Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 6049/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6049
Ședința publică de la 06 2009
Complet constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D împotriva sentinței civile nr. 951/16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimata-reclamantă, personal și asistată de avocat ales, cu împuternicire la dosar, și pentru recurenta-pârâtă - consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsă fiind unitatea recurentă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat pentru comunicare întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii contestației.
Avocat pentru intimata-reclamantă depune la dosar concluzii scrise și cere respingerea recursului și menținerea sentinței atacate drept temeinică și legală potrivit întâmpinării, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 951 din 16 martie 2009, admis în parte contestația formulată de contestator în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
A fost anulată decizia nr. - din 22.04.2008 emisă de intimată și a fost obligată aceasta să emită nouă decizie de pensionare cu luarea în considerare veniturilor obținute de contestatoare în Regatul în perioada 15.09.1974 - 15.09.1078.
A fost respins capătul de cerere având ca obiect aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 112/1965.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit contractului de angajare și mențiunilor din carnetul de muncă, contestatoarea a desfășurat în activitatea de profesor de matematică pe perioada 15.09.1974-15.09.1978.
Contractul de angajare a fost încheiat în temeiul Protocolului semnat la B la data de 04 07 1973 - privind colaborarea și cooperarea între Ministerul Educatiei Naționale din Regatul și Ministerul Educației Naționale din Romania, așa cum rezultă din preambulul acestuia.
Potrivit Anexei la Protocolul menționat, profesorii români primeau din partea statului marocan un salariu lunar impozabil, iar partea marocană era obligată să transmită baremul în vigoare relativ la calculul impozitelor.
Potrivit art 8 din Lg 19/2000, constituie stagiu de cotizare perioadă în care persoanele au plătit contribuții la asigurări sociale in sistemul public din Romania și în alte țări în condițiile prevăzute prin acordurile sau convențiile internaționale la care România este parte.
Așa cum s-a arătat mai sus, prin art 2 alin 1 lit a din Anexa la Protocolul din 04 07 1973 s-a stabilit că salariile plătite cadrelor didactice române care desfășoară activitate în sunt impozabile,ceea ce conduce la concluzia că reținerile din salariu nu vizau strict impozitul aferent acestuia, ci toate taxele către stat, inclusiv contribuțiile la asigurări sociale.
In acest context, așa cum se observă din cuprinsul Anexei la Protocol, profesorii români au beneficiat, în afară de salariul lunar, de o serie de drepturi de asigurări de sănătate și protecție socială, ori, după cum este binecunoscut, numai asigurații în sistemul de sănătate pot beneficia de concedii de boală plătite și aceasta în schimbul plății contribuției la asigurările sociale de sănătate.
Din această perspectivă, instanța a apreciat că prevederea din anexă, în sensul că salariile sunt "impozabile" trebuie privită și înțeleasă nu stricto sensu ( adică salariul este supus doar impozitului pe salariu ), ci lato sensu, în înțelesul reținerii din salariu a tuturor taxelor datorate statului.
Prin Decretul nr. 215/1984 - art 5 - a fost ratificată Conventia în domeniul asigurărilor sociale dintre Guvernul România și Guvernul Regatului, fiind consfințit dreptul persoanelor detașate în de a beneficia de asigurările sociale la nivelul sumelor reținute cu titlu de prestări de asigurări sociale pe teritoriul statului unde au fost realizate veniturile și cuantumul acestora.
În speță, pârâta Casa Județeană de Pensii a avut în vedere salariul de 1830 lei pe care contestatoarea l-a avut anterior detașării și nu salariul obținut de contestatoare pe perioada de referință, astfel cum a fost prevăzut în contractul de angajare, actul adițional la acesta și cum rezultă din extrasul obligațiilor financiare (traducere din limba arabă).
Însă, contestatoarea nu poate fi lipsită de beneficiul implicat de plata contribuțiilor de asigurări sociale în raport de veniturile realizate pe perioada desfășurării activității în.
