Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 592/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 592/2008
Ședința publică de la 22 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu
- - - judecător
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1063/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că reclamantul recurent a solicitat, prin cererea înregistrată la dosar, acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Instanța, deliberând, față de împrejurarea că pricina se află la al doilea termen de judecată, iar recurentul avea timp suficient să-și angajeze un apărător având în vedere și data formulării recursului, respinge cererea de amânare și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea de asigurări sociale înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr- reclamantul a chemat în judecată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII H solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie anulată în totalitate decizia de pensie nr. 89155/14.03.2007 cu obligarea pârâtei la restituirea în întregime a sumei de 1188 lei reținută nelegal începând cu plata drepturilor de pensie din luna iunie 2007 și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că i-a fost acordată pensia pentru limită de vârstă și muncă depusă în baza deciziei nr. -/14.10.2004 începând cu data de 1.08.2004, iar prin decizia emisă de pârâtă în data de 14.03.2007 s-a stabilit că plata drepturilor de pensie să se facă cu data de 22.09.2004, fără a se arăta motivele. A fost stabilit și un debit în sumă de 1188 lei, debit pentru care nu este vinovat și trebuia urmărit față de angajator și nu față de salariat.
Pârâta prin întâmpinare a arătat că debitul instituit în sarcina reclamantului reprezintă pensia încasată necuvenit de reclamant în perioada 1.08.2004-22.09.2004, deoarece inițial drepturile de pensie au fost stabilite cu data de 1.08.2004 în baza art. 43 din Legea nr. 19/2000 pentru un stagiu de cotizare realizat în condiții speciale de muncă de 20 ani și 13 zile. La acest stagiu s-a valorificat și perioada 1.04.2001-31.06.2001 care la reverificarea dosarului s-a constatat că s-a valorificat în totalitate, în condițiile în care angajatorul nu a achitat integral contribuțiile de asigurări sociale. S-a impus modificarea drepturilor de pensie, fiind emisă decizia din data de 14.03.2007 de modificare și instituire de debit, fiind valorificat pentru perioada aprilie-iunie 2001 doar 1/3 din stagiu, potrivit prevederilor art. 37 din Legea nr. 19/2000.
Prin sentința civilă nr.1063/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoaraa fost respinsă acțiunea de asigurări sociale, nefiind acordate nici cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la emiterea deciziei nr. 89155/14.10.2004 s-a valorificat un stagiu de condiții speciale de muncă de 20 ani și 13 zile din care 16 ani, 10 luni anterior datei de 1.04.2001, fiind cuprinsă și perioada 1.04.2001-1.07.2001, perioadă valorificată în proporție de 1/1 cu toate că din adeverința de stagiu întocmită de pârâtă pe baza datelor furnizate de către angajator figurează plata parțială pe luna aprilie și neachitată contribuția de asigurări sociale.
Raportat la prevederile art. 37 din Legea nr. 14/2000 modificată cu OUG nr. 7/2001 pentru perioadele în care angajatorul nu și-a achitat contribuția datorată, stagiul de cotizare ce se ia în calcul reprezintă 1/3 din luna respectivă.
Întrucât pe perioada aprilie-iulie 2001 trebuia valorificat doar 1/3 ca stagiu de cotizare s-a emis decizia nr. 89155/14.03.2007 de modificare a deciziei de înscriere la pensie și s-a instituit debit, în baza art. 187 din Legea nr. 19/2000, pentru suma de 1188 lei încasată necuvenit, reprezentând drepturi de pensie achitatăe pe perioada 1.08.2004-22.09.2004. Prin aceeași decizie pârâta a valorificat ca stagiu și perioada cât reclamantul a beneficiat de venit de completare conform ordonanței 8/2003, realizând astfel stagiul de cotizare de 20 ani în condiții speciale de muncă la data de 22.09.2004, dată cu care i-au fost acordate drepturile de pensie.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul prin care a solicitat desființarea în întregime a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de recurs se menționează că din motivarea primei instanțe nu rezultă expres care sunt motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, motivarea acesteia bazându-se doar pe termeni cu caracter general, fiind o motivare insuficientă.
