Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 6002/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.597/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.6002/
Ședința publică de la 28 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul, împotriva sentinței civile nr.7355 din data de 26.11.2008, cât și împotriva încheierii de ședință din data de 13.05.2009, ambele pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.20490/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului, având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de pensionare."
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, personal, lipsind intimata Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea recurentului, cu CI seria - nr.- eliberată de Secția 8 la data de 18.05.2000, după care, din oficiu, invocă și pune în discuția recurentului, excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea intimatei la plata sume de 10.000 RON, cu titlu de despăgubiri morale și materiale, dat fiind faptul că, potrivit prevederilor legale, în faza procesuală a recursului, nu se pot formula cereri noi.
Recurentul, personal, având cuvântul, învederează instanței că acesta este un simplu cetățean român ce nu are cunoștințe juridice, sens în care, solicită ca intimata de recurs să procedeze la aplicarea corectă a legii.
De asemenea, recurentul, personal, consideră că are în totalitate dreptul de a se adresa instanței judecătorești cu o astfel de cerere prin care solicită obligarea părții adverse la plata de despăgubiri materiale și morale, în raport de comportamentul Casei de Pensii, prin reprezentanți legali, care nu fac altceva decât să batjocorească un cetățean care pentru toată activitatea desfășurată a achitat toate dările către stat.
Față de împrejurarea că din partea intimatei Casa de Pensii a Municipiului B, nu se prezintă nici un reprezentant legal al acesteia, apreciază că din punctul său de vedere, aceasta are cunoștință de actele și lucrările dosarului și își recunoaște greșeala pe care a produs-o, dat fiind faptul că din data de 30.08.2006, data depunerii cererii de înscriere la pensie și până în data de 19.03.2008, când s-a emis decizia de pensionare, timp de 590 de zile nu a încasat nici un, pe de o parte, iar pe de altă parte, 18-20 de luni a fost tratat ca un "animal" ori de câte ori a trebuit să de prezinte la sediul Casei de Pensii a Municipiului
Mai mult decât atât, solicită a se observa că acesta, conform carnetului de muncă, are peste 45 de ani de muncă, perioadă ce reprezintă un număr de 540 de luni cotizați la stat, iar pensia primită pentru munca depusă este de un leu/lună în condițiile în care și-a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă și în condițiile în care la dosar există o adeverință din partea angajatorului care atestă cele susținute.
Se mai susține de către recurent, că față de această bătaie de joc, se putea adresa presei, dar nu a recurs la această manieră pentru că se produce o "țigănie" prin presă, pe de o parte, iar pe de altă parte, are credința că instanța de judecată va lua în considerare situația creată și va face dreptate.
În susținerea acestui capăt de cerere, recurentul, personal, solicită a se avea în vedere starea sa de sănătate, suferind de diabet și datorită acestei boli, are prescris un regim alimentar, neavând dreptul la alte tentații alimentare și de aici reiese întrebarea cum poate cu suma pe care o primește cu titlu de pensie să poată consuma 5-6 mese/zi și din data depunerii dosarului de pensionare, starea sa de sănătate s-a agravat, sens în care, apreciază că suma de 10.000 RON solicitată de la intimată cu titlu de despăgubiri morale și materiale, reprezintă o sumă minimă.
Având în vedere cele susținute, solicită a se observa că prezenta cerere este admisibilă, întrucât în această perioadă nu a beneficiat de medicamente compensate, i s-a creat un prejudiciu, a avut tensiuni în familie cât și factori de stres.
Curtea, după deliberare, în raport de dispozițiile art.137 alin.1 cod proc. civilă, unește cu fondul pricinii excepția inadmisibilității capătului de cerere formulat de către recurentul, privind obligarea intimatei la plata sume de 10.000 RON, cu titlu de despăgubiri morale și materiale.
Recurentul, personal, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă recurentului cuvântul în susținerea celor două cereri de recurs deduse judecății.
Recurentul, personal, având cuvântul, arată că atâta vreme cât România este membră a Uniunii Europene, apreciază că orice cetățean al acestei țări are nu numai obligații, ci și drepturi.
Cu privire la cererea de recurs formulată împotriva încheierii de ședință din data de 13.05.2009, recurentul personal, depune la dosar concluzii scrise ce cuprind cinci capitole, printre care și reglementări juridice precum și o bibliografie a documentației juridice de care a înțeles să se folosească.
