Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 603/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR. 1938,- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 603
Ședința publică din data de 06 mai 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
-- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul domiciliat în P,-, -A,.6, județul P, împotriva deciziei nr. 112 din 6 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii P cu sediul în P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorul, personal și asistat de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale din 19.03.2008, și intimata Casa Județeană de Pensii P, reprezentată de consilier juridic, conform delegației nr. 36944 din 25.04.2008.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că este motivată și scutită de plata taxei de timbru contestația în anulare.
Avocat, pentru contestatorul, depune la dosar acte, respectiv: jurisprudență, cerere formulată de contestator și decizia nr. - din 27.09.1988, care au fost comunicate și părții adverse, arătând că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra contestației în anulare.
Consilier juridic, pentru intimata Casa Județeană de Pensii P, depune la dosar întâmpinare pe care a comunicat-o și contestatorului, arătând că alte cereri nu mai are de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru contestatorul, având cuvântul arată că hotărârea pronunțată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale. Astfel, s-a considerat în decizia curții de apel că dreptul la pensie al contestatorului s-a deschis la data de 1 octombrie 1988, atâta timp cât acesta și-a continuat efectiv activitatea, având statutul juridic de salariat de la 1.11.1990 și până la 12.10.1992, dată când a avut loc pensionarea efectivă potrivit Legii nr. 19/2000 și 267/1990.
Totodată, menționează că decizia nr. -/1993 are caracterul unei decizii de pensionare, stabilind pentru contestator un anumit cuantum al pensiei, tocmai în virtutea statutului său de salariat, ulterior anului 1990. Așadar, HG 267/1990 prevede expres în art. 9 faptul că pensionarea pentru limită de vârstă și vechime în muncă a personalului din unitățile miniere se face conform lit.a din acest articol, la 20 de ani, lucrați în subteran, situație în care este evident că stagiul de cotizare trebuia să fie cel prevăzut în norma specială, respectiv 20 de ani, având în vedere că pensionarea efectivă a intervenit la 12.10.1992.
De asemenea, precizează că în cazul în care se consideră că dreptul la pensie al contestatorului trebuie calculat în funcție de prima decizie de pensionare emisă la 1.10.1988, și în această situație nu se poate reține un stagiu de cotizare de 30 ani, ci un stagiu de cotizare de 20 ani, prevăzut de Legea nr. 3/1977.
Față de aceste considerente, solicită admiterea contestației în anulare, rejudecarea recursului, respingerea acestuia, iar pe fond menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 1283/2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul recalculării pensiei contestatorului prin determinarea punctajului mediu anual în funcție de stagiul de cotizare de 20 ani. Cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru intimata Casa Județeană de Pensii P, având cuvântul arată că potrivit art. 317 alin.(1) pr.civ. deciziile pronunțate de instanțele de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare în cazul în care procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit legii, precum și dacă hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
De asemenea, menționează că în conformitate cu art. 318.pr.civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Totodată, precizează că jurisprudența nu are legătură cu prezenta cauză, întrucât în speță se face referire la stagiul de cotizare, care este de 30 ani la bărbați și 25 ani la femei, astfel că instanța de recurs în mod corect a considerat că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este de 30 ani, potrivit Legii nr. 3/1977.
Pentru aceste motive, solicită respingerea ca nefondată a contestației în anulare și menținerea ca temeinică și legală a deciziei nr. 112/06.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii P solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia ca la recalcularea dreptului de pensie să se ia în calcul stagiul de cotizare de 20 de ani și nu de 30 de ani, astfel cum s-a procedat.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia nr.-/27.09.1988 a fost pensionat pentru muncă depusă și limită de vârstă, drepturile de pensie fiindu-i recalculate în lunile martie 1993 și iunie 2005.
