Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 575/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.575/
Ședința publică din 18 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B, cu sediul în, nr.19 împotriva sentinței civile nr.111/05.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu contestatoarea, cauza având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: intimata-contestatoare personal, lipsă fiind recurenta- intimată CASA JUDETEANA DE PENSII
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier;după care:
Se procedează la legitimarea intimatei-contestatoare,posesoare a seria - nr.- eliberată de Poliția mun. la data de 23.12.2002.
Întrebată fiind, intimata-contestatoare nu solicită termen pentru a-și angaja avocat,învederând că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul intimatei-contestatoare în dezbateri.
Intimata-contestatoare solicită să-i fie luată în calcul adeverința eliberată de B așa cum a fost emisă, solicitând respingerea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii B și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 111/05.02.2009 a Tribunalului Brăila, s-a admis în parte acțiunea completată formulată de reclamanta în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
A fost obligată pârâta să stabilească drepturile de pensie pentru reclamantă și în raport de adeverința nr. 699/16.04.2008 emisă de
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii B pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună recalcularea și majorarea pensiei pentru limită de vârstă, urmând să se aibă în vedere adeverința nr.699/16.04.2008 a
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 1.03.1991-31.12.1992 a lucrat în funcția de contabil șef cu N, pe perioadă nedeterminată la de consum, având ca for tutelar În această perioadă a avut spor de vechime de 25 % și a beneficiat de cumul de funcții conform Legii 2/1991, pe perioada lucrată virându-se 3% și CAS, depunând în acest sens adeverința nr.699/16.04.2008. Reclamanta a solicitat în baza adeverinței nr.835/12.03.2003 majorarea pensiei deoarece în perioada aspectată a realizat cumul de funcții, dar prin adresa nr.-/6.03.2007 Casa Județeană de Pensii i-a comunicat că cererea nu a fost soluționată deoarece munca executată în condițiile Legii 2/1991 nu constituie vechime în muncă. A revenit cu altă cerere de majorare a pensiei în baza adeverinței nr.699/16.04.2008, dar prin adresa nr.66300/30.05.2008 i s-a comunicat că petiția sa din 2008 fost clasată deoarece i s-a răspuns în 2007. Reclamanta a precizat că în cazul cumulului de funcții constituie stagiu timpul realizat de 8 ore, dar veniturile pe care se reține CAS se cumulează, iar CJP B refuză acest lucru pe motiv că nu există temei legal de drept. În drept s-a invocat art.5 al.1 pct. V din Legea nr.19/2000 și art. 1 și 2 din Legea 2/1991.
Prin întâmpinare, pârâta Casa Județeană de Pensii Bas olicitat pe cale de excepție respingerea contestației ca fiind tardiv introdusă, decizia fiind emisă la data de 12.11.2007, iar reclamanta a introdus contestația în luna iunie 2008. Pe fond pârâta a arătat că prin cererea înregistrată sub nr.84044/13.12.2007 reclamanta a solicitat recalcularea pensiei în baza adeverinței nr.855/12.03.2003, dar prin adresa nr.-/6.03.2007 i s-a răspuns că adeverința nu poate fi valorificată motivat de faptul că perioada 1.03.1991-31.12.1992 a fost valorificată ca perioadă lucrată cu normă întreagă în funcția de contabil șef la de consum. În adeverința nr.699/16.04.2008 se specifică că în perioada 1.03.1991-31.12.1992 reclamanta a lucrat cu J de normă în funcția de contabil șef la de consum, iar cadrul legal care i-a permis să fie încadrată cu carnet de muncă pe perioadă nedeterminată și să primească salariul pentru activitatea la cea de-a doua societate este Legea 2/1991 conform căreia avea obligația de a alege unitatea unde va avea funcția de bază care să-i achite contribuțiile și orice alte sume datorate statului. În concluzie solicitarea reclamantei este în afara legii față de prevederile art.137 din Codul muncii, munca efectuată în limitele Legii 2/1991 nu constituie vechime în muncă și nu se ia în considerare la stabilirea pensiei, drepturile de pensie fiind corect și legal stabilite, intimata solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată.