În concluzie, solicită admiterea ambelor cereri de recurs, astfel cum au fost formulate.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.7355 din data de 26.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis în parte contestația formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B, s-a anulat decizia nr.-/17.04.2008, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2; s-a obligat pârâta să emită o nouă decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 31.08.2006, cu luarea în considerare și a unui spor de periclitate în cuantum de 125 lei lunar, pentru perioada 01.08.1974-01.09.1974, atestat de adeverința nr.2028/14.07.2006, eliberată de Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Chimico - Farmaceutică și s-a respins, ca neîntemeiată, cererea sub celelalte aspecte.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin decizia nr.-/17.04.2008 au fost stabilite drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului, în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000, iar din analiza buletinului de calcul a rezultat că pârâta nu a luat în considerare sporul de periclitate în cuantum de 125 lei lunar, pentru perioada 01.08.1974-01.09.1974, atestat de adeverința nr.2028/14.07.2006 eliberată de Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Chimico-Farmaceutică.
S-a reținut că, sporul de periclitate menționat trebuie luat în considerare la calcularea drepturilor de pensie, în vederea respectării dispozițiilor art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000, precum și a principiului contributivității, consacrat de art.2 din Legea nr.19/2000.
În privința stagiului de cotizare realizat în perioada 01.02.2006-31.08.2006, care nu a fost luat în considerare de către pârâtă cu motivarea că perioada nu se regăsește în baza de date CAS, instanța de fond a avut în vedere că petentul nu a făcut dovada contrară, și anume cea privind achitarea de către fostul angajator a acestor contribuții, arătând că în lipsa acestei probe, devin incidente dispozițiile art.78 alin.4 din Legea nr.19/2000, conform cărora această perioadă nu poate fi valorificată pentru calcularea cuantumului prestațiilor de asigurări sociale.
Susținerea contestatorului, potrivit căreia din cuprinsul adeverinței nr.100/04.08.2006 emisă de Federația Română de pe, ar rezulta că aceste contribuții au fost achitate, nu a fost primită de către instanța de fond, având în vedere faptul că dovada achitării CAS, pentru perioadele ulterioare datei de 01.04.2001, când a intrat în vigoare Legea nr.19/2000, se face numai cu declarațiile nominale privind evidența asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, emise de angajator, înregistrate la Casa de Pensii a Municipiului B și însoțite de ordinele de plată-a sumelor înscrise în aceste declarații.
S-a constatat că reclamantul nu a prezentat astfel de înscrisuri doveditoare, iar din celelalte acte depuse la dosar a rezultat că acesta este în litigiu de multă vreme cu fostul angajator, pentru a obține obligarea acestuia la plata contribuțiilor de asigurări sociale aferente perioadei 01.02.2006-31.08.2006, acesta constituind unul din capetele de cerere din dosarul nr-.
S-a considerat că celelalte mențiuni și venituri evidențiate în adeverințele depuse la dosarul de pensionare au fost valorificate de către pârâtă, singura eroare de preluare fiind cea menționată mai sus, și anume omiterea sporului de periclitate de 125 lei, pentru luna august 1974.
Susținerile reclamantului potrivit cărora vechimea în muncă este mai mare decât cea reținută de pârâtă prin decizie, nu au fost primite de către instanța de fond, în condițiile în care nu au fost indicate perioadele de stagiu omise.
Instanța de fond a respins cererea reclamantului de acordare cu titlu de despăgubiri materiale, contravaloarea tichetelor de călătorie de care ar fi beneficiat, dacă decizia nu s-ar fi emis cu întârziere, reținând că acesta nu a dovedit efectuarea acestor calatorii și achitarea costului integral al legitimațiilor de călătorie.
S-a arătat că un prejudiciu material pentru a putea fi reparat, trebuie dovedit mai întâi, atât sub aspectul certitudinii, cât și sub aspectul întinderii sale, iar în lipsa acestei dovezi, pârâta nu poate fi obligată la plata contravalorii unor calatorii neefectuate.
Prin încheierea din data de 13.05.2009 dată în Camera de Consiliu, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a respins ca neîntemeiată cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentința civilă nr.7355 din 26.11.2008, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că, reclamantul a invocat o eroare materială strecurată în pagina 3 din hotărâre unde s-a reținut că pârâta nu a luat în considerare sporul de periclitate, în cuantum de 125 lei lunar pentru perioada 1.08.1974-1.09.1974, atestat de adeverința nr.2028/14.07.2006, emisă de, perioada reală fiind conform solicitării reclamantului de îndreptare eroare materială 1.08.1974-31.12.1974.
De asemenea, s-a observat că și în dispozitivul sentinței civile s-a dispus cu privire la luarea în considerare "și a unui spor în cuantum de 125 lei lunar, pentru perioada 1.08.1974-1.09.1974" și s-a respins cererea reclamantului pentru celelalte aspecte.