Pe de altă parte, instanța de fond în motivarea hotărârii face referire la acte normative care sunt străine de natura cauzei cum ar fi Legea nr.14/2000 sau OUG nr. 7/2001. Prima instanță în mod greșit a interpretat actele normative pe care s-a bazat acțiunea principală.
Pe fondul cauzei recurentul susține că nu există un temei legal pentru plata de către el a debitului, această obligație subzistând în sarcina angajatorului potrivit art. 31 din Legea nr. 19/2000.
Pe de altă parte, instanța în mod obligatoriu trebuia să țină cont de perioada 1.08.20004-22.09.2004 ca și perioadă contributivă și să nu o micșoreze de la sine putere.
Menționându-se și că plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurați se face lunar de către angajator, recurentul susține că debitul pretins de pârâtă trebuia urmărit față de angajator și nu față de salariat așa cum de altfel prevede art. 22,23 și 31 din Legea nr. 19/2000.
Intimata Had epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate.
Se susține că la emiterea primei decizii de pensie în condiții speciale au fost considerate și lunile de stagiu 04, 05, 06 din anul 2001. Conform adeverinței de stagiu pe luna 04.2001 figurează plata contribuției de asigurări sociale de către angajator parțial; pe luna 05 și 06.2001 este menționată neachitarea de către angajator a contribuției individuale de asigurări sociale, motiv pentru care lunile 04-06.2001 se valorifică, la deschiderea și stabilirea dreptului de pensie, ca stagiu de cotizare de 1/3 din perioadă.
Valorificarea unei treimi din cele 3 luni de zile a avut drept consecință dovedirea unui stagiu de cotizare realizat în condiții speciale de muncă de 19 ani, 10 luni, 13 zile; inexistența unui stagiu de cel puțin 20 ani, la data la care s-a formulat cererea de înscriere la pensie limită de vârstă, presupune neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 41 coroborat cu art. 43 din Legea nr. 19/2000 și respingerea cererii de înscriere la categoria de pensie solicitată, cu data de 1.08.2004. Având în vedere că recurentul pe perioada 05.2004 - 04.2006 beneficiat de venit de completare a fost emisă decizia contestată în prezentul dosar, decizie prin care reclamantul a realizat un stagiu de cotizare de 20 ani în condiții speciale de muncă în data de 22.09.2004, dată cu care i-au fost acordate drepturile de pensie stabilite prin decizia de pensie nr. 89155/14.03.2007.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
Recurentul reclamant solicită desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Desființarea sentinței este soluția ce se poate pronunța numai în cadrul judecării apelului, potrivit art. 297 Cod procedură civilă, în calea de atac a recursului nefiind posibilă pronunțarea unei asemenea soluții.
În ceea ce privește solicitarea de trimitere spre rejudecare, potrivit art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, aceasta este posibilă numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege: nepronunțarea asupra fondului și necitarea părții atât la administrarea probelor cât și la dezbaterea fondului. Nici una dintre aceste situații nu se regăsește în cauză, astfel că instanța de recurs nu poate dispune, în lipsa unei prevederi exprese, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Având în vedere însă că în cauză au fost invocate și motive de recurs în legătură cu nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate, și fiind aplicabile dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, CURTEA reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Prima critică a recurentului se referă la motivarea insuficientă a sentinței, recurentul apreciind că prima instanță nu a indicat expres motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa.
Din lecturarea considerentelor sentinței recurate rezultă cu claritate netemeinicia unei astfel de critici, prima instanță menționând clar starea de fapt ce a stat la baza emiterii primei decizii de pensie, precum și a celei de-a doua și care face obiectul prezentei acțiuni. Totodată, s-au menționat toate dispozițiile legale incidente în cauză și pe baza cărora instanța a pronunțat sentința.
Este adevărat că în considerente s-au strecurat unele greșeli de dactilografiere, în ceea ce privește indicarea actelor normative la care s-a făcut referire, însă aceste erori materiale nu sunt de natură a duce la concluzia că instanța a soluționat cauza pe baza unor prevederi străine de natura cauzei. Astfel, în sentință s-a menționat greșit Legea nr. 14/2000 în loc de Legea nr. 19/2000 și respectiv OUG nr. 7/2001 în loc de OUG nr. 107/2001.
În ceea ce privește interpretarea greșită pe care instanța fondului ar fi dat-o actelor normative pe care se bazează acțiunea principală și criticile aduse de recurent sub acest aspect, Curtea reține:
Prin decizia nr. 89155/14.03.2007 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă s-a stabilit în favoarea reclamantului o pensie în sumă de 7.156.006 ROL, drepturile fiind stabilite începând cu data de 22.09.2004.
Prin aceeași decizie se instituie un debit de 1188 lei.
Constituirea acestui debit este astfel motivată: conform art. 187 pct.4 din Legea nr. 19/2000 se recuperează suma de 1188 lei, sumă ce reprezintă pensie încasată necuvenit în perioada 01.08.2004 până la data stabilirii drepturilor de pensie - 22.09.2004, debit provenit din revizuirea CAS.
Revizuirea a fost determinată de depunerea adeverinței emisă de, din care rezultă neachitarea contribuției de asigurări sociale pentru lunile aprilie-iunie 2001, perioadă inițial valorificată integral la stagiul de cotizare în condiții speciale.
Recurentul susține că această interpretare a intimatei încalcă prevederile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 care prevăd că în sistemul public stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator și asigurat.
Mai întâi că această prevedere legală are în vedere la stabilirea stagiului de cotizare perioadele în care atât angajatorul cât și salariatul au contribuit la bugetul asigurărilor sociale de stat, iar în al doilea rând susținerea recurentului vine în contradicție cu dispozițiile cuprinse în Ordinul nr. 340/2001, pct. 37 și 38 referitoare la stagiul de cotizare care prevăd:
Stagiul de cotizare
37. Potrivit art. 37 din lege, în sistemul public stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor în care s-a plătit contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat atât de asigurat, cat și de angajator sau, după caz, numai de asigurat, în situațiile prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. IV și V și alin. (2) din lege.
38. Realizarea completă a stagiului de cotizare se face numai în condițiileachitării integralea contribuției de asigurări sociale datorate atât de asigurat, cât și de angajator.
În luna în care asiguratului i s-a reținut contribuția de asigurări sociale, iar angajatorul nu a achitat integral contribuția datorată în calitatea sa de contribuabil, stagiul de cotizare ce se ia în calcul reprezintă o treime din luna respectiva.
Rezultă că intimata pârâtă nu putea să țină cont de perioada 1.04.2001-01.06.2001 ca și perioadă contributivă, în proporție de 100%, motiv pentru care nici nu se poate reține o micșorare a perioadei făcută de către intimată "voit de la sine putere". Intimata pârâtă a aplicat întocmai prevederile legale incidente în materie și a luat în calcul la stagiul de cotizare numai o treime din luna respectivă, ceea ce a determinat micșorarea corespunzătoare a perioadei de stagiu de cotizare.
Nu se poate reține nici critica recurentului că debitul pretins de pârâtă trebuia recuperat de la angajator, deoarece potrivit dispozițiilor art. 187 din Legea nr. 19/2000 alin. 1 sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari, iar la alin. 4 se menționează că sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu.
Având în vedere că recurentul este cel care a beneficiat necuvenit de pensie pe perioada menționată în decizie, în mod corect intimata pârâtă a procedat la recuperarea debitului de la reclamantul recurent, decizia fiind legală și temeinică și sub acest aspect.
Reținându-se că nici una din criticile formulate de către recurent nu este întemeiată, prima instanță făcând o corectă aplicare a prevederilor legale la speța dedusă judecății, recursul declarat de către reclamantul este nefondat, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod procedură civilă Curtea urmează a dispune respingerea lui.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1063/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 Mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- - -
Red./29.05.2008
Tehnored. 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa, Victor Crețoiu
