Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 572/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5656/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.572/
Ședința publică de la 03 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Rotaru
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr.5764 din data de 30.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.28645/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de pensionare".
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimata, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.17952 din 01.04.2009 depusă la dosar-fila 10, lipsind recurentaCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 01.02.2010, cerere din partea intimatei prin care depune la dosar fotocopia carentului de muncă al acesteia.
Intimata, prin avocat, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă intimatei cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimata, prin avocat, având cuvântul, solicită a se observa că recurenta prin cererea de recurs dedusă judecății, face referire la perioada în care intimata a fost detașată în interes de serviciu în; perioadă care recurenta refuză să o ia în considerare la momentul stabilirii drepturilor de pensie, înțelegând să emită o adresă în sensul că partea pe care o reprezintă să solicite drepturile de pensie pentru perioada mai sus-menționată, în, fără a observa că pentru această perioadă intimata a achitat contribuția asigurărilor sociale către stat.
Având în vedere cele susținute, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 Cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.5764 din data de 30.06.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; s-a anulat, în parte, decizia nr.-/15.05.2008, emisă de Casa de Pensii a Municipiului B - Casa Locală de Pensii Sector 6, în sensul că valoarea debitului aferent perioadei 01.07.2005 - 29.02.2008 este de 322 lei și nu de 3914 lei, ca urmare a faptului că punctajul mediu anual stabilit în baza OUG nr.4/2005, începând cu data de 01.07.2005, are valoarea de 1,96530 puncte, iar punctajul mediul anual stabilit în baza OUG nr.19/2007, începând cu data de 01.07.2007, are valoarea de 2,11119 puncte; s-a exonerat contestatoarea de plata debitului care excede sumei de 322 lei și s-a respins ca neîntemeiată, cererea sub celelalte aspecte.
Prin aceeași sentință, s-a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată efectuate de contestatoare, în valoare de 752,25 lei, onorariu expertiză.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin decizia de pensionare nr.-/23.09.1988, emisă de Comisia de Pensii Sector 6, contestatoarea a fost pensionată, începând cu data de 01.09.1988. S-a constatat că petenta este beneficiara procesului de recalculare, reglementat prin dispozițiile OUG nr.4/2005, începând cu data de 1.07.2005, în raport de dispozițiile HG nr.550/2005.
S-a arătat că petentei i s-au achitat drepturile de pensie, începând cu data de 01.07.2005, în baza unui punctaj mediu anual în valoare de 2,03637 puncte, până la data de 01.03.2008, dată la care pensia a început să i se plătească în baza unui punctaj mediu anual în valoare de 1,80844.
De asemenea, s-a arătat că prin decizia nr.-/13.02.2008, emisă de Casa de Pensii Sector 6, drepturile de pensie ale contestatoarei au fost recalculate, în conformitate cu prevederile OUG nr.4/2005, aprobată prin Legea nr.78/2005, coroborate cu prevederile HG nr.1550/2004 și ale HG nr.550/2005, începând cu data de 1.07.2005, fiind stabilit un punctaj mediu anual în valoare de 1,66255 puncte.
S-a considerat că, pornind de la valoarea acestui punctaj mediu anual, a fost emisă decizia nr.-, conform OUG nr.19/2007, prin care, începând cu data de 01.07.2007, a fost stabilită o valoare a punctajului mediu anual recalculat de 1,80844 puncte, prin scăderea cotei părți din punctajul mediu anual anterior aplicării OUG nr.19/2007 de 0,18693 puncte și adiționarea cotei părți din punctajul mediu anual conform OUG nr.19/2007, în valoare de 0,33282 puncte, din valoarea punctajului mediu anual recalculat, conform OUG nr.4/2005 de 1,66255 puncte.
S-a precizat că, în urmare revizuirii punctajului mediu anual recalculat, conform OUG nr.4/2005 și a celui rezultat conform OUG nr.19/2007, prin decizia nr.-/15.05.2008 emisă de Casa de Pensii a Municipiului B - Casa Locală de Pensii Sector 6, în sarcina contestatoarei s-a constituit un debit în sumă de 3914 lei, pensie asigurări sociale, reprezentând drepturi de pensie încasate necuvenit pe perioada 01.07.2005-29.02.2008, ca urmare a culegerii eronate a datelor și a elementelor ce au condus la determinarea punctajului mediu anual. În decizie s-a menționat că, potrivit art.187 din Legea nr.19/2000, decizia constituie titlu executoriu.