S-a constatat că dispoziția instanței din sentință s-a bazat pe o analiză a probelor, așa cum relevă de altfel fișa datelor privitoare la activitatea în muncă de la fila 19 din dosar, care menționează spor de 125 lei începând cu 1.09.1974.
Prin urmare, s-a constatat că în pagina 3 din sentință și în dispozitiv nu s-a strecurat o eroare materială, în sensul dat de art.281 proc.civ.
S-a adăugat că reclamantul avea la dispoziție calea de atac a recursului împotriva acelei sentințe, dacă ar fi apreciat că există o eroare de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul, criticând soluția pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.7 și art.3041pr.civ. recurentul a solicitat admiterea cererii de suspendare a judecății în temeiul art. 244 alin. 1.pr.civ. arătând că perioada de suspendare îi este necesară pentru lămurirea/primirea unor documente la dosar, adăugând că pârâta prin consilier juridic nu s-a opus cererii de suspendare a cauzei.
S-a pretins obligarea paratei la recalcularea pensiei și reanalizarea vechimii în muncă, cu introducerea tuturor indemnizațiilor, a salariului de merit, a facilităților pentru muncă în mediu bacteriologic, conform Legii nr.3/1977, cu includerea în calcul a reactualizărilor, dobânzilor și indexărilor la zi.
Recurentul a mai cerut obligarea pârâtei la plata c/val. tichetelor de transport gratuit de care ar fi beneficiat ca pensionar în perioada de 2 ani, de la data depunerii cererii de pensionare (31.08.2006) și până la data emiterii deciziei de pensionare din 19.03.2008, dată fiind perioadă în care a rămas fără niciun venit din cauza întârzierii emiterii deciziei de pensionare pe o perioada exagerat de mare.
Recurentul a învederat că circa 2 ani nu a primit niciun fel de adresă/ comunicare / solicitare din partea Casei de Pensii, deși dosarul său era bine întocmit și întrunea toate condițiile în vederea emiterii deciziei de pensionare, fiind astfel evidentă nepăsarea Casei de Pensii față de un cetățean care a muncit 45 de ani și a achitat absolut toate obligațiile față de stat.
Pentru toate aceste considerente, recurentul a solicitat instanței de recurs acordarea de despăgubiri morale și materiale pentru prejudiciul creat în valoare de 10.000 RON, reprezentând o minimă c/valoare a sumelor necesare pentru asigurarea stării de sănătate și procurarea medicamentelor necesare afecțiunilor de care suferă.
Prin cererea de recurs formulată împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu din data de 13.05.2009, recurentul contestator a învederat că prin sentință s-a strecurat o eroare materială, iar nu o eroare de judecată cu privire la acordarea sporului de periclitate pentru lucru în mediu bacteriologic în perioada 1.08.1974 - 1.09.1974, în loc de 1.08.1974 - 31.12.1974, față de documentele aflate la dosarul cauzei.
Examinând cu prioritate actele dosarului prin prisma excepției inadmisibilității cererii recurentului referitoare la obligarea intimatei la plata sume de 10.000 RON, cu titlu de despăgubiri morale și materiale, invocată din oficiu de către instanță la termenul de judecată din data de 28.10.2009, Curtea reține temeinicia acesteia, având în vedere că aceasta reprezintă o cerere nouă adresată direct în recurs, contrar prevederile art. 316.pr.civ. coroborat cu art.294 pr.civ. care stipulează că nu se pot formula cereri noi în faza procesuală a recursului.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.7 pr.civ. Curtea constată ca fiind netemeinică critica invocată de către recurent, întrucât hotărârea primei instanțe cuprinde detaliat atât considerentele de fapt cât și considerentele de drept avute în vedere la soluționarea cauzei, în conformitate cu prevederile art.261 alin.1 pct.5 pr.civ. motivarea sentinței fiind clară, neechivocă, bazată pe probele administrate în cauză.
Cererea formulată în fața primei instanțe de către recurentul contestator de suspendare a judecății în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 1.pr.civ. a fost judicios respinsă de către tribunal, având în vedere faptul că legalitatea și temeinicia deciziei de pensionare din 17.04.2008 contestată în pricina dedusă judecății se examinează prin prisma documentelor aflate la dosarul de pensionare la momentul emiterii deciziei de pensionare, iar nu în raport de înscrisurile ce urmează a fi obținute de către contestator ca urmare a punerii în executare a sentinței civile nr.5367/31.07.2008 a Tribunalului București Secția a VIII - a Conflicte de muncă și asigurări sociale privind plata contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale pentru perioada februarie - august 2006.
