Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 606/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr.1938,- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 606
Ședința publică din data de 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire formulată de revizuientul, domiciliat în municipiul P,-, bloc.D 8A,.6, județul P, împotriva deciziei civile nr. 603 din 6 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii P, cu sediul în P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns revizuientul și intimata în revizuire Casa Județeană de Pensii P reprezentată de consilier.
Procedura legal îndeplinită.
Cererea de revizuire este scutită de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că revizuientul a depus la dosar completare la cererea de revizuire, care fost înregistrată de compartimentul registratură sub nr. 7115/19.03.2009.
Părțile având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra cererii de revizuire.
Curtea ia act că părțile nu mi au cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de revizuire.
Revizuientul având din nou cuvântul arată că își întemeiază cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, în sensul că sentința civilă nr. 1283/08.10.2007 pronunțată de instanța de Tribunalul Prahova este potrivnică deciziei civile nr. 112/06.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Pe fond solicită admiterea cererii pentru motivele formulate în scris la dosarul cauzei, arătând că împotriva sa, intimata a prezentat numai hotărâri defavorabile, deși pensionari aflați în situații identice cu a sa au obținut prin decizii pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, prin care Casa Județeană de Pensii P fost obligată la recalcularea pensiilor cu stagiul de cotizare de 20 de ani în loc de 30 ani.
consilier juridic având la rândul său cuvântul pentru intimata Casa Județeană de Pensii P, arată că niciunul din motivele invocate de revizuient nu se încadrează în temeiul juridic al revizuirii, motiv pentru care solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
CURTEA
Reclamantul - a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii P solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia ca la recalcularea dreptului de pensie să se ia în calcul stagiul de cotizare de 20 de ani și nu de 30 de ani, astfel cum s-a procedat.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia nr.-/27.09.1988 a fost pensionat pentru muncă depusă și limită de vârstă, drepturile de pensie fiindu-i recalculate în lunile martie 1993 și iunie 2005.
A mai arătat reclamantul că la apariția OUG nr.4/2005 s-a procedat din nou la recalcularea dreptului său la pensie, însă pârâta nu aplicat corect prevederile Legii 19/2000 întrucât a luat în considerare un stagiu de 30 de ani, în loc de 20, astfel cum este stabilit pentru personalul care a lucrat minim 20 de ani în grupă specială de muncă și că prin această modalitate de calcul a fost prejudiciat în sensul că pensia i-a fost diminuată cu 33%, procent ce se reflectă în suma recalculată de pârâtă, care este mai mică decât cea la care ar fi avut dreptul.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând, în esență, că pensia reclamantului a fost recalculată în conformitate cu disp. HG nr.1550/2004 și principiile Legii nr.19/2000.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și expertiză de specialitate salarizare-normare, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1283 din 8 octombrie 2007, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să procedeze la recalcularea pensiei reclamantului, în sensul ca la determinarea punctajului mediu anual să aplice stagiul de cotizare de 20 de ani, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 112/6.02.2008 a Curții de Apel Ploieștis -a admis recursul declarat de pârâtă și s-a modificat în tot sentința în sensul că s-a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța decizia din recurs, curtea a reținut că reclamantul a fost înscris la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă începând cu data de 01.10.1988, potrivit dispozițiilor Legii nr.3/1977, prin decizia nr.-/27.09.1988.
În conformitate cu dispozițiile art.2 alin.1 din Anexa la HG nr.1550/2004, ce cuprinde Normele Metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, în vederea recalculării în raport cu principiile Legii nr.19/2000, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
De asemenea, la art.2 alin.3 din Anexa la HG 1550/2004 se prevede că pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977, iar art.3 din același act normativ statuează că prin data deschiderii dreptului la pensie se înțelege data la care persoana în cauză a fost înscrisă la categoria de pensie de care beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
Potrivit art.8 din Legea nr.3/1977 stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei, fără a se face distincție în funcție de condițiile de lucru.