Din raportul de expertiză depus la dosar s-a reținut că punctajul mediu anual recalculat de 1,66255 puncte, stabilit în baza OUG nr.4/2005 și implicit punctajul mediu anual stabilit în baza OUG nr.19/2007 de 1,80844 puncte, au fost stabilite eronat, întrucât nu au fost preluate întocmai informațiile din carnetul de muncă.
De asemenea, s-a mai menționat și faptul că, în perioada 01.09.1974-10.09.1978, contestatoarea a fost trimisă de Ministerul Educației și Învățământului în, în baza dispoziției 86857/10.10.1979, emisă de Oficiul de relații externe, fapt consemnat în carnetul de muncă la rândurile 19-20, coloana 2, paginile 18-19, și certificat prin ștampila și semnătura persoanei autorizate să facă înregistrări în carentul de muncă.
S-a constatat că perioada 01.09.1974-10.09.1978 nu a fost luată în calcul de Casa de Pensii în determinarea punctajului mediu anual.
S-a mai precizat că la rândul 22 din carnetul de muncă, se face mențiunea de "schimbat încadrarea", începând cu data de 01.09.1981, modificare care s-a referit la salariul tarifar de încadrare, care a crescut de la 3200 lei la 3670 lei, iar, în mod eronat, Casa de Pensii nu a mai luat în calcul sporul de dirigenție de 105 lei lunar, în perioada 01.09.1981-01.01.1984.
Prin corectarea omisiunilor, s-a reținut că expertiza a determinat punctajul mediu anual începând cu data de 01.07.2005, conform OUG nr.4/2005, de 1,96530 puncte (mai mare decât cel din decizia de revizuire a cărui valoare era de 1,66255 puncte dar mai mic decât cel în baza căruia drepturile au fost achitate începând cu data de 01.07.2005 până la 01.03.2008 în valoare de 2,03637), iar prin aplicarea OUG nr.19/2007, începând cu data de 01.07.2007, a fost determinat un punctaj mediu anual de 2,11119 puncte, mai mare decât cel indicat în decizia de revizuire emisă conform OUG nr.19/2007, în valoare de 1,80844 puncte.
S-a mai reținut că urmare acestor constatări, în raportul de expertiză s-a menționat că față de punctajele stabilite, în perioada 01.07.2005-29.02.2008, debitul subzistă, însă nu la suma netă de 3804 lei, stabilită de casa de pensii ci la o sumă mult mai mică de 322 lei.
În ceea ce privește obiecțiunile formulate de intimată împotriva raportului de expertiză, instanța de fond a constatat că nu sunt întemeiate, deoarece realizarea stagiului de cotizare din perioada 01.09.1974-10.09.1979 și valorificarea acestuia în calculul punctajului mediu anual, este justificată, prin expertiza contabilă, de mențiunile din carnetul de muncă.
S-a menționat că, realizarea acestui stagiu este dovedită și prin mențiunile din fișa de pensie în care, la poziția nr.19, este efectuată mențiunea că partea a fost trimisă de Ministerul Educației și Învățământului în, la 01.09.1974, conform dispoziției 86857/10.10.1979, emisă de - Oficiul Relații Externe, iar la poziția nr.20 este indicat faptul că a revenit la catedră la data de 10.09.1979.
S-a ținut seama că, potrivit dispozițiilor art.2 alin.1, art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005, coroborate cu cele din Normele Metodologice, aprobate prin HG nr.1550/2004, respectiv dispozițiile art.6, conform cărora determinarea punctajului mediu anual se face pe baza datelor din documentația de pensionare aflată în păstrarea casei teritoriale de pensii, coroborate cu dispozițiile art.160 alin.1 din Legea nr.19/2000, potrivit cărora vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare, și cu cele ale art.9 din Legea nr.3/1977, care prevedeau că vechimea în muncă ce se ia în considerare la stabilirea pensiilor pentru munca depusă este timpul cât o persoană a fost încadrată în baza unui contract de muncă, față de împrejurarea că în perioada în discuție contractul de muncă al contestatoarei nu rezultă să fi fost întrerupt ori suspendat, intimata avea obligația valorificării acestui stagiu la determinarea punctajului mediu anual, în procedura de recalculare reglementată prin OUG nr.4/2005.
