Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 576/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.576/
Ședința publică din 18 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B,cu sediul în,nr.19,jud. împotriva sentinței civile nr.133/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu contestatorul, cauza având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și intimatul-contestator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta-intimată a solicitat judecarea recursului în lipsă;după care:
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, iar recurenta -intimată a solicitat judecarea recursului în lipsă constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.133/11 februarie 2009 Tribunalul Brăilaa admis contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei nr.R/7516/16.09.2008 emisă de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
A anulat decizia și a dispus emiterea unei alte decizii luând în considerare adeverința nr.2519/24.07.1997 emisă de.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contestația formulată și înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr.2589/113/28.10.2008 contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii, anularea deciziei de pensionare nr.7516/16.09.2008.
În motivarea contestației contestatorul a arătat că prin decizia menționată i s-a respins în mod nelegal cererea de înscriere la pensia de limită de vârstă, nefiind luat în calculul vârstei standard de pensionare reducerea de care beneficia pentru că a muncit în grupa a II-a de muncă, așa cum reiese din adeverința nr.2519/24.07.1997 emisă de SC.
A mai susținut că potrivit Ordinului 50/1990 condițiile în care a lucrat se încadrează în grupa a II-a de muncă, iar angajatorul a virat la buget cota CAS pentru această grupă.
În dovedirea celor susținute contestatorul a depus copie de pe decizia menționată, adeverința nr.2519/24.07.1997 emisă de SC și carnetul de muncă, precum și practică judiciară.
Intimata Casa Județeană de Pensii Baf ormulat întâmpinare prin care s-a apărat invocând dispozițiile Ordinului nr.590/15.09.2008 pentru aprobarea procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și II de muncă și arătând că adeverința nu a putut fi valorificată la stabilirea stagiului de cotizare în grupa a II-a de muncă deoarece nu îndeplinește condițiile legale de valabilitate, neindicând temeiul legal complet, respectiv la ce punct din Ordinul 50/1990 se înscrie încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constatat următoarele:
Prin decizia nr.R/7516/16.09.2008 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii B s-a respins cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă formulată de petentul, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite prevederile art.41 alin.1 din Legea 19/2000, în sensul că vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare, iar stagiul de cotizare este mai mic decât stagiul complet de cotizare.
Contestatorul a contestat această decizie în termenul prevăzut de art.87 din Legea nr.19/2000, invocând faptul că trebuiau valorificate cele înscrise în adeverința nr.2519/24.07.1997 emisă de SC SA.
Potrivit acestei adeverințe, în perioadele 16.11.1970-8.01.1985, 1.11.1985-1.03.1997 și 1.05.1997-31.07.1997 contestatorul a lucrat în funcția de mecanic reglor, în aceleași condiții cu preparatorii de conserve legume și fructe, motiv pentru care Consiliul al a hotărât că a lucrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990 completat cu scrisorile nr.5711 și 12794/1991 ale
În aceeași adeverință se menționează că angajatorul a virat la buget cota conform Legii nr.49/1992 pentru grupa a II-a de muncă, începând cu 1.04.1992.
Este adevărat că în adeverință nu se indică la ce punct din Ordinul 50/1990 se înscrie încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Instanța a considerat însă că această omisiune nu este de natură să atragă nevalabilitatea adeverinței, așa cum a susținut intimata prin întâmpinare.
Astfel, se are în vedere că Ordinul nr.590/15.09.2008 pentru aprobarea procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și II de muncă prevede la art.6 că "adeverințele nevalorificate la stabilirea și/sau recalcularea pensiilor, întocmite și eliberate anterior intrării în vigoare a prezentului ordin, se utilizează la stabilirea și/sau modificarea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condițiile legale de valabilitate, chiar dacă nu sunt conforme cu modelul din anexă".
Potrivit art.7 din același act normativ, "pentru a putea fi valorificată, adeverința prevăzută în anexă se completează în mod obligatoriu la toate rubricile prevăzute."
Din interpretarea coroborată a celor două texte legale reiese că adeverințele întocmite și eliberate anterior intrării în vigoare a ordinului îndeplinesc condițiile legale de valabilitate dacă conțin datele necesare pentru completarea rubricilor din modelul anexă.
În acest sens se reține că la rubrica "temeiul juridic al încadrării în grupa de muncă", modelul impune completarea cu actul normativ (nr. dată, poziție, anexă etc.) care anterior datei de 1 aprilie 2001 constituit temei juridic pentru încadrarea în grupă superioară de muncă.
În anexă se enumeră totodată și actele normative ce reprezintă temei legal, în funcție de perioada lucrată, cu precizarea că pe lângă acestea pot fi menționate și alte acte normative în vigoare la data respectivă.
