Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 5995/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5458/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.5995/
Ședința publică de la 28 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentaCasa Județeană de Pensii Cîmpotriva sentinței civile nr.469 din data de 18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (1407/C/2009), în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de pensionare."
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentaCasa Județeană de Pensii Cși intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-au depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la datele de 19.10.2009 și respectiv la data de 27.10.2009, întâmpinări din partea intimatului.
Curtea, față de lipsa părților la prima strigare a cauzei, la orele 0908, văzând dispozițiile art.104 alin.13 din a instanțelor judecătorești, dispune lăsarea pricinii la a doua strigare, în ordinea listei.
La reluarea pricinii, respectiv, la a doua strigare, la orele 1001, nu au răspuns: recurentaCasa Județeană de Pensii Cși intimatul.
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenta, prin cererea de recurs dedusă judecății, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 27.08.2009, recurenta Casa Județeană de Pensii Cac riticat sentința civilă civile nr.469 din data de 18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (1407/C/2009), susținând că instanța de fond a pronunțat hotărârea fără a ține cont de faptul că intimatul-reclamant nu îndeplinea condițiile de vechime doar în funcția de judecător pentru obținerea pensiei de serviciu.
În drept, recurenta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.3041Cod pr.civilă.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, susținând că decizia de pensionare nr.-/08.09.2008 prin care i-a fost recunoscut dreptul la pensia de serviciu nu a fost contestată de emitent în termenul legal de 45 zile, această decizie rămânând, în consecință, definitivă, neexistând posibilitatea revocării dreptului stabilit, dispozițiile art.89 din Legea nr.19/2000 neavând incidență în cauză.
Analizând recursul, prin raportare la conținutul dispozițiilor art.304 și art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1469/18.05.009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Călărași - Secția Civilă a admis în parte contestația formulată de intimatul-reclamant, a anulat decizia nr.-/11.03.2009 emisă de recurentă și a respins capătul de cerere privind recunoașterea vechimii în magistratură pentru perioadele în care reclamantul-intimat a funcționat ca ofițer specialist.
În motivarea sentinței, Tribunalul Călărașia apreciat că este supus revizuirii numai modul de calcul al drepturilor de pensie și nu dreptul însuși, decizia nr.-/08.09.2008 devenind definitivă ca efect al necontestării sale în termenul legal de 45 de zile, dreptul la pensie al reclamantului-intimat fiind un drept câștigat asupra căruia Casa Județeană de Pensii C nu mai poate reveni.
Instanța de fond a mai reținut și faptul că prin decizia nr.-/11.03.2009 nu s-a dispus anularea deciziei cu același număr emisă la data de 08.09.2009 prin care s-au stabilit drepturile de pensie ale reclamantului-intimat, coexistând, ca efect al acestei împrejurări, două decizii contradictorii prin care se admite, respectiv se respinge, cererea de pensionare a aceluiași petent.
În privința capătului de cerere având ca obiect recunoașterea drept vechime în muncă a perioadei în care reclamantul-intimat a desfășurat activitate ca ofițer specialist în cadrul structurilor poliției (respectiv miliției înainte de anul 1990), instanța de fond a respins această pretenție ca rămasă fără obiect în considerarea mențiunilor deciziei nr.-/08.09.2008 în care această perioadă a fost inclusă în vechimea totală de 27 de ani și o lună, luată în considerare ca vechime în magistratură.
În opinia majoritară, Curtea apreciază că recursul este fondat, cu consecința casării hotărârii și trimiterii spre rejudecare a cauzei aceleiași instanțe, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile art.89 alin.1 din Legea nr.19/2000, care stipulează că "în situația în care se constatăerori în stabilirea și în plata drepturilor de pensie, se vor operarevizuirileși modificările legale."
Astfel, prima instanță a reținut eronat faptul că decizia de stabilire a pensiei poate fi revizuită din oficiu de către emitent doar în cazul în care se constată erori cu privire la plata drepturilor de pensie, iar nu și atunci când se identifică erori în stabilirea drepturilor de pensie, în condițiile în care dispozițiile art. 89 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 enunțate prevăd expres o astfel de procedură de revizuire și în cadrul procesului de stabilire a dreptului de pensie.