Prin hotărârea recurată s-a indicat că ulterior punerii în executare a sentinței referitoare la contribuțiile de asigurări sociale și depunerea la Casa de Pensii de către angajator a unei declarații rectificative privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, în conformitate cu prevederile art.89 alin.2 și 3 din Legea nr.19/2000, drepturile de pensie se revizuiesc din oficiu.
Ca atare, prima instanță corect a reținut că achitarea ulterioară a contribuțiilor de asigurări sociale nu va influența decizia de pensie atacată, în cauză nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.244 alin.1 pr.civ. în condițiile în care dezlegarea prezentului litigiu sub aspectul achitării CAS - ului de către fostul angajator nu depinde de existența dreptului ce face obiectul unei alte judecăți, aflate în faza procesuală a recursului.
Curtea reține că fiind lipsită de relevanță juridică poziția procesuală a reprezentantului legal al pârâtei față de temeiul juridic al cererii de suspendare a pricinii - art.244 alin.1 pr.civ. acceptul acesteia fiind necesar doar în cazul suspendării cauzei prin acordul părților.
Prima instanță a constatat că mențiunile și veniturile înscrise în adeverințele aflate la dosar (filele 33 - 45), cu excepția sporului de periclitate au fost valorificate de către intimata Casa de Pensii.
Recurentul reclamant, fiind cel care a avut promovat acțiunea civilă dedusă judecății, avea obligația de a proba susținerile sale cu privire la nevalorificarea anumitor venituri sau perioade de stagii omise, în conformitate cu prevederile art.1169 civ. or în speță, nu s-a solicitat administrarea unei expertize contabile care să evidențieze eventualele erori comise cu ocazia stabilirii drepturilor de pensie.
Prin urmare, de vreme ce nu s-a dovedit în cauză existența unor erori în stabilirea drepturilor de pensie cuvenite recurentului contestator, solicitările acestuia adresate instanței de recurs cu privire la recalcularea pensiei și reanalizarea vechimii în muncă, nu au temei legal.
Cererea recurentului reclamant de obligare a pârâtei la plata c/val. tichetelor de transport gratuit de care ar fi beneficiat în calitate de pensionar în perioada cuprinsă între data depunerii cererii de pensionare (31.08.2006) și data emiterii deciziei de pensionare din 19.03.2008, a fost corect respinsă de către tribunal, de vreme ce acesta nu a dovedit efectuarea unor astfel de călătorii și achitarea acestora, prejudiciul material nefiind dovedit sub aspectul existenței și nici al întinderii sale.
În ceea ce privește recursul formulat de către recurentul contestator împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu, Curtea reține ca fiind neîntemeiate criticile invocate, întrucât cererea de îndreptare materială dedusă judecății nu întrunește cerințele prevăzute de art.281 pr.civ. în condițiile în care considerentele hotărârii concordă atât dispozitivului sentinței cât și minutei întocmite în cauză.
Instanța de fond a detaliat motivele pentru care a dispus respingerea cererilor reclamantului ca neîntemeiate, cu excepția sporul de periclitate în cuantum de 125 lei pentru luna august 1974 (1.08.1974-1.09.1974), indicând expres în considerentele hotărârii că din analiza fișei datelor referitoare la activitatea în muncă (înscrisul aflat la fila 19 din dosarul de fond) a rezultat că începând cu luna septembrie 1974 apare evidențiat acest spor de periclitate de 125 lei, singura eroare comisă de către intimată la culegerea datelor privind sporul de periclitate obținut în perioada 1.08.1974 - 31.12.1974 și atestat de adeverința nr.2028/14.07.2006, emisă de fiind omisiunea de a prelua acest spor și în luna august 1974, restul perioadei (septembrie - decembrie 1974) figurând deja în buletinul de calcul.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea va respinge ca inadmisibil, capătul de cerere privind despăgubirile morale și materiale în valoare de 10.000 lei și va respinge ca nefondate recursurile, în temeiul dispozițiilor art.312 din pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, capătul de cerere privind despăgubiri morale și materiale în valoare de 10.000 lei
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentul, împotriva sentinței civile nr.7355 din data de 26.11.2008, cât și împotriva încheierii de ședință din data de 13.05.2009, ambele pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.20490/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
26.11.2009
Jud. fond:;
Jud. încheiere:;
Președinte:Farmathy AmeliaJudecători:Farmathy Amelia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