S-a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art.187 alin.1 din Legea nr.19/2000, sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripție de 3 ani.
S-a mai considerat că, în conformitate cu alin.4 din același text de lege, sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu.
S-a reținut că în mod corect intimata a considerat că se impune emiterea unei decizii în vederea recuperării debitului reprezentat de sumele încasate necuvenit, numai că a procedat în mod netemeinic atunci când a stabilit valoarea acestuia, deoarece suma de 3914 lei, cat este menționată în decizie a fost eronat stabilită, iar în realitate, valoarea debitului pe care contestatoarea îl datorează este doar de 322 lei.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea, sub celelalte aspecte, deoarece instanța de fond nu a putut dispune menținerea pensiei anterioare, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, și care este mai mică decât cea care rezultă din expertiza contabilă (pensia cuvenită după expirarea perioadei de constituire a debitului), în condițiile în care hotărârea pronunțată în prezenta cauză s-a fundamentat tocmai pe valoarea eronată a punctajelor medii anuale determinate de către intimată. Tocmai de aceea, s-a indicat faptul că punctajul mediu anual stabilit de OUG nr.4/2005, începând cu data de 01.07.2005 are valoarea de 1,96530 puncte iar punctajul mediul anual stabilit în baza OUG nr.19/2007, începând cu data de 01.07.2007, are valoarea de 2,11119 puncte, pentru ca intimata să poată proceda la revizuirea acestora.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat contestație în anulare, intimata Casa de Pensii a Municipiului, criticând soluția pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.5, 7 și 9 și art.3041pr.civ. recurenta a arătat că entința instanței de fond este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate, al aplicării greșite a prevederilor legale.
S-a învederat că hotărârea pronunțată de instanța de fond încalcă formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105, alin.2, (art.304, pct.5 pr.civ.), fiind pronunțată cu încălcarea legii (art.304, pct.9 pr.civ.).
S-a susținut că potrivit considerentelor sentinței, instanța de fond a preluat concluziile raportului de expertiză ad litteram, transformând în argumente calculele efectuate de expert, argumente ce au determinat-o să concluzioneze că decizia de pensie contestată este nelegală.
S-a arătat că potrivit dispozițiilor procedural civile, în cadrul unui litigiu probele se încuviințează în condițiile art.167-171.pr.civ. în condițiile în care instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, or în cauză, instanța a preluat concluziile expertizei, fără să motiveze de ce a acceptat concluziile expertului.
S-a menționat că instanța nu este legată de concluziile expertizei, acestea constituind numai elemente de convingere, lăsate la libera apreciere a judecătorului, ca toate celelalte mijloace de proba, iar indiferent dacă primește sau nu concluziile expertizei, instanța trebuie sa-si motiveze părerea.
S-a precizat că instanța este legată însă de constatările de fapt ale experților, trecute în raportul de expertiză, precum data raportului, indicarea cercetărilor făcute în prezența părților, susținerile acestora în prezența expertului, aceste mențiuni cuprinse în raportul de expertiză făcând dovada până la înscrierea in fals, deoarece experții lucrează în calitate de delegați ai instanței.
S-a arătat că instanța de fond a trecut cu superficialitate peste apărările pârâtei formulate pe fondul cauzei, în speță obiecțiunile formulate la raportul de expertiză efectuat în dosar.
Recurenta a reiterat susținerile făcute în fața instanței de fond referitoare la valorificarea ca stagiu de cotizare a perioadei 01.09.1974-10.09.1979, în care reclamanta intimată a fost trimisă de Ministerul Educației și Învățământului în (potrivit mențiunilor din carnetul de muncă pozițiile 19-20), precizând că era o problemă de drept, asupra căreia instanța de fond trebuia să se pronunțe anterior administrării probei cu expertiză contabilă.
S-a susținut că această perioadă (01.09.1974 - 10.09.1979) nu a fost valorificată nici la stabilirea inițială a drepturilor de pensie, în temeiul Legii nr.3/19777 și nu putea fi valorificată ca stagiu de cotizare în procesul de evaluare, întrucât așa cum se motivează chiar în decizia emisă în data de 23.09.1988, reclamanta-intimată nu a făcut dovada că și-a menținut contractul de muncă, ba mai mult că s-a reținut și virat contribuția de asigurări sociale și de pensie suplimentară, potrivit dispozițiilor legale aplicabile la acel moment.
