Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 5676/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (număr în format vechi 3813/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 5676/R/
Ședința publică de la 16 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol se află judecarea cauzei privind recursul formulat de recurenta intimată CASA DE PENSII A MUNCIPIULUI împotriva sentinței civile nr.1930 din data de 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator, având ca obiect contestație decizie de recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul contestator prin apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din data de 20 mai 2009, lipsă fiind recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Fiind întrebat, apărătorul recurentului precizează că nu mai are cereri sau excepții de formulat, motiv pentru care Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul intimatului pune concluzii de respingere a recursului declarat ca fiind nefondat și menținerea sentinței civile atacate, ca fiind legală și temeinică,cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Precizează că recurenta, deși în recursul formulat face trimiteri la motivele prevăzute de art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă, nu poate să argumenteze și nici să demonstreze vreo încălcare a legii făcută de instanța de fond.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1930 din data de 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de contestatorul, astfel cum a fost completată și precizată; a fost anulată decizia nr.-/12.09.2008 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 5; a fost obligată intimata Casa de Pensii a Municipiului B să emită o nouă decizie de pensie prin care să recalculeze, începând cu 01.12.2005, drepturile de pensie ale contestatorului, cu luarea în considerare la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani; a fost obligată intimata să plătească contestatorului diferențele dintre pensia recalculată conform hotărârii și pensia efectiv încasată, începând cu data de 01.12.2005; au fost respinse celelalte pretenții ale contestatorului, ca neîntemeiate; a fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că este beneficiar al pensiei pentru limită de vârstă din 1998, conform Legii nr.3/1977. În decizia de stabilire a pensiei emisă la data de 16.04.2003, începând cu 1.04.2003, se face mențiunea că beneficiarul a lucrat în grupa I de muncă 24 ani 4 luni și 27 zile.
Potrivit art.14 din Legea nr.3/1977, persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: a) un an și șase luni pentru grupa I de munca; b) un an și trei luni pentru grupa II de munca.
S-a considerat că, în mod eronat, intimata a luat în considerare un stagiu de cotizare de 30 de ani când a emis decizia de recalculare în baza OUG 4/2005, în loc de 20 de ani cum prevăd dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, dar a luat în considerare corect sporurile din perioadele menționate de contestator în acțiunea precizată și completată pe baza de adeverințe și a avut in vedere și stagiul asimilat invocat de contestator. Această situație rezultă din coroborarea adeverințelor invocate în acțiune cu buletinul de calcul depus de contestator la dosar și cu fișa datelor privitoare la activitatea in munca pe baza căreia s-a emis decizia atacată. S-a observat că contestatorul s-a încadrat in muncă la data de 26.11.1971, iar în acțiune indică chiar stagiul asimilat avut in vedere de intimată la recalculare potrivit fișei datelor activității in muncă, început de la 5.06.1973 până la data de 24.11.1974, fără a depune vreo altă dovadă de stagiu asimilat, și că potrivit carnetului de muncă la data de 7.12.1974 s-a reîncadrat in muncă. Prin urmare, a fost găsită nefondată cererea din acțiunea precizată de recunoaștere a unui spor de vechime de 3% pentru o vechime în muncă de 5 ani, în perioadele 20.12.1972 - 05.06.1973, 07.12.1974 - 01.05.1975, atât timp cât nu realizase efectiv această vechime în muncă în aceste perioade, respectiv sporul de vechime in munca in aceste perioade.
Prin luarea în considerare de către intimată a unui stagiu complet de cotizare greșit de 30 ani a rezultat un punctaj mediu anual eronat când a avut loc recalcularea prin decizia din 12.09.2008.
Deoarece intimata a calculat în mod greșit punctajul mediu anual și pensia prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, contestatorul este îndreptățit la plata diferențelor dintre pensia încasată și cea cuvenită, dar prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, conform prevederilor art.14 din Legea nr.3/1977.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Casa de Pensii a Municipiului B la data de 11.05.2009, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 09.06.2009 sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă, se critică hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie și se solicită admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței pronunțate în sensul respingerii acțiunii formulate de.
Precizează recurenta-pârâtă că actuala legislație privind sistemul public de pensii are ca principiu general stabilirea cuantumului pensiei cuvenite fiecărui titular prin luarea in considerare a întregii activități și a drepturilor salariate realizate pe tot parcursul timpului ce se consideră perioadă de cotizare.
Pe baza acestui principiu, pentru fiecare lună și pentru întreaga perioadă ce constituie vechime in muncă ori este asimilată acesteia, se stabilește punctajul corespunzător in raport cu drepturile salariale obținute, iar prin înmulțirea punctului de pensie cu punctajul mediu realizat se stabilește cuantumul pensiei cuvenite fiecărui titular.
Stagiul de cotizare este definit de art. 160 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 ca fiind "vechimea in munca recunoscuta pentru stabilirea pensiilor pana la intrarea in vigoare a prezentei legi-". Ori, legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială prevedea in art. 14 alin. (1) că persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani in locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 de ani in grupa II de muncă, beneficiază la stabilirea pensiei de un spor la vechimea in munca de un an și șase luni pentru grupa I de munca și, respectiv, un an si trei luni pentru grupa II de muncă.
În acest context, asigurații care și-au desfășurat activitatea in grupe speciale de muncă si ale căror drepturi de pensie s-au deschis in perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât si de majorarea vechimii in muncă, conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 3/1977.
Prin urmare, singurele facilitați oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat in grupa I sau II de munca sunt acordarea sporului pentru vechimea in muncă și posibilitatea pensionarii înainte de vârsta standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
În ceea ce privește principiul înscris in preambulul nr.OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, care consacra asigurarea "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", consideră recurenta că acesta nu poate fi aplicat in cauză, atâta timp cat nu exista in lege o prevedere expresă care să stipuleze că și persoanelor care au lucrat in grupe speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000, li se aplică prevederile acestei legi pentru determinarea stagiului de cotizare.