În speță, Casa de pensii Cap rocedat la revizuirea deciziei de stabilire a drepturilor de pensie ale contestatorului, constatând că acesta nu îndeplinește condițiile de vechime minimă necesară în vederea deschiderii drepturilor de pensie de serviciu, întrucât nu poate fi valorificată perioada în care acesta și-a desfășurat activitatea în calitate de ofițer judiciar.
Curtea apreciază că o astfel de procedură de revizuire din oficiu și în cazul stabilirii drepturilor de pensie este admisibilă, întrucât legea nu interzice emitentului să își revizuiască propriile decizii, ci din contră stipulează expres acest drept.
Prin urmare, în mod greșit prima instanță nu a mai intrat în cercetarea fondului dreptului dedus judecății și nu a mai verificat îndeplinirea condiției de vechime în vederea deschiderii drepturilor de pensie de serviciu ale contestatorului, reținând eronat că este supus revizuirii numai modul de calcul al drepturilor de pensie, iar nu și modalitatea de stabilire a drepturilor de pensie.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin.5 cod proc. civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea soluționării celorlalte critici ale contestatorului ce vizează temeinicia deciziei de revizuire a pensiei, respectiv recunoașterea ca vechime în magistratură a perioadei lucrate de contestator în calitate de ofițer judiciar, urmând a fi avute în vedere toate motivele invocate în fond, conform art.315 alin.3 pr.civ.
În opinie minoritară convergentă în ceea ce privește soluția de casare și trimitere a cauzei spre rejudecare, Curtea reține:
Soluția pronunțată de Tribunalul Călărași ignoră dispozițiile legale înscrise foarte clar în conținutul alin.1 al art.89 din Legea nr.19/2000 (în forma în vigoare la data de 11.03.2009) potrivit cărora în situația în care se constată erori în stabilirea și în plata drepturilor de pensie, se vor opera revizuirile și modificările legale, atrăgând, după caz, răspunderea celor vinovați.
atentă a acestei dispoziții legale scoate la iveală două situații în care sunt posibile revizuirea și modificarea legală, respectiv stabilirea eronată a drepturilor și plata eronată a acestor drepturi.
Prin urmare, este pe deplin posibilă revizuirea și în cazul în care drepturile înseși au fost stabilite cu încălcarea dispozițiilor legale, sau în situația în care drepturile la pensie, calculate ipotetic în cazul intimatului-reclamant la data de 08.09.2008, au suferit modificări legale în conformitate cu legislația în vigoare la momentul revizuirii.
Este de subliniat în acest context, următorul aspect: vocația la pensia de serviciu a reclamantului-intimat se naște la momentul în care prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii este înaintată Președintelui României propunerea de eliberare din funcție.
În baza acestui decret care constituie modalitatea specifică a încetării activității judecătorului care cere pensionarea, persoana interesată, în speță reclamantul-intimat, se adresează Casei Județene de Pensii pentru stabilirea și plata pensiei de serviciu.
Prin urmare, nici hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, nici decretul prezidențial nu în patrimoniul reclamantului-intimat dreptul de a primi pensie de serviciu, analiza îndeplinii condițiilor legale pentru acordarea pensiei de serviciu revenind în atribuțiile Casei Județene de Pensii
Cele două acte cu caracter administrativ, mai sus evocate, reprezintă etape prealabile obligatorii pentru soluționarea cererii de acordare a pensiei de serviciu, cerere care trebuie raportată la data la care magistratul în funcție a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii să ia act de încetarea activității prin pensionare.
În acest context, Curtea reamintește intimatului-reclamant că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție la care a făcut referire în întâmpinare, precum și hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nu au autoritate de lucru judecat, fiind soluții de speță, singura autoritate în măsură să aprecieze asupra îndeplinirii condițiilor privind acordarea pensiei de serviciu fiind Casa Județeană de Pensii de la domiciliul celui care cere pensionarea, în conformitate cu dispozițiile art.82 alin.2 din Legea nr.19/2000, dispozițiile legii speciale, respectiv prevederile Legii nr.-, neconținând prevederi derogatorii în acest sens, urmând, pe cale de consecință, a se aplica dreptul comun în materia asigurărilor sociale, respectiv Legea nr.19/2000.
