Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 5793/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5272/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.5793/
Ședința publică de la 21 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul împotriva sentinței civile nr.700 F din data de 16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr- (1564/2009), în contradictoriu cu intimataCasa Județeană de Pensii I,având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de pensionare".
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.203 din 24.05.2009 depusă la dosar-fila 14, lipsind intimataCasa Județeană de Pensii
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 19.10.2009, întâmpinare din partea intimatei Casa Județeană de Pensii
Curtea, în ședință publică, procedează la comunicarea întâmpinării formulată de intimata Casa Județeană de Pensii I către recurentul, prin avocat.
Recurentul, prin avocat, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurentului cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurentul, prin avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, în mod greșit a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de partea pe care o reprezintă, cu motivarea că în cauză nu sunt aplicabile prevederile deciziei nr.40 din 22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Având în vedere această reținere a instanței de fond, solicită a se observa că recurentul, în cauză, și-a desfășurat activitatea în grupa a I-a de muncă, conform Legii nr.3/1977, timp de 27 de ani 6 luni și 19 zile și față de această împrejurare, consideră că acestuia îi sunt aplicabile prevederile art.19 și 20 din Legea nr.19/2000 cât și prevederile art. 2 și 9 din HG nr.1025/2003 prin care se precizează că sunt încadrate în condiții speciale de muncă atât grupa a I-a cât și grupa a II-a de muncă.
Mai mult decât atât, arată că potrivit mențiunilor efectuate în carnetul de muncă al recurentului din care reiese că nu a fost încadrat într-un loc de muncă conform art.20 alin.1 lit."b" din Legea nr.19/2000, funcțiile îndeplinite de recurent fiind în directă legătură cu siguranța circulației în accepțiunea anexa la Ordinul nr.215 din 1999 emis de Ministerul Transporturilor.
În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul obligării Casei Județene de Pensii I la emiterea unei noi decizii de pensionare prin luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 20 de ani.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.700/F/16.06.2009 pronunțată în dosarul nr- (1564/2009), Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeana de Pensii
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că potrivit deciziei de pensionare nr.-/24.02.2002, rezultă că reclamantul contestator, la data pensionării a avut o vechime în grupa I-a de muncă de 27 ani, 6 luni și 19 zile, determinată în baza Legii nr.19/2000.
La determinarea punctajului mediu anual al reclamantului pârâta avut în vedere un stagiul complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr.19/2000.
În cauză, în raport de data la care drepturile de pensie ale contestatorului au fost stabilite, respectiv 1.10.2002, tribunalul a apreciat că la recalculare nu se pot aplica dispozițiile art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005 potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și cuantumul fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr.1550/2004.
Potrivit art.2 alin.4 din HG nr.1550/2004 pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Ori, în cazul contestatorului care a înregistrat o vechime în grupa I de muncă de 27 ani, 6 luni și 19 zile, dar drepturile de pensie ale acestuia au fost stabilite în baza Legii nr.19/2000, stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de această lege.
De altfel, a apreciat tribunalul, această problemă a fost tranșată irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție care, soluționând recursul în interesul legii, prin Decizia nr.40 din 22.09.2008, pronunțată în dosarul nr.16/2008, a admis că dispozițiile art.77 alin (2) raportat la art.43 alin (1) și alin.(2) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care si-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, în raport de toate aceste considerente cererea formulată de reclamant împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Iaf ost apreciată de către tribunal ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul cu următoarea motivare:
Instanța de fond a respins cererea pe considerentul că drepturile de pensie nu au fost stabilite anterior datei de 31 martie 2001, in cauza nefiind aplicabile dispozițiile cuprinse in Decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008 pronunțata către Înalta Curte de Casație si Justiție.
Recurentul reclamant a arătat că este beneficiarul unei pensii pentru limita de vârsta conform deciziei de pensionare nr. - din data de 24.02.2002 drepturile de pensiei fiind stabilite in conformitate cu prevederile Legii 19/2000.
Prin decizia de pensionare s-a constatat că a realizat o vechime in grupa I de munca de 27 ani 6 luni si 19 zile, vechime stabilita conform Legii 3/1977.