Reclamanta a formulat cerere completatoare prin care a solicitat ca la unele perioade menționate în adeverința nr.699/16.04.2008 să se aibă în vedere cuantumul veniturilor lunare menționate în ștatele de plată iar nu cele din adeverință.
Prin încheierea din data de 8.01.2009 instanța a luat act de precizarea pârâtei Casa Județeană de Pensii în sensul că nu mai insistă în excepția tardivității invocată prin întâmpinare.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a constatat în fapt următoarele:
Reclamanta, prin cererea înregistrată sub nr. 70320/1.02.2006 a solicitat înscrierea la pensie anticipată, drepturile de pensie fiind stabilite începând cu data de 1.02.2006, prin decizia nr.-/6.04.2006.
Prin cererea înregistrată la Casa Județeană de Pensii B sub nr. 84044/13.12.2007 reclamanta a solicitat recalcularea pensiei în baza adeverinței nr. 835/12.03.2003, dar prin adresa nr.-/6.03.2007 Casa Județeană de Pensii Bac omunicat că adeverința nu poate fi valorificată întrucât munca executată în limitele Legii nr.2/1991 nu constituie vechime în muncă care ar putea fi înscrisă în carnetul de muncă deoarece contrazice prevederile art.9 din Legea 3/1977 care prevede că vechimea în muncă ce se ia în considerare la stabilirea pensiilor pentru munca depusă este timpul cât o persoană a fost încadrată în baza unui contract de muncă.
La data de 23.04.2008 eclamanta s-a adresat Casei Județene de Pensii cu o nouă cerere de majorare a pensiei în baza adeverinței nr.699/16.04.2008, cerere înregistrată sub nr.66300/23.04.2008, dar Casa Județeană de Pensii prin adresa din data de 30.05.2008 i-a comunicat reclamantei că problemele au făcut obiectul cererii anterioare adresate CJP B la care s-a răspuns prin adresa nr.-/6.03.2007 și drept urmare această petiție a fost clasată.
Prin adeverința nr.699/16.04.2008 emisă de B s-a adeverit că reclamanta a lucrat în cadrul Cooperativei de consum, în funcția de contabil șef cu N, pe perioadă nedeterminată, în perioada 1.03.1991-31.12.1992, având salariile nominalizate; în această perioadă a avut spor de vechime și a beneficiat de cumul de funcții conform Legii 2/1991, pe perioada lucrată virându-se 3% și CAS. Aceleași aspecte au fost confirmate și prin adeverința anterioară nr. 835/12.03.2003.
În drept, potrivit art.2 din Legea nr.2/1991 persoanele care cumulează mai multe funcții sunt obligate să-și aleagă o unitate unde vor avea funcția de bază care îi achită și celelalte drepturi de personal. Unitatea aleasă plătește pentru salariatul respectiv contribuția de asigurări sociale și reține contribuția pentru fondul de pensie suplimentară, stabilite pe baza salariului luat în calcul pentru celelalte drepturi și orice alte sume datorate potrivit legii.
Tribunalul a apreciat că deși prin aceste dispoziții legale se instituia obligația reclamantei de a alege unitatea care-i va plăti drepturile de personal, faptul că nu a îndeplinit obligația nu poate duce la înlăturarea veniturilor obținute prin cumulul de funcții de la determinarea punctajelor anuale, atât timp cât acele venituri au intrat în baza de calcul a contribuției asigurărilor sociale.
Aceeași interpretare este impusă și de dispozițiile art.78 din Legea nr.19/2000 conform cărora punctajul realizat lunar se calculează prin raportarea salariului brut individual inclusiv sporurile și adaosurile care au constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale la salariul mediu brut lunar din luna respectivă.
Având în vedere că veniturile obținute de reclamantă menționate în adeverința nr.699/16.04.2008 s-au avut în vedere când s-a calculat și s-a plătit contribuția de asigurări sociale tribunalul a constatat că acestea trebuie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, în caz contrar încălcându-se principiul contributivității reglementat de art.2 lit din Legea 19/2000 conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor sociale plătite.