Este de asemenea de precizat că în anul 2008, când intimatul-reclamant a solicitat recurentei un calcul al cuantumului drepturilor de pensie, acest calcul s-a realizat benevol și fără nicio obligație legală din partea recurentei întrucât, la momentul solicitării din anul 2008 intimatul-reclamant neatașând cererii de recalculare documentele obligatorii care îi atestau încetarea calității de asigurat, în conformitate cu dispozițiile art.83 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 (în forma în vigoare în luna septembrie 2008). În concret, pentru ca în anul 2008 reclamantul-intimat să aibă dreptul la acordarea și calcularea pensiei de serviciu, pe lângă vechimea înscrisă în legea specială, respectiv în Legea nr.303/2004, era necesar să prezinte recurentei dovezi care să ateste încetarea calității de asigurat. Este de subliniat în acest sens că dispozițiile Legii nr.303/2004 nu derogă, nu completează și nu modifică prevederile legii cadru în privința actelor necesare pentru un dosar complet de pensionare.
Curtea cunoaște practica unor magistrați încă în activitate de a se adresa Caselor de Pensii pentru calculul drepturilor ce ar reprezenta cuantumul pensiei de serviciu, chiar dacă nu există și intenția corelativă de pensionare la momentul solicitării calculului. Ulterior obținerii acestor calcule, pentru a căror efectuare Casele de Pensii nu au avut nici un temei legal, respectivii magistrați au continuat sau continuă să își desfășoare activitatea, considerând că au posibilitatea de a-și pune oricând în plată deciziile de pensionare obținute anterior prin solicitarea pensionării efective adresată Consiliului Superior al Magistraturii și consfințită prin decretul de eliberare din funcție emis de Președintele României.
Nicio dispoziție legală nu conține sintagma punerii în plată a deciziei de pensionare. Mai mult decât atât, în cazurile mai sus descrise, așa-numitele decizii de pensionare nu sunt altceva decât niște calcule ale unor drepturi ipotetice, câtă vreme nu s-a cerut pensionarea Consiliului Superior al Magistraturii și nu s-a făcut dovada încetării calității de asigurat din sistemul în care se solicită pensionarea.
De aceea, asemenea calcule nu pot reprezenta un drept câștigat pentru că dreptul la pensie se naște la momentul când se solicită pensionarea și este reglementat de dispozițiile legale în vigoare la momentul formulării cererii de pensionare, împrejurare neinfluențată de intervalul de timp necesar pentru soluționarea cererii de către Consiliul Superior al Magistraturii și emiterea decretului prezidențial.
Nimic nu l-a împiedicat pe intimatul-reclamant ca în anul 2008 să solicite Consiliului Superior al Magistraturii pensionarea și nu doar un simplu calcul al unor drepturi eventuale, supuse condiției eliberării din funcție ca efect al pensionării. Opțiunea proprie l-a expus pe intimatul-reclamant schimbării condițiilor necesare a fi îndeplinite pentru acordarea pensiei de serviciu, posibilitate pe care o are legiuitorul și pe care a și exercitat-o ulterior lunii august 2008 în materia pensiei de serviciu pentru magistrați.
În ceea ce privește pretinsa coexistență contradictorie a două decizii, purtând același număr, dar emise la date diferite de recurentă, Curtea apreciază că prima decizie a încetat să-și producă efectele la data la care cea de-a doua decizie a revizuit- Este un caz particular de caducitate a unui act juridic (denumit de legiuitor revizuire), împrejurare care nu impune necesitatea ca emitentul actului devenit caduc ca efect al revizuirii permise de lege să procedeze la anularea deciziei revizuite.
Prin urmare, nu poate fi vorba despre coexistența juridică a celor două decizii, astfel cum în mod eronat a apreciat instanța de fond.
Această împrejurare nu înseamnă și nu echivalează cu aplicarea retroactivă a legii civile.