În ce privește perioada lucrată după data de 18 martie 1969 până la data de 1 aprilie 2001, se arată că încadrarea în grupe superioare de muncă s-a făcut conform Ordinului ministrului muncii și ocrotirilor sociale, al ministrului sănătății și al președintelui Comisiei Naționale pentru Protecția nr. 50/1990, ordin ce a înlocuit ordinele Ministerului Muncii și Ministerului Sănătății nr. 59/1969, 105/1976 și 210/1977.
Ori, atât timp cât în adeverința eliberată contestatorului s-a precizat că încadrarea în grupa a II-a de muncă s-a făcut în temeiul Ordinului 50/1990 completat cu scrisorile nr.5711 și 12794/1991 ale, menționându-se totodată și faptul că acesta a lucrat în aceleași condiții cu preparatorii de conserve legume și fructe, instanța a constatat că există suficiente elemente din care să reiasă temeiul juridic al încadrării în grupa de muncă.
A apreciat că, din cauza neindicării punctului din ordin la care se înscrie încadrarea în grupa a II-a de muncă, adeverința nu îndeplinește condițiile legale de valabilitate echivalează cu o interpretare excesiv de formală a dispozițiilor Ordinului nr.590/2008.
Aceasta îl prejudiciază pe contestator, ntrucât prin neluarea în calcul a adeverinței i s-a îngrădit dreptul de a beneficia de dispozițiile art.37 și 42 din Legea nr.19/2000 privind calculul stagiului de cotizare și reducerea vârstei standard de pensionare.
Pentru considerentele expuse instanța a admis contestația și a anulat decizia contestată, obligând totodată pe intimată să emită altă decizie luând în considerare adeverința nr.2519/24.07.1997 emisă de.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B considerând-o nelegală.
În motivarea recursului se arată că adeverința nr. 2519/24.07.1997 emisă de angajator nu poate fi valorificată la stabilirea stagiului de cotizare în grupa a II-a de muncă deoarece în adeverință nu s-a menționat la ce punct din Ordinul 50/1990 se înscrie încadrarea în grupa a II-a de muncă.
În concluzie a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În drept a invocat disp.art.304 pct.4 Cod procedură civilă.
Intimatul, deși citat legal nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf.cu disp.art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Nemulțumirea intimatei-recurente a constat în faptul că prima instanță a avut în vedere adeverința nr.2519/24.07.1997 emisă de.
Din această adeverință se reține că intimatul-contestator lucrat în calitate de mecanic-reglor în cadrul în perioadele 16.11.1970 - 08.01.1985, 01.11.1985 - 1.03.1997 și 1.05.1997 - 31.07.1997.
De asemenea,din adeverință mai rezultă că intimatul a lucrat în grupa a II - a de muncă în procent de 100% conform Ordinului nr.50/1990, completat cu scrisorile nr.5711 și 12794/2992 ale
Motivarea care a stat la baza refuzului recurentei de a valorifica și această adeverință a fost faptul că în adeverință nu s-a indicat la ce punct din Ordinul 50/1990 se înscrise încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Acest punct de vedere nu a fost însușit de prima instanță, și nici instanța de recurs nu este de acord cu astfel de interpretare.
Practic, recurenta contestă legalitatea unei adeverințe emisă de, unde a lucrat contestatorul.
Ori, aceste susțineri sunt infirmate chiar prin disp.art. 4 aliniatul 3 din OUG nr.4/2005 care prevăd că angajatorii poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea adeverințelor pe care le emit în vederea dovedirii sporurilor, indemnizațiilor și majorărilor de retribuții tarifare prevăzute la aliniatul 2.
Față de aceste dispoziții legale apreciem că recurenta nu avea nici o calitate de a cenzura conținutul adeverinței atât timp cât legiuitorul nu instituie nici o obligație în sarcina acesteia și, ca urmare,nici răspundere.
Considerăm că recurenta, prin interpretarea dată, a încălcat și principiul general de drept conform cărora,unde legea nu distinge,nici interpretul nu trebuie să distingă.
În consecință, conform adeverinței depusă la dosar, intimatul-contestator a dovedit că a lucrat în grupa a II- de muncă în perioadele reclamate, încadrându-se în prevederile nr.OUG4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
În atare condiții, criticilor formulate de recurentă nu se încadrează în motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și prin urmare, în temeiul disp.art.312 al.1 Cod procedură civilă se va respinge recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii B, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în, nr.19, jud. împotriva sentinței civile nr. 133/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud./03.06.2009
Tehnored./2 ex./ 03 Iunie 2009
Fond: -
Asistenți jud. -
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