Atât timp cât aceste sume au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, faptul de a nu fi luate în considerare la determinarea cuantumului pensiei ar aduce atingere drepturilor reclamantei de a avea o pensie corespunzătoare în raport cu contribuția de asigurări socială calculată și virată.
Având în vedere cele mai sus reținute, tribunalul a apreciat că în mod nelegal nu a fost luată în considerare adeverința nr.699/16.04.2008 emisă de, la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite reclamantei .
Referitor la cererea completatoare în sensul de a fi avute în vedere cuantumul veniturilor lunare menționate în ștatele de plată, tribunalul a apreciat că este nefondată întrucât conform art.164 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor anuale se au în vedere salariile așa cum au fost înregistrate în carnetul de muncă al contestatorului și sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau care au fost dovedite cu adeverințe, iar nu salariile menționate în statele de plată.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul a constatat că este fondată în parte acțiunea completată, astfel că a admis-o ca atare și a bligat pe pârâta Casa Județeană de Pensii B să stabilească drepturile de pensie pentru reclamanta și în raport de adeverința nr.699/16.04.2008 emisă de
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii B, considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive.
Cadrul legal care i-a permis reclamantei să fie încadrată cu carnet de muncă pe perioadă nedeterminată și să primească salariul pentru activitatea depusă la cea de-a doua societate este Legea nr. 2/1991. reclamanta era obligată să își aleagă unitatea unde avea funcția de bază care ă îi achite contribuțiile datorate statului. În concluzie, a apreciat că solicitarea reclamantei este în afara legii întrucât munca efectuată în limitele Legii 2/1991 nu constituie vechime în muncă și nu se ia în considerare la stabilirea pensiei astfel că adeverința nu poate fi valorificată.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 9.pr. civilă.
Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare însă, prezentă în instanță, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Analizând sentința civilă recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă, sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Nemulțumirea intimatei reclamante a constat în faptul că recurenta Casa Județeană de Pensii B nu a valorificat adeverința nr. 699/16.04.2009 emisă de
Din această adeverință se reține că intimata a lucrat în funcția de contabil-șef cu N, pe perioadă nedeterminată, în perioada 01.03.1991-31.12.1992, având salariile nominalizate. În această perioadă, a beneficiat de spor de vechime și de cumul de funcții conform Legii nr. 2/1991, virându-se 3%c și CAS.
Dispozițiile art. 4 alineatul 3 din OUG nr. 4/2005 prevăd că angajatorii poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea adeverințelor pe care le emit în vederea dovedirii sporurilor, indemnizațiilor și majorărilor de retribuții tarifare prevăzute la alineatul 2.
Față de aceste dispoziții legale, se apreciază că recurenta nu avea nici o calitate de a cenzura conținutul adeverinței atât timp cât legiuitorul nu instituie nici o obligație în sarcina acesteia și, ca urmare, nici răspundere.
Se consideră că recurenta, prin interpretarea dată, a încălcat și principiul general de drept conform căruia "unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă".
Atunci când s-a calculat și s-a virat contribuția de asigurări sociale, au fosta vute în vedere toate veniturile obținute de către intimată în urma cumulului de funcții astfel că se aplică principiul contributivității.
Contribuția la sistemul de asigurări sociale dă naștere, potrivit practicii, unui drept de proprietate la o fracțiune din patrimoniul astfel constituit, astfel încât refuzul recurentei de a valorifica și adeverința respectivă, constituie o încălcare a prev. art. 1 din Protocolul nr. 1 din
Văzând considerentele expuse mai sus, se va respinge ca nefondat recursul, în baza disp. art. 312 alin. 1C.pr. civilă, sentința de fond fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B, cu sediul în, nr.19 împotriva sentinței civile nr.111/05.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/29.05.2009
Tehnored./2 ex./ 01 Iunie 2009
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