La data de 17.06.2009, intimatul-contestator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta-intimată critică hotărârea instanței de fond față de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea este nelegală și netemeinică deoarece instanța a analizat greșit probele administrate in cauză si a aplicat greșit legea.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o norma de drept substanțial, fie atunci când interpretează eronat o normă juridică aplicabilă. Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege ce este în vigoare la data judecații sau când, deși recurge la texte de lege aplicabile litigiului, le dă o greșită interpretare.
Recurenta indică în cererea de recurs textele de lege pe care consideră că instanța de fond le-a aplicat greșit, adică Legea nr.3/19977, Legea nr.19/2000, HG nr.1550/2004 și OUG nr.4/2005. Cu alte cuvinte, recurenta critică concluzia instanței de fond asupra stagiului complet de cotizare de 20 de ani care trebuie luat in calcul la reevaluarea pensiei intimatului-reclamant.
Critica este nefondată.
Drepturile de pensie ale intimatului-contestator au fost deschise la 01.01.1998, fiind emisă decizia nr.-, în temeiul Legii nr.3/1977 de către Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului B - Oficiul de Pensii. Ulterior, a fost emisă decizia nr. 1--/16.04.2003 prin care au fost valorificare stagii de cotizare conform art. 169 din Legea nr. 19/2000. Se menționează în această decizie vechimea totală în muncă de 41 de ani și 10 zile, din care 24 de ani, 4 luni și 27 de zile de activitate în grupa I de muncă, precum și 1 an, 6 luni și 13 zile în grupa a II-a de muncă.
Drepturile de pensie ale intimatului contestator au fost determinate după procedura prevăzută de art. 78 din Legea nr. 19/2000, prin calcularea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei, prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, aspect contestat în cauza de față.
În acord cu opinia Tribunalului, Curtea apreciază că acest stagiu de cotizare este de 20 de ani, iar nu stagiul de cotizare de 30 de ani prevăzut de art.41 alin.4 din Legea nr.19/2000.
Întrucât drepturile de pensie ale intimatului-contestator s-au deschis în baza legii anterioare, Legea nr.3/1977, intimata trebuia să dea eficiență dispozițiilor art.4 raportat la art.1 din OUG nr.4/2005, precum și dispozițiilor art.2 alin.1 și 3 din anexa 1 la HG nr.1550/2004 care cuprinde normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public. Așadar, stagiul complet de cotizare în cazul intimatului trebuie să fie cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Ori, art.8 din Legea nr.3/1977 prevedea faptul că are dreptul la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă personalul muncitor cu o vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile și cu condiția împlinirii vârstei de 62 de ani bărbații și 57 de ani femeile. Așadar, se prevedea o dublă condiție, o vechime în muncă și împlinirea unei anumite vârste de pensionare.
În art.14 alin. 1 din Legea nr.3/1977, se prevedea o situație specială pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care se încadrau în baza legii în grupa I de muncă, stipulându-se că la stabilirea pensiei se ia în calcul 1 an și 6 luni pentru fiecare an lucrat în grupa I de muncă. De asemenea, aceste persoane aveau dreptul de a se pensiona la cerere la împlinirea vârstei de 52 de ani pentru bărbații care desfășuraseră activitate în grupa I de muncă, respectiv 50 de ani pentru femei (art.14 alin.3).
O reglementare similară exista și pentru munca desfășurată în grupa a II-
Din reglementarea cuprinsă în art.14 din Legea nr.3/1977 rezultă că legislația anterioară permitea anumitor persoane să obțină pensie atât cu reducerea stagiului general de cotizare de 30 de ani la 20 de ani, cât și cu reducerea vârstei de pensionare de la 62 de ani la 52 de ani, în cazul bărbaților.
Ori, în măsura în care legea în vigoare la data pensionării intimatului-contestator îi permitea acestuia obținerea dreptului de asigurare socială pe baza a 20 de ani de muncă în grupa I, conform reglementării expuse anterior, beneficiul legii trebuie păstrat și la aplicarea noii legi, punctajul anual al intimatului trebuind a fi determinat prin raportare la un stagiu de cotizare de 20 de ani. De altfel, aceste condiții au fost apreciate îndeplinite la data respectivă și de către casa de pensii care a emis o decizie de acordare a pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, cu vechime integrală.
A nu proceda în acest fel ar însemna o dezavantajare evidentă a intimatului-reclamant și, nu în ultimul rând, o nesocotire a deciziei în interesul legii nr. 40/22 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite (publicată în Monitorul Oficial nr. 334 din 20 mai 2009), dezlegarea dată problemei de drept judecate și aplicabilă cauzei fiind obligatorie pentru instanțe.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art.312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat și va păstra în tot hotărârea tribunalului care a făcut o corectă analiză și aplicare a legii în materia recalculării pensiilor.
Văzând dispozițiile art.274 Cod pr.civilă, Curtea va obliga recurenta-intimată care se găsește în culpă procesuală, să plătească intimatului-contestator cheltuieli de judecată efectuate în recurs în valoare de 600 lei reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanța nr. 105/09.10.2009 eliberată de Cabinet de Avocat " ".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta intimată CASA DE PENSII A MUNCIPIULUI împotriva sentinței civile nr.1930 din data de 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator .
Obligă recurenta-intimată să plătească intimatului-contestator cheltuieli de judecată în valoare de 600 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./ tehn./2 ex./11.11.2009
Tribunalul București
Judecători ,
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Scrob Bianca Antoaneta
