr.150/25.02.2008, a fost respinsă contestația.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin decizia nr.-/26 iunie 1995 contestatoarei i-a fost acordată pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, corespunzător vechimii totale în muncă de 37 ani, 10 luni și 13 zile în grupa a III-a de muncă, plata drepturilor de pensie urmând a se face începând cu data de 01.04.1995.
Prin decizia nr.-/1.07.2007 contestatoarei i-au fost aplicate dispozițiile nr.OUG19/2007, în sensul că anterior aplicării acestei ordonanțe i s-a stabilit un punctaj mediu anual de 0,38275 puncte, iar conform nr.OUG19/2007 un punctaj de 0,39544 puncte.
Cu privire la punctajul mediu anual prin evaluare, conform prevederilor nr.HG1550/2004, precum și a pensiei pentru limita de vârstă cuvenite contestatoarei la data de 01.09.2005, expertul contabil a statuat că acest punctaj a fost determinat având în vedere atât înregistrările din carnetul individual de muncă al acesteia, precum și drepturile suplimentare comunicate de către Spitalul Județean de Urgență V, drepturi care nu au fost înregistrate în totalitate în carnetul de muncă.
După aplicarea dispozițiilor art.78- 79 din Legea nr.19/2000 și a dispozițiilor art.165 din Legea nr.19/2000, cu privire la calculul punctajului aferent contribuției la pensia suplimentară, în raport cu stagiul complet de cotizare de 25 de ani, expertul contabil a stabilit că reclamantei i se cuvine un punctaj mediu anual de 1,67027 puncte, identic cu cel stabilit de către pârâta Casa Județeană de Pensii prin decizia nr.-/03.08.2007. Același expert a constatat că diferența de 0,00040 puncte între punctajul mediu anual calculat de expert și cel stabilit de pârâtă nu influențează în nici un fel drepturile bănești cuvenite contestatoarei și că decizia nr.-/3.08.2007, emisă de intimată în cursul judecății, contestată de altfel de către reclamantă, a revizuit evaluarea din data de 01.09.2005 și a completat și stagiul de cotizare cu activitatea din perioada 01.12.1994 - 31.08.1995.
Din concluziile raportului de expertiză contabilă, instanța a mai reținut că reclamantei i se cuvine un cuantum al pensiei de 494 lei, astfel cum i-a fost stabilit prin cea din urmă decizie emisă de către pârâtă.
În ceea ce privește aplicarea prevederilor nr.OUG19/2007, în sensul că pentru perioada anterioară anului l963 punctajul mediu anual luat în calcul este de 1,0000 puncte în situația în care punctajele realizate efectiv sunt mai mici decât 1,0000 puncte, expertul contabil a statuat că, raportat la stagiul complet de cotizare de 25 de puncte, contestatoarei i se cuvine un punctaj mediu anual de 1,68250 puncte, adică un cuantum al pensiei de 667 lei.
A concluzionat instanța, din compararea rezultatului calcului efectuat de expertul contabil și a punctajului stabilit de pârâtă prin decizia nr.-/4.10.2007, aflată la fila 62 dosar, că rezultă o diferență de 0, 00086 puncte care nu modifică în nici un fel cuantumul pensiei cuvenită contestatoarei.
Ca atare, față de înscrisurile depuse în cursul judecății, respectiv deciziile de pensionare nr.- din 03.08.2007 și 4.10.2007, coroborate cu concluziile raportului de expertiză contabilă, instanța a concluzionat că reclamantei i-a fost revizuit dreptul la pensie, astfel încât punctajul calculat de expert este identic cu cel calculat de pârâtă prin decizia emisă în timpul judecării pricinii, astfel încât acțiunea contestatoarei, astfel cum a fost precizată la filele 15 și 72 dosar a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă pentru acest considerent.
În ceea ce privește capătul din acțiune privind acordarea către reclamantă a cheltuielilor de judecată, instanța a constatat că acesta este fondat, față de dispozițiile art.275 Cod procedură civilă, potrivit cărora pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamatului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată și având în vedere că pârâta este în culpă procesuală, emițând decizia corectă de pensionare în cursul judecării cauzei.
În termen legal sentința a fost recurată de către intimata Casa Județeană de Pensii V, precum și de către contestatoarea, aceasta din urmă depunând cerere de recurs direct la Curtea de APEL PITEȘTI.
Casa Județeană de Pensii Vac riticat sentința în ceea ce privește greșita sa obligare la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea recursului se arată că pe de o parte motivarea primei instanțe sub acest aspect este contradictorie, iar pe de altă parte deciziile nr.- din 3.08.2007 și din 4.10.2007 au fost emise anterior procesului, iar nu în timpul judecării pricinii, așa cum greșit a reținut instanța de fond, și, ca urmare, în speță sunt aplicabile dispozițiile art.275 Cod procedură civilă, potrivit căruia pârâtul care a recunoscut pretențiile reclamantului la prima zi de înfățișare nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând sentința recurată prin prisma criticii formulate, Curtea constată că recursul declarat de Casa Județeană de Pensii V este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.275 Cod procedură civilă, "pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată".
Rezultă din acest text de lege că pentru a nu fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului trebuie să nu fi fost pus în întârziere înainte de sesizarea instanței sau să nu fi fost de drept în întârziere.
Punerea în întârziere este necesară numai pentru neexecutarea unor obligații contractuale, în timp ce în materie extracontractuală nu este necesară punerea în întârziere, din momentul săvârșirii faptului prejudiciabil debitorul fiind de drept în întârziere.
Întrucât în domeniul asigurărilor sociale nu se pune problema unor obligații contractuale, rezultă că în speță Casa Județeană de Pensii A este de drept în întârziere, astfel că în mod corect a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile art.275 Cod procedură civilă, situație față de care recursul său va fi respins ca nefondat în temeiul art.312 Cod procedură civilă.
Având în vedere că recursul contestatoarei a fost greșit îndreptat, nefiind depus la instanța a cărei hotărâre se atacă ( Tribunalul Vâlcea ), ci direct la instanța de recurs (Curtea de APEL PITEȘTI ), Curtea va anula acest recurs în temeiul art.302 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr.150 din 25 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Anulează ca greșit îndreptat recursul declarat de contestatoarea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
TC/2 ex.
23.04.2008
jud fond.
.
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin
