Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 5443/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(4620/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.5443/
Ședința publică din data de 08 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.3910 din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 28192/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul contestator HG, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul contestator G, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 25.08.2009, precum și faptul că recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 3910 din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 28192/3/AS/2008, s-a admis acțiunea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
În consecință, s-a dispus anularea deciziei nr. -/16.03.2007 și obligarea intimatei să emită o nouă decizie de pensionare prin valorificarea unui punctaj mediu anual de 1,32184 puncte începând cu 01.09.2005.
În final, intimata a fost obligată și la 752,25 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Intimata a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
Măsura luată de instanță prin hotărârea atacată nu este doar o încălcare a competenței instanței referitoare la controlul actului administrativ, ci și o cauză de depășire a atribuțiilor puterii judecătorești.
Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbându-i natura și înțelesul vădit neîndoielnic.
În speță este vorba despre punctul de vedere al expertului, în raport de actele luate în considerare la emiterea deciziei de pensie de către singura instituție abilitată să efectueze această operațiune.
Un raport de expertiză nu poate stabili un punctaj sau un cuantum al pensiei (stabilirea pensiei fiind un atribut exclusiv al Casei de Pensii), ci trebuie să precizeze ce anume nu s-a luat în calcul, unde anume s-a greșit când s-au preluat datele din carnetul de muncă, adeverințe, etc.
Preluând punctul de vedere al expertului și stabilind un anumit punctaj, instanța depășește atribuțiile puterii judecătorești, acest fapt reprezentând o imixtiune în activitatea unei instituții publice cu atribuții specifice și exclusive în domeniul pensiilor.
În continuare, în motivarea recursului au fost reproduse dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000.
Prin întâmpinare, intimatul-contestator a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și considerând că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, criticile exprimate în motivarea acestuia neputând fi primite.
Susținerile recurentei în sensul că stabilirea punctajului și a cuantumului pensiei de către instanța fondului ar reprezenta o imixtiune în activitatea Casei de Pensii și în același timp o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești (deoarece stabilirea pensiei este un atribut exclusiv al Casei de Pensii, aceasta fiind o instituție publică cu atribuții specifice în domeniul pensiilor) sunt nefondate, urmând a fi înlăturate.
Instanța de fond, sesizată cu o contestație împotriva unei decizii de pensionare, întemeiată pe disp. art. 87 din 19/2000, este îndreptățită să cenzureze sub toate aspectele actul juridic contestat (deci inclusiv sub aspectul stabilirii punctajului și al cuantumului pensiei), fiind competentă în acest sens, în temeiul prev. art. 155 lit. d și f din aceeași lege, care statuează că tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind deciziile de pensionare și modul de stabilire a pensiilor.
În speță, Tribunalul București nu a făcut decât să acționeze potrivit competențelor sale legale, reținând pe baza probatoriului administrat (înscrisuri, raport de expertiză contabilă) că în conținutul deciziilor contestate s-au strecurat erori, din cauza cărora intimatul-contestator era prejudiciat, primind o pensie mai mică decât cea care i se cuvenea.
Dacă s-ar împărtăși punctul de vedere al recurentei în sensul că stabilirea pensiilor (mai precis a punctajului și cuantumului pensiei) este atributul exclusiv al Casei de Pensii, ar însemna să ajungem la concluzia că art. 87 și 155 din 19/2000 devin inaplicabile și nu mai pot produce nici un fel de efecte juridice, deși sunt texte legale în vigoare la momentul actual. Or, o asemenea ipoteză nu poate fi acceptată, căci legea a fost adoptată în scopul de a fi aplicată și a produce efecte juridice specifice, aceasta fiind voința legiuitorului.
Cât privește raportul de expertiză întocmit în cauză, acesta are valoarea juridică a unui mijloc de probă (vezi art. 201 și urm. pr.civ.), astfel că, în măsura în care se coroborează cu alte dovezi administrate pe parcursul procesului, este obligatoriu a fi luat în considerare de instanța de judecată, adică exact ceea ce a făcut și Tribunalul în prezenta speță.
Iar expertul era îndreptățit să verifice dacă s-au strecurat erori în ce privește modul de stabilire și calcul al pensiei prevăzută în decizia contestată, câtă vreme acesta a fost unul dintre obiectivele expertizei, fixat de instanța de judecată, în virtutea rolului său activ și al atribuțiilor ce-i revin pentru a asigura o justă soluționare a pricinilor cu care este învestită.
Referitor la acea parte a motivării recursului în cuprinsul căreia s-au reprodus prevederile art. 164 din Legea nr. 19/2000, nici aceasta nu poate fi luată în seamă, având și ea un caracter pur formal, câtă vreme nu s-a prezentat nici un argument juridic, prin care să se demonstreze incidența respectivelor texte în speță și legătura lor cu hotărârea Tribunalului. Simpla reproducere a unor texte legale nu poate fi asimilată exprimării unor nemulțumiri concrete cu privire la sentința recurată și constituie un procedeu ce nu poate fi acceptat, evidențiind o dată în plus netemeinicia recursului, decurgând din lipsa sa de argumentație logico-juridică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, în contradictoriu cu intimatul-contestator G, împotriva sentinței civile nr. 3910 din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 28192/3/AS/2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 08.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./14.10.2009
Jud. fond:,.
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