A mai arătat reclamantul că la apariția OUG nr.4/2005 s-a procedat din nou la recalcularea dreptului său la pensie, însă pârâta nu aplicat corect prevederile Legii 19/2000 întrucât a luat în considerare un stagiu de 30 de ani, în loc de 20, astfel cum este stabilit pentru personalul care a lucrat minim 20 de ani în grupă specială de muncă și că prin această modalitate de calcul a fost prejudiciat în sensul că pensia i-a fost diminuată cu 33%, procent ce se reflectă în suma recalculată de pârâtă, care este mai mică decât cea la care ar fi avut dreptul.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând, în esență, că pensia reclamantului a fost recalculată în conformitate cu disp. HG nr.1550/2004 și principiile Legii nr.19/2000.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și expertiză de specialitate salarizare-normare, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1283 din 8 octombrie 2007, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să procedeze la recalcularea pensiei reclamantului, în sensul ca la determinarea punctajului mediu anual să aplice stagiul de cotizare de 20 de ani, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că dreptul la pensie al reclamantului a fost deschis prin decizia nr.-/1988, începând cu data de 1.10.1988 în baza Legii nr.3/1977, la data pensionării acestuia la vârsta de 50 de ani și 3 luni vechimea în grupa I de muncă fiind de 22 de ani și 3 luni pentru activitatea desfășurată în unități miniere și că în baza textului de lege sus-menționat bărbații care au lucrat timp de 20 de ani în grupa I de muncă se puteau pensiona la vârsta de 50 de ani, cei 30 de ani vechime completă fiind realizați prin adăugarea sporului de 6 luni la an.
A mai reținut tribunalul că ulterior pensionării reclamantului, prin art.9 din HG nr.267/1990, a fost reglementat modul de pensionare pentru limită de vârstă și vechime în muncă a personalului din unitățile miniere, stabilind un stagiu de cotizare la 20 de ani lucrați în subteran sau 25 ani lucrați în cariere și instalații de preparare și vârsta de cel puțin 45 de ani.
Prin decizia contestată, pensia de asigurări sociale a reclamantului a fost recalculată, în baza OUG nr.4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005, coroborată cu prev.HG nr.1550/2004, pârâta având în vedere un stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 30 de ani, în condițiile în care reclamantul a realizat în grupa I de muncă un stagiu de cotizare de 24 de ani, 7 luni și 2 zile.
S-a mai reținut că potrivit art.2 alin.1 din anexa la HG nr.1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 1 iulie 1977, reprezentând data intrării în vigoare a Legii nr.3/1977, stagiul de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru toate categoriile de pensii este de 20 de ani pentru femei și de 25 de ani pentru bărbați, în timp ce pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr.3/1977, în această ultimă situație aflându-se și reclamantul.
De asemenea, prima instanță a mai arătat că stagiul de cotizare de 30 de ani vechime completă prevăzut de Legea nr.19/2000 era realizat prin adăugarea la 20 de ani lucrați efectiv în grupa I de muncă a sporului de 6 luni la an, sporul de 10 ani a reprezentat doar spor de muncă în subteran și nu stagiu de cotizare, Legea nr.19/2000 luând, la rândul său, în considerare stagiul de 20 de ani, conform art.20 alin.1 lit.a, art.43 alin.1 și art.77 alin.2 din lege.