Recurentul a susținut că în cadrul Legii 19/2000 sunt prevăzute doua categorii de locuri de munca, mai precis in cadrul art. 19 si art. 20, respectiv locuri de munca in condiții deosebite si locuri de munca in condiții speciale.
Cele doua categorii de locuri de munca prevăzute in Legea 19/2000 beneficiază de un tratament juridic egal.
de munca au fost inițial stabilite prin Decretul nr. 215 din 1977, ulterior abrogat.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 1025 din 2003 s-a stabilit metodologia si criteriile de încadrare a persoanelor in locuri de munca in condiții speciale cu referire la art. 20 din Legea 19/2000.
Conform celor menționate in actul normativ sus-mentionat, in cadrul art. 2 alin. 1 lit. a) se prevede: "Art. 2. - (1) Criteriile pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiții speciale sunt următoarele:
a) încadrarea locurilor de muncă în grupa I de muncă, anterior datei de 1 aprilie 2001;
b) desfășurarea activității în condiții speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la ari. 1 lit. a);
c) existența la locurile de muncă în condiții speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturați, în condițiile în care s-au luat măsurile tehnice și organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislația de protecție a muncii în vigoare; d) efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securității și sănătății în muncă, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale și înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani;
e) efecte asupra capacității de muncă și stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacității de muncă, pe perioada ultimilor 15 ani.
(2) încadrarea persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale se va realiza în condițiile îndeplinirii tuturor criteriilor menționate la alin. (1)."
Recurentul a mai susținut că munca efectuata de el anterior datei de 1 aprilie 2001 se încadrează, in grupa I de munca, potrivit și art. 9 din același act normativ.
De asemenea, din analiza cărții de munca depusa la dosarul cauzei reiese ca nu a fost încadrat într-un loc de munca conform art. 20 alin. 1 lit. b) din Legea 19/2000, funcțiile îndeplinite de el fiind in directa legătura cu siguranța circulației in accepțiunea anexa la Ordinul nr. 215 din 1999 emis de Ministerul Transporturilor.
Având in vedere cele menționate in HG1025/2003 in cadrul art. 2 si in cadrul art. 9, documentația depusa la dosarul cauzei(carte de munca, decizii de pensionare) recurentul consideră ca in cauza de fata îi sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. 2 coroborat cu anexa nr. 4 din Legea 19/2000.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de tardivitate a acțiunii, susținând că decizia nr.-/24.02.2002 a fost contestată cu depășirea termenului de 45 de zile de la comunicarea ei, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, cu aplicarea din oficiu a dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția de tardivitate, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât reclamantul nu a învestit instanța cu o contestație împotriva deciziei de pensionare, ci a formulat o cerere având ca obiect obligația de a face, respectiv de recalculare a pensiei, formularea unei astfel de cereri nefiind supusă unui termen de decădere în care să fie exercitat dreptul procesual.
Pe fondul cauzei, Curtea apreciază că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile anexei 3 din Legea nr.19/2000, conform căreia, stagiul complet de cotizare avut în vedere la data deschiderii drepturilor de pensie ale contestatorului este de 30 de ani și 2 luni.
Chiar dacă contestatorul și-a desfășurat activitatea în perioada în care Legea nr. 3/1977 era în vigoare, în cazul său nu sunt incidente dispozițiile privind recalcularea pensiilor potrivit OUG nr.4/2005, care trimit la stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea 3/1977, întrucât acestea se aplică exclusiv persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis sub imperiul legilor anterioare Legii nr.19/2000.
În cazul contestatorului, vechimea înregistrată în grupa I de muncă, necontestată de către intimată, îi conferă dreptul la reducerea vârstei standard de pensionare, nu și a stagiului complet de cotizare.
Casa de pensii a valorificat dispozițiile din Legea nr.19/2000, privind reducerea vârstei standard de pensionare, astfel încât pretențiile reclamantului privind reducerea și a stagiului complet de cotizare sunt lipsite de temei legal.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 al.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității contestației ca neîntemeiată.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr.700 F din data de 16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr- (1564/2009), în contradictoriu cu intimataCasa Județeană de Pensii
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./02.12.2009
Jud.fond: Al.;
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