A mai reținut curtea că nu se poate reține că în cazul reclamantului stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat era de 20 ani întrucât art.14 din Legea nr.3/1977, reprezentând actul normativ în vigoare la data deschiderii dreptului său la pensie, se referă doar la acordarea sporului pentru grupă de muncă, considerându-se 1 an și 6 luni pentru 1 an lucrat în grupa I și 1 și 3 luni pentru 1 an lucrat în grupa a II-a și la posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei prevăzută de art.8 din această lege, astfel că vârsta de 20 de ani în grupa I de muncă nu reprezintă stagiul complet de cotizare la care face trimitere art.2 alin.3 din Normele Metodologice de evaluare a pensiilor, cuprinse în Anexa la HG nr.1550/2004.
Singurele facilități oferite de Legea nr.3/1977 persoanelor care au lucrat în grupele I și II erau acordarea sporurilor de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare.
S-a reținut, de asemenea, că pensionarea reclamantului nu a avut loc în baza nr.HG267/1990, ce cuprinde, printre altele, dispoziții speciale privind pensionarea celor care au lucrat în minerit, nefiind aplicabile, prin urmare, prevederile acestui act normativ și ale Normelor tehnice date în aplicarea HG1550/12004.
Împotriva deciziei civile nr. 112 din 6 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești formulat contestație în anulare, apreciind că soluția pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale săvârșite de instanța de recurs. arătat contestatorul că instanța de recurs în mod greșit apreciat că dreptul său la pensie s- deschis la data de 01.10.1988 câtă vreme el și- continuat efectiv activitatea având statutul juridic de salariat de la 01.11.1990 și până la data de 12.10.1992.
Instanța de recurs în mod greșit nu avut în vedere faptul evident că intimatul contestator avut calitatea de salariat la data la care erau în vigoare dispozițiile HG nr. 267/1990 care reglementau stabilirea pensiei pentru personalul din domeniul minier. Astfel, pensionarea efectivă contestatorului avut loc la data de 12.10.1992 când erau aplicabile pentru calculul pensiilor Legea nr. 19/2000 și HG 267/1990.
În aceste condiții ținând cont că pensionarea efectivă a intervenit la 12.10.1992, stagiul de cotizare trebuia să fie cel prevăzut de HG 267/1990 - art. 9, respectiv 20 ani și nu de 30 de ani așa cum greșit s- apreciat prin raportarea la dispozițiile Legii nr. 3/1977 în vigoare la data emiterii primei decizii de pensionare din 1988. arătat contestatorul că datorită acestei interpretări, pensia i- fost diminuată cu 1/3 și că, și în situația în care s-ar aprecia că dreptul său la pensie trebuie raportat la prima decizie de pensionare nu poate fi reținut un stagiu de cotizare de 30 de ani ci unul tot de 20 de ani în conformitate chiar cu dispozițiile Legii 3/1977.
Față de aceste considerente, a solicitat admiterea contestației în anulare, rejudecarea recursului, respingerea acestuia ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală sentinței civile nr. 1283/2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul recalculării pensiei prin determinarea punctajului mediu anual în funcție de stagiul de cotizare de 20 de ani.
Contestatorul a invocat în acest sens jurisprudență CEDO, depunând înscrisuri.
Prin decizia nr.603/6.05.2008 a Curții de Apel Ploieștis -a respins contestația în anulare, pentru următoarele considerente:
Contestatorul invocă disp. art. 317 Cod proc.civilă dar, în realitate, din cuprinsul contestației rezultă că aceasta se întemeiază pe disp. art. 318 cod proc.civilă, respectiv hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale. În raport de această situație, Curtea a apreciat că greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de aprecierea probelor și de interpretare dispozițiilor legale.
Ori, contestatorul, tocmai greșeală de judecată, respectiv greșita interpretare dispozițiilor legale incidente în cauză invocă pe calea contestației în anulare.
Instanța de recurs a cunoscut toate argumentele contestatorului raportate la actele normative aplicabile în cazul lui, făcut asupra lor apreciere, sens în care nu mai poate fi vorba de greșeală materială în sensul legii pentru căror verificare nu este necesară o reexaminare fondului sau o reapreciere probelor ci, eventual, de greșeală de judecată, situație care excede dispozițiilor art. 318 Cod proc.civilă.
Jurisprudența CEDO de care se prevalează contestatorul, nu poate servi ca temei al admiterii contestației formulate, Curtea apreciind că cele invocate pot fi valorificate de către instanța națională numai prin raportare la disp. art. 322 pct. 9 Cod proc.civilă, privind cazurile de revizuire, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
Împotriva deciziei pronunțate în contestația în anulare, numitul formulează cerere de revizuire, întemeiată pe disp. art.304, 305, 306, 318, 319 și 322.pr.civ.