S-a menționat că atât expertul prin expertiza efectuată în cauză, dar și instanța de fond, prin omologarea raportului, în mod greșit au valorificat perioada, fără a se produce dovezi în sensul celor amintite, întrucât faptul că se menționează că reclamanta-intimată a fost trimisă de Ministerul Educației și Învățământului în, nu înseamnă că s-a menținut și respectat contractul pe toată perioada, ba mai mult că au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale și pensie suplimentară.
Privitor la valorificarea sumelor reprezentând indemnizație de dirigenție, pentru perioada 01.09.1981-01.01.1984, în raport de mențiunile din carnetul de muncă rândul 22, recurenta a susținut că atât expertul cât și instanța de fond, în mod eronat au dedus că, deși se schimba doar încadrarea, reclamanta-intimată a beneficiat și în această perioadă de indemnizația de dirigenție.
S-a precizat că este de notorietate că în învățământ orele de dirigenție se atribuie la începutul fiecărui an școlar și nu este obligatoriu ca fiecare profesor să beneficieze de această indemnizație, întrucât nu întotdeauna sunt suficiente clase cât numărul profesorilor.
În plus, s-a arătat că în situația în care indemnizația nu se regăsește înscrisă în carnetul de muncă și nu este dovedită cu alte înscrisuri, stabilirea punctajului mediu anual nu se poate efectua prin deduceri, întrucât legislația permite stabilirea drepturilor de pensie, doar pe baza înscrisurile aflate în dosarul de pensionare, date certe.
Recurenta a mai arătat că la efectuarea raportului de expertiză, expertul a încălcat prevederile imperative ale art.164 din Legea nr.19/2000, cu completările și modificările ulterioare în ce privește valorificarea sporului de vechime pentru perioada 10.09.1979 - 01.05.1981.
Astfel, s-a învederat că expertul a utilizat în mod eronat, la determinarea punctajului mediu anual pentru perioada anterior menționată un spor de vechime de 10%, deși corect potrivit art.164, alin.3, lit.a trebuia valorificat un spor de 7%.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, cât și din oficiu, conform art.3041cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Nu sunt îndeplinite dispozițiile art.304 pct.5 cod proc. civilă, întrucât instanța de fond a motivat în fapt și în drept împrejurările reținute și a arătat în ce măsură a preluat concluziile raportului de expertiză efectuat la instanța de fond. Faptul că nu au fost reținute obiecțiunile recurentei intimate la raportul de expertiză nu echivalează cu o nulitate din cele sancționate de dispozițiile art. 105 alin 2 cod proc. civilă, întrucât omologarea în tot sau în parte a raportului de expertiză reprezintă un act de judecată și nu o încălcare a unei norme de procedură de natură a atrage casarea hotărârii recurate.
Sunt incidente însă în cauză dispozițiile art.304 pct.9 cod proc. civilă, în ceea ce privește valorificarea ca perioadă de stagiu a activității desfășurate în între 1.09.1974 - 10.09.1979 precum și luarea în considerare a unei indemnizații de dirigenție pe perioada 1.09.1981 - 1.01.1984.
Astfel, în ceea ce privește primul motiv, Curtea apreciază că reclamanta nu a făcut dovada faptului că în perioada în care aceasta a fost în ar fi desfășurat o activitate remunerată pentru care ar fi achitat în țară contribuțiile de asigurări sociale.
Astfel, la momentul deschiderii drepturilor de pensie ale reclamantei, erau în vigoare dispozițiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 3/1977, conform cărora "In cazul persoanelor îndreptățite la pensie, care au fost încadrate în muncă și la organizații internaționale, societăți mixte sau la alte organizații din străinătate, primind retribuții în valută, la stabilirea bazei de calcul a pensiei se iau în considerare retribuțiile tarifare de încadrare la nivelul funcțiilor similare din țară, valabile în perioadele corespunzătoare dacă s-au plătit contribuțiile legale către asigurările sociale de stat."
În speță însă, reclamanta nu a făcut nici un fel de dovadă cu privire la faptul că ar fi desfășurat o activitate remunerată în perioada 1974-1979 în, natura acestei activități precum și cuantumul veniturilor încasate și dacă, pentru acestea, s-au virat în țară contribuții de asigurări sociale.