Curtea insistă ca instanța de fond să țină cont de faptul că prin decizia de pensionare nr.-/08.09.2008 Casa Județeană de Pensii nu a stabilit dreptul la pensie (chiar dacă, din rațiuni formularistice o asemenea mențiune este înscrisă în respectivul act), ci vocația, la nivelul datei de 08.09.2008, a reclamantului-intimat de a primi pensie de serviciu la momentul în care va cerere Consiliului Superior al Magistraturii eliberarea sa din funcție în scopul pensionării.
Această vocație, care nu se confundă cu dreptul însuși, poate suferi modificări în raport de dispozițiile legale în vigoare la data solicitării, adresate Consiliului Superior al Magistraturii pentru eliberarea din funcție. Dreptul de a primi pensie de serviciu se naște la data la care această cerere a fost depusă la Casa Județeană de Pensii în termen de 30 de zile de la data emiterii decretului prezidențial de eliberare din funcție, nici în acest sens legea specială, respectiv Legea nr.303/2004, necuprinzând dispoziții derogatorii, ceea ce impune aplicarea dreptului comun în cauză, reprezentat de dispozițiile art.83 alin.1 din Legea nr.19/2000.
Orice fel de alte calcule potențiale, efectuate benevol de Casa de Pensii, în condițiile în care nu existau nici hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii și nici decretul prezidențial de eliberare din funcție a reclamantului-intimat, nu creează drepturi în favoarea acestuia, cel puțin în materia asigurărilor sociale privind acordarea pensiei de serviciu. Dreptul câștigat, la care se referă atât intimatul-reclamant în întâmpinare, cât și instanța de fond în considerentele sentinței recurate, este doar dreptul la pensie și nivelul acestei pensii de serviciu la momentul eliberării din funcție prin decret prezidențial.
Soluționarea eronată a acestui capăt de cerere ar atrage, în condițiile art.312 alin.3 Cod pr.civilă coroborate cu dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, modificarea sentinței recurate ca efect al admiterii recursului.
Totuși, în cauză, Curtea observă că instanța de fond, ca rezultat al soluționării eronate a capătului de cerere având ca obiect anularea deciziei nr.-/11.03.2009, nu a soluționat pe fond capătul de cerere având ca obiect recunoaștere drept vechime în magistratură perioada în care intimatul-reclamant a desfășurat activitate profesională în calitate de ofițer specialist în cadrul poliției (respectiv miliție, înainte de 1990).
Pentru această din urmă împrejurare, în cauză sunt incidente dispozițiile art.312 alin.3 Cod pr.civilă privind casarea în situația în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Este evident că respingerea ca rămasă fără obiect a capătului de cerere privind recunoașterea ca vechime în magistratură a perioadei în care intimatul-reclamant a desfășurat activități profesionale în cadrul miliției, respectiv poliției, nu înseamnă o rezolvare a fondului pretenției formulate.
În aceste condiții, reținând că în cauză există atât un motiv de modificare a sentinței recurate întemeiat pe aplicarea greșită a legii de către instanța de fond, cât și un motiv de casare determinat de nesoluționarea pe fond a cererii completatoare formulată de intimatul-reclamant în cursul judecății, Curtea urmează a face aplicarea dispozițiilor art.312 alin.3 Cod pr.civilă și va casa sentința recurată cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Instanța de fond va avea în vedere la soluționarea capătului de cerere având ca obiect recunoaștere drept vechime în magistratură a perioadei de activitate în structurile miliției, respectiv poliției după anul 1990, dispozițiile legale în vigoare, respectiv prevederile Legii nr.303/2004 în forma în vigoare la data înregistrării cererii completatoare la dosarul instanței de fond, respectiv data de 12.05.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta Casa Județeană de Pensii C împotriva sentinței civile nr.469 din data de 18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (1407/C/2009), în contradictoriu cu intimatul.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
. SC
.opinie convergentă
Dact.LG/2 ex./16.11.2009
Jud.fond:;
Președinte:Farmathy AmeliaJudecători:Farmathy Amelia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