În fine, a mai reținut prima instanță că procedând altfel, s-a ajuns în situația aplicării aceleiași legislații în mod diferit pentru o categorie de pensionari care au lucrat în aceleași condiții și în același sector de activitate, trimiterea în cuprinsul HG nr,1550/2004 la Legea nr. 3/1977 doar în cazul celor pensionați în perioada 1.07.1977 - 31.03.2001 fiind o aplicare neuniformă a legii în detrimentul principiului consacrat în preambulul OUG nr.4/2005 "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Așa fiind, s-a concluzionat că prin luarea în considerare a unui stagiu de 30 de ani, în loc de 20, reclamantului i se creează o situație defavorabilă în comparație cu persoane ce au prestat aceeași muncă în aceleași condiții și este evidentă diminuarea pensiei, după cum rezultă din raportul de expertiză completare întocmit de expert, considerente în raport de care prima instanță a admis acțiunea, în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâta Casa Județeană de Pensii Pad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Susține recurenta că în mod greșit tribunalul a obligat-o la recalcularea pensiei reclamantului, în sensul ca la determinarea punctajului mediu anual să se ia în considerare stagiul complet de cotizare de 20 de ani întrucât reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă în baza Legii nr.3/1977, începând cu data de 1.10.1988, iar pensia acestuia a fost recalculată, potrivit dispozițiilor HG nr.1550/2004, conform decizie nr.-/30.06.2005 și întrucât intimatul-reclamant a prezentat în repetate rânduri acte doveditore în completare, s-a procedat la revizuirea la cerere a drepturilor de pensie ale acestuia, în temeiul art.7 alin.3 din OUG nr.4/2005, potrivit deciziilor menționate.
A mai arătat recurenta că prin decizia nr.-/22.01.2007 au fost anulate deciziile emise anterior, decizia respectivă fiind emisă pe baza datelor din documentația de pensionare aflată în păstrarea recurentei, fiind valorificate salariile tarifare de încadrare și sporurile cu caracter permanent, conform actelor la care s-a făcut trimitere.
S-a mai învederat că la determinarea punctajului mediu anual recalculat s- utilizat stagiul complet de cotizare de 30 de ani, potrivit art.2 alin.3 din anexa la HG nr.1550/2004, care prevede că pentru persoane ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977, astfel încât în mod greșit instanța de fond a considerat că stagiul complet de cotizare în funcție de care se determină punctajul mediu anual trebuie să fie de 20 de ani în loc de 30 de ani.
În continuare, se face trimitere la disp.art.2 din anexa la HG nr.1550/2004 ce prevăd că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare, iar în cazul persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Or, în cazul intimatului deschiderea drepturilor de pensie ale acestuia s-a efectuat conform Legii 3/1977, acesta beneficiind de facilitatea privind reducerea vârstei de pensionare prevăzută la art.8 din același act normativ pentru activitatea desfășurată în grupa superioară de muncă, fiind evident că vechimea de 20 de ani realizată în grupa I de muncă nu reprezintă vechimea integrală în muncă, la care face trimitere art.2 alin.1 și 3 din anexa la HG nr.1550/2004.
Tot în mod greșit a reținut instanța de fond că reclamantului îi sunt aplicabile disp. HG nr.267/1990, Normele Tehnice date în aplicarea prevederilor HG nr.1550/2004 statuând că pentru pensiile stabilite potrivit HG nr.267/1990 și cele stabilite potrivit Legii nr.57/1998, stagiul complet de cotizare ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual este de 20 de ani pentru persoanele ce au desfășurat activitate în locuri de muncă în subteran, însă reclamantul a fost înscris la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă începând cu data de 1.10.1988, în baza prevederilor Legii nr.3/1977, anterior datei de 1.02.1990 reprezentând data aplicării dispozițiilor HG nr.267/1990.
A mai arătat recurenta că utilizarea unui stagiu de cotizare de 20 de ani la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă de natura celor în care a lucrat intimatul-reclamant ar crea inechități între aceste categorii de persoane și toate celelalte categorii care și-au desfășurat activitatea în grupa I de muncă și a căror pensionare s-a realizat în baza Legii nr.3/1977, invocându-se și soluția pronunțată de către Curtea de APEL PLOIEȘTI, precum și jurisprudența Curții de Apel Cluj și alte sentințe pronunțate de Tribunalul Prahova în spețe similare.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului, depunându-se la dosar, în copie, și decizia nr.707/14.08.2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care răspuns criticilor aduse în recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, depunând la dosar, în copie, o serie de hotărâri judecătorești invocate drept practică judiciară, acte normative și alte înscrisuri.
După examinarea probatoriilor administrate în cauză, prin decizia nr. 112 din 6 februarie 2008, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admia recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII P, împotriva sentinței civile nr.1283 din 08 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul- reclamant și a modificat în tot sus-menționata sentință în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Intimatul-reclamant a fost înscris la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă începând cu data de 01.10.1988, potrivit dispozițiilor Legii nr.3/1977, prin decizia nr.-/27.09.1988.
În conformitate cu dispozițiile art.2 alin.1 din Anexa la HG nr.1550/2004, ce cuprinde Normele Metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, în vederea recalculării în raport cu principiile Legii nr.19/2000, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
De asemenea, la art.2 alin.3 din Anexa la HG 1550/2004 se prevede că pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977, iar art.3 din același act normativ statuează că prin data deschiderii dreptului la pensie se înțelege data la care persoana în cauză a fost înscrisă la categoria de pensie de care beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
Intimatul-reclamant a fost pensionat, după cum s-a arătat mai sus, pentru muncă depusă și limită de vârstă, în baza Legii nr.3/1977, iar potrivit art.8 din această lege, stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei, fără a se face distincție în funcție de condițiile de lucru.
Nu se poate reține că în cazul intimatului stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat era de 20 ani întrucât art.14 din Legea nr.3/1977, reprezentând actul normativ în vigoare la data deschiderii dreptului său la pensie, se referă doar la acordarea sporului pentru grupă de muncă, considerându-se 1 an și 6 luni pentru 1 an lucrat în grupa I și 1 și 3 luni pentru 1 an lucrat în grupa a II-a și la posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei prevăzută de art.8 din această lege, astfel că vârsta de 20 de ani în grupa I de muncă nu reprezintă stagiul complet de cotizare la care face trimitere art.2 alin.3 din Normele Metodologice de evaluare a pensiilor, cuprinse în Anexa la HG nr.1550/2004.
Singurele facilități oferite de Legea nr.3/1977 persoanelor care au lucrat în grupele I și II erau acordarea sporurilor de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare.
Pensionarea intimatului-reclamant nu a avut loc în baza nr.HG267/1990, ce cuprinde, printre altele, dispoziții speciale privind pensionarea celor care au lucrat în minerit, nefiind aplicabile, prin urmare, prevederile acestui act normativ și ale Normelor tehnice date în aplicarea HG1550/12004, nici prima instanță nereținând, de altfel, că în cazul intimatului-reclamant s-ar aplica dispozițiile nr.HG267/1990.
Această apărare a fost susținută, însă, de către intimatul-reclamant, prin întâmpinarea formulată de acesta în recurs, arătându-se că deși dreptul la pensie i s-a deschis la 01.10.1988, a continuat activitatea și sub reglementările nr.HG267/1990, contractul de muncă al acestuia încetând la data de 12.10.1992.
Din actele depuse la dosarul de fond rezultă că începând cu 01.01.1990 intimatului-reclamant i s-a desfăcut contractul de muncă, plata drepturilor de pensie ale acestuia făcându-se începând cu această dată, după cum s-a indicat în cuprinsul deciziei de pensionare, iar ulterior, respectiv la 01.11.1990, intimatul-reclamant a fost încadrat din nou în funcția de inginer subteran, lucrând până la 12.10.1992, când i s-a desfăcut contractul de muncă.
Decizia nr.-/16.03.1993 privind recalcularea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă nu poate conduce la concluzia că intimatul reclamant s-a pensionat în baza nr.HG267/1990, această decizie fiind emisă la cererea intimatului care a solicitat, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.3/1977, recalcularea pensiei prin adăugarea perioadelor lucrate de acesta după data de 01.10.1988, când a avut loc înscrierea intimatului la pensie conform deciziei -/27.09.1988.
Făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art.2 alin.3 din Anexa la HG nr.1550/2004, mai sus-enunțate, recurenta-pârâtă a avut în vedere, în mod justificat, la recalcularea pensiei intimatului, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani și nu de 20 de ani, pe care în mod greșit l-a considerat prima instanță că trebuie avut în vedere, iar dispozițiile Legii nr.19/2000 și ale nr.OUG4/2005, invocate de reclamant la prima instanță, nu puteau justifica, în raport de considerentele mai sus-arătate admiterea acțiunii acestuia în sensul celor dispuse de instanța de fond.
Împotriva deciziei civile nr. 112 din 6 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești contestatorul formulat contestație în anulare, apreciind că soluția pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale săvârșite de instanța de recurs. arătat contestatorul că instanța de recurs în mod greșit apreciat că dreptul său la pensie s- deschis la data de 01.10.1988 câtă vreme el și- continuat efectiv activitatea având statutul juridic de salariat de la 01.11.1990 și până la data de 12.10.1992.
Instanța de recurs în mod greșit nu avut în vedere faptul evident că intimatul contestator avut calitatea de salariat la data la care erau în vigoare dispozițiile HG nr. 267/1990 care reglementau stabilirea pensiei pentru personalul din domeniul minier. Astfel, pensionarea efectivă contestatorului avut loc la data de 12.10.1992 când erau aplicabile pentru calculul pensiilor Legea nr. 19/2000 și HG 267/1990.
În aceste condiții ținând cont că pensionarea efectivă a intervenit la 12.10.1992, stagiul de cotizare trebuia să fie cel prevăzut de HG 267/1990 - art. 9, respectiv 20 ani și nu de 30 de ani așa cum greșit s- apreciat prin raportarea la dispozițiile Legii nr. 3/1977 în vigoare la data emiterii primei decizii de pensionare din 1988. arătat contestatorul că datorită acestei interpretări, pensia i- fost diminuată cu 1/3 și că, și în situația în care s-ar aprecia că dreptul său la pensie trebuie raportat la prima decizie de pensionare nu poate fi reținut un stagiu de cotizare de 30 de ani ci unul tot de 20 de ani în conformitate chiar cu dispozițiile Legii 3/1977.
Față de aceste considerente, a solicitat admiterea contestației în anulare, rejudecarea recursului, respingerea acestuia ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală sentinței civile nr. 1283/2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul recalculării pensiei prin determinarea punctajului mediu anual în funcție de stagiul de cotizare de 20 de ani.
Contestatorul a invocat în acest sens jurisprudență CEDO, depunând înscrisuri.
Examinând contestația formulată în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în cauză, Curtea constată că este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Contestatorul invocă disp. art. 317 Cod proc.civilă dar în realitate, din cuprinsul contestației rezultă că aceasta se întemeiază pe disp. art. 318 cod proc.civilă, respectiv hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale. În raport de această situație, Curtea apreciază că greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de aprecierea probelor și de interpretare dispozițiilor legale.
Ori, contestatorul, tocmai greșeală de judecată, respectiv greșita interpretare dispozițiilor legale incidente în cauză invocă pe calea contestației în anulare.
Instanța de recurs a cunoscut toate argumentele contestatorului raportate la actele normative aplicabile în cazul lui, făcut asupra lor apreciere, sens în care nu mai poate fi vorba de greșeală materială în sensul legii pentru căror verificare nu este necesară o reexaminare fondului sau o reapreciere probelor ci, eventual, de greșeală de judecată, situație care excede dispozițiilor art. 318 Cod proc.civilă.
Jurisprudența CEDO de care se prevalează contestatorul, nu poate servi ca temei al admiterii contestației formulate, Curtea apreciind că cele invocate pot fi valorificate de către instanța națională numai prin raportare la disp. art. 322 pct. 9 Cod proc.civilă, privind cazurile de revizuire, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente având în vedere disp. art. 317, 318 Cod proc.civil, Curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul domiciliat în P,-, -A,.6, județul P, împotriva deciziei nr. 112 din 6 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii P cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 mai 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. /SȘ
2 ex./05.06.2008
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