În acest sens se constată că în carnetul de muncă nu există nicio mențiune cu privire la încasarea vreunui drept salarial în perioada menționată, fapt pentru care nici nu a fost luată în considerare la stabilirea vechimii în muncă în baza Legii nr. 3/1977, conform fișei de pensie depusă la dosarul de fond. De asemenea, în măsura în care o astfel de perioadă de activitate era inclusă în cei 5 ani consecutivi aleși ca bază de calcul pentru stabilirea drepturilor de pensie, sub imperiul Legii nr. 3/1977, ar fi fost luate in calcul sumele la care s-a calculat si virat contribuția de asigurări sociale.
Si in reglementarea actuala din art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, ceea ce interesează pentru stabilirea drepturilor de pensie este venitul asigurat, adică cel asupra căruia s-au calculat si virat contribuțiile de asigurări sociale, in vederea respectării principiului contributivitatii, consacrat de art. 2 din Legea nr. 19/2000.
In lipsa unei adeverințe din care să rezulte salariile tarifare de încadrare la nivelul funcțiilor similare din țară, precum și mențiunea achitării contribuțiilor de asigurări sociale la nivelul acestor sume, recurenta intimată nu poate aplica, la recalcularea pensiei, prezumția că reclamanta a fost încadrată în muncă, și a încasat salariu, în cuantumul anterior plecării în străinătate, până la revenirea în țară.
Prin urmare, Curtea constată că, pentru sumele de bani încasate în străinătate, nu pot fi stabilite, la recalculare, punctaje în baza Legii nr.19/2000 în măsura în care reclamanta nu a făcut dovada cuantumului contribuțiilor, proporțional cu acele sume încasate cu titlu de drepturi salariale.
În ipoteza în care reclamanta va obține de la angajatorul din România datele necesare valorificării acestei perioade ca stagiu contributiv, poate solicita recalcularea pensiei în vederea stabilirii drepturilor de pensie care să includă și sumele aferente acestei perioade.
În ceea ce privește valorificarea pentru intervalul 1981 - 1984 unei indemnizații de dirigenție suplimentar față de salariul încasat de reclamantă, Curtea reține că afirmațiile recurentei sunt întemeiate în condițiile în care, prin natura sa juridică, indemnizația de dirigenție este un spor care se acordă numai în situația în care personalul didactic desfășoară o astfel de activitate. Or, în cauză nu s-a făcut dovada că în fiecare an reclamanta ar fi avut ore de dirigenție și a încasat acest spor pe toată durata pretinsă.
Și în această situație era necesar ca reclamanta să obțină de la angajator relații cu privire la structura veniturilor salariale acordate, mențiunile din carnetul de muncă nefiind suficiente pentru dovedirea pretențiilor sale astfel că nu vor putea fi reținute nici calculele expertului în privința cuantumului acestui spor, solicitat a fi valorificat la recalcularea pensiei.
Curtea va respinge critica recurentei referitoare la valorificarea sporului de vechime de 10%. Faptul că dispozițiile art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000 prevăd un spor de 7% aferent tranșei de vechime a reclamantei, nu presupun aplicarea lor cu prioritate în condițiile în care, conform deciziei Curții Constituționale nr. 477/2007, articolul menționat "reglementează luarea în calcul la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariu, și a sporurilor cu caracter permanent, printre care și sporul de vechime, așa cum acestea sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități. Numai pentru cazurile în care aceste sporuri nu sunt înregistrate în carnetul de muncă și nu pot fi dovedite cu adeverințe se utilizează sporurile exprimate în procente, diferențiate pe perioade și în raport cu vechimea în muncă, la care se calculează valoarea sporului de vechime".
În speță, reclamanta a făcut o astfel de probă, dat fiind sumele trecute în carnetul de muncă, depus ca probă în recurs și în consecință urmează a fi valorificat sporul de 10% de care a beneficiat în fapt.
Pentru considerentele arătate, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica sentința recurată în sensul că va exonera contestatoarea numai de plata debitului aferent sporului de vechime, respingând solicitările cu privire la constatarea nelegalității debitului aferent valorificării perioadei lucrate în și a indemnizației de dirigenție, sub acest aspect debitul fiind corect stabilit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.5764 din data de 30.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.28645/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata.
Modifică sentința recurată în sensul că:
Exonerează contestatoarea de plata debitului aferent sporului de vechime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
03.03.2010
Jud. fond:;
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Bodea Adela Cosmina, Rotaru