Pentru aceste motive, instanța a apreciat că demersul judiciar al contestatoarei este fondat, și s- dispus obligarea intimatei să ia în calcul la stabilirea pensiei veniturile obținute în pe perioada 15.09.1974-15.09.1978.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de pensionare cu luarea în considerare a prevederilor Decretului 112/22.03.1965 aplicabil pentru perioada 1974-1978, instanța a constatat că petenta și-a desfășurat activitatea în Regatul, orașul în perioada 15.09.1974-15.09.1978.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în anexa la Decretul nr. 112/1965, pct. 35, persoanele detașate în Regatul, orașul, beneficiau de acordarea unui adaos la vechimea în muncă de 4 luni pentru fiecare an lucrat.
Având în vedere faptul că petenta nu și-a desfășurat activitatea în, acesta fiind singurul oraș din Regatul pentru care se acordă adaosul la vechimea în muncă, instanța a respins acest capăt de cerere.
Împotriva sentinței declarat recurs pârâta CJP D criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului a susținut că instanța nu a ținut cont de apărările formulate referitoare la faptul că atunci când a recalculat drepturile de pensie a respectat Decretul nr.233/1974,Decretul nr.288/1980,Decretul nr.159/1984.
În drept a invocat dispozițiile art.299-316 Cod procedură civilă.
La data de 25 09 2009 intimata a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de instanța de fond.
Intimata a depus practică judiciară.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate,a actelor și lucrărilor dosarului precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză,Curtea constată și reține următoarele:
Instanța de fond a reținut drept motiv de nulitate pentru decizia nr.-/22 04 2008 faptul că nu au fost valorificate veniturile menționate în adeverința și a obligat intimata la valorificarea veniturilor salariale obținute în în perioada 15 09 1974-15 09 1978.
În soluționarea cererii trebuia să pornească de la dispozițiile OUG.nr.4/2005,Legii nr.19/2000 și să analizeze decizia nr. -/22 04 2008 în raport de dispozițiile legale care reglementează emiterea acesteia.
Astfel că trebuiau avute în vedere dispozițiile art.4 alin.1 din OUG.nr.4/2005 care prevăd că eterminarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
(2) Sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, conform prevederilor art. 2, sunt cele prezentate în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
(3) Sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare prevăzute la alin. (2) se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora.
Totodată legiuitorul a reglementat expres în art.7 din OUG.nr.4/2005 și procedura care trebuie urmată în cazul în care intervin modificări cu privire la elementele pe baza cărora s-a determinat punctajul mediu anual,stabilit inițial ca urmare a dispozițiilor OUG.nr.4/2005.
n cazul în care asiguratul susține că a obținut alte venituri decât cele luate în considerare de CJP D,instanța trebuia să verifice nivelul acestor venituri, ce reprezintă și actele doveditoare prezentate de pensionar așa cum prevede art.7 alin.3 din OUG.nr.4/2005.
Pornind de la aceste dispoziții,instanța de fond trebuia să stabilească dacă veniturile menționate în contractul de angajare depus la dosar au fost obținute efectiv de către contestator,dacă pentru aceste venituri s-a achitat contribuția de asigurări sociale.
Instanța de fond trebuia să pună în vedere reclamantului să depună la dosar o adeverință din care să rezulte care au fost sumele obținute în acea perioada în,în lei, sau să efectueze, în baza rolului activ, demersuri în acest sens la Ministerul Educației și Ministerul Muncii și Protecției Sociale pentru a verifica situația salariilor obținute de personalul care și-a desfășurat activitatea în Regatul urmare a Protocolului privind colaborarea și cooperarea între Ministerul Educației și Învățământului din și Ministerul Educației Naționale din Regatul din 4 iulie 1973.
În cazul în care constata că aceste venituri se înscriu în categoria celor enumerate de anexa la OUG.nr.4/2005,să le stabilească în lei pentru că altfel nu se putea determina punctajul lunar și anual în conformitate cu art.78 din Legea nr.19/2000.
Curtea constată că instanța de fond a soluționat pricina fără a intra în cercetarea fondului, stabilind în sarcina pârâtei o obligație care nu se poate executa atâta timp cât nu se cunoaște cuantumul veniturilor care ar trebui să servească drept bază de calcul pentru punctajul mediu din aceste perioade.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIV,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D împotriva sentinței civile nr. 951/16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 2009.
PREȘEDINTE: Corneliu Maria - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 3: Manuela Preda - -- |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/07 12 2009
fond:
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mihaela Mitrancă, Manuela Preda