În motivarea cererii de revizuire se arată, în esență că, dreptul său la pensie s- deschis la data de 01.10.1988 dar el și- continuat efectiv activitatea având statutul juridic de salariat de la 01.11.1990 și până la data de 12.10.1992.
Se susține că în mod greșit nu s- avut în vedere faptul evident că revizuentul avut calitatea de salariat la data la care erau în vigoare dispozițiile HG nr. 267/1990 care reglementau stabilirea pensiei pentru personalul din domeniul minier. Astfel, pensionarea efectivă revizuentului avut loc la data de 12.10.1992 când erau aplicabile pentru calculul pensiilor Legea nr. 19/2000 și HG 267/1990.
În aceste condiții ținând cont că pensionarea efectivă a intervenit la 12.10.1992, stagiul de cotizare trebuia să fie cel prevăzut de HG 267/1990 - art. 9, respectiv 20 ani și nu de 30 de ani așa cum greșit s- apreciat prin raportarea la dispozițiile Legii nr. 3/1977 în vigoare la data emiterii primei decizii de pensionare din 1988. arătat revizuentul că datorită acestei interpretări, pensia i- fost diminuată în mod nelegal.
A mai arătat că și în situația în care s-ar aprecia că dreptul său la pensie trebuie raportat la prima decizie de pensionare nu poate fi reținut un stagiu de cotizare de 30 de ani ci unul tot de 20 de ani în conformitate chiar cu dispozițiile Legii 3/1977.
La termenul din 26.03.2009 revizuentul precizează temeiul legal al cererii sale ca fiind art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, în sensul că sentința civilă nr. 1283/08.10.2007 pronunțată de instanța de Tribunalul Prahova este potrivnică deciziei civile nr. 112/06.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Analizând actele și lucrările dosarului, decizia a cărei revizuire se cere și motivele de revizuire invocate, curtea va constata că cererea este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 322 Cod pr.civilă sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelate precum și hotărârile instanțelor de recurs atunci când evocă fondul.
Art.322 pct.7 Cod procedură civilă prevede că se poate formula o cerere de revizuire dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Potrivit art.322 pct.7 Cod procedură civilă, invocat de revizuient ca temnei juridic al cererii sale, una din condițiile exercitare a căii de atac a revizuirii este cea referitoare la faptul că hotărârile trebuie să fie pronunțate cu privire la același litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente-părți, obiect și cauză.
O altă condiție este reprezentată de neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.
Acest motiv de revizuire are în vedere evitarea situației în care se ajunge în cazul în care același proces să fie soluționat de două ori, pronunțându-se hotărâri contradictorii.
Prin urmare, printre condițiile de exercitare a acestei căi de atac este și cea referitoare la faptul că hotărârile trebuie să fie pronunțate cu privire la același litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente-părți, obiect și cauză.
În prezenta cauză, revizuientul invocă faptul că sentința 1283/8.10.2007 a Tribunalului Prahova este potrivnică deciziei 112/6.02.2008 a Curții de Apel Ploiești.
Ori, decizia 112/6.02.2008 a Curții de Apel Ploiești are ca obiect recursul exercitat împotriva sentinței 1283/8.10.2007 a Tribunalului Prahova, recurs care a avut ca obiect tocmai temeinicia și legalitatea acestei sentințe.
Este necesar să existe două cauze distincte în care să se pronunțe hotărâri potrivnice, iar nu aceeași cauză în care hotărârea instanței de control judiciar modifică hotărârea instanței de fond.
Prin urmare, apreciind că nu sunt îndeplinite cerințele art.322 pct.7 Cod procedură civilă, Curtea respinge cererea de revizuire, celelalte motive invocate de revizuient în cererea sa nefiind motive de revizuire ci susțineri pe fond, care au fost analizate de instanța de recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuientul, domiciliat în municipiul P,-, bloc.D 8A,. A,.6, județul P, împotriva deciziei civile nr. 603 din 6 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii P, cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Red. /MD
2 ex./21.04.2009
f- - Tribunalul Prahova
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian
