Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 6095/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(4348/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6095/
Ședința publică din data de 29 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 3041 din 09 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 6016/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata reclamantă, personal, lipsind recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata reclamantă, personal, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 3041 din 09 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 6016/3/AS/2009, s-a admis cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
S-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
S-a dispus anularea deciziei nr. -/29.12.2008 emisă de pârâtă, cu obligarea la emiterea unei decizii prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu 01.09.2005, cu luarea în considerare a adeverinței nr. -/30.03.2006 eliberată de Ministerul Economiei și Comerțului în ceea ce privește contribuția de 2% pentru pensia suplimentară, precum și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 483/18.12.2008 emisă de SC SA, cu luarea în considerare a cuantumului corect de - lei, a veniturilor salariale înscrise la pagina 32 pct. 63 din carnetul de muncă aparținând reclamantei.
Pârâta a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
1. Adeverința nr. 483/18.12.2008 emisă de SC SA nu a fost avută în vedere la recalcularea pensiei reclamantei, deoarece cuprindea venituri provenite din lucrul în acord global, care nu fac obiectul OUG nr. 4/2005, mai precis cele de la pct. VI din anexa acestei ordonanțe.
Această dispoziție este în acord cu prevederile Legii nr. 19/2000, urmând a se ține seama de dispozițiile art. 164, care reia prevederile art. 10 din Legea nr. 3/1977, modificate și completate prin Legea nr. 49/1992.
Aceste dispoziții sunt în concordanță cu prevederile legii-cadru în materia asigurărilor sociale de stat, determinarea punctajului mediu anual cu ocazia operațiunii de recalculare guvernată de OUG nr. 4/2005 realizându-se cu respectarea normelor cuprinse în Legea nr. 19/2000, urmând a fi avute în vedere sub acest aspect, printre altele, și dispozițiile art. 164 din această lege.
Din cele menționate anterior rezultă că la determinarea punctajelor anuale trebuie valorificate pe lângă salarii și sporurile cu caracter permanente, care după data de 01.04.1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare.
Veniturile suplimentare obținute de reclamantă nu reprezintă sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare în funcție de realizarea anumitor indicatori, reglementată de legislația în vigoare la acea dată, respectiv art. 12 din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii.
Sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Veniturile realizate în acord global sunt temporare, nu au caracter permanent și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, nefiind înscrise în carnetul de muncă, astfel că nu pot fi luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie. Urmează a se ține seama și de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 2/1983.
2. Adeverința nr. -/2006 emisă de Ministerul Economiei și Comerțului nu are temei legal, trebuind să se țină seama de prevederile art. 21 alineatul 2 din Legea nr. 3/1977, dar și cele ale art. 3 din Decretul nr. 112/1965.
La stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantei s-a folosit salariul tarifar lunar, așa cum acesta a fost înregistrat în carnetul de muncă.
3. În privința luării cuantumului corect de - lei, a veniturilor salariale înscrise la pagina 32 pct. 63 din carnetul de muncă aparținând reclamantei, trebuie arătat că la dosarul de pensie nu se află carnetul de muncă în original. Din copia xerox de la dosar rezultă că la poziția 62 salariul tarifar de încadrare este de 491.250 lei, iar apoi la poziția 63 se specifică "menținut în activitate" cu un salariu tarifar de 644.000 lei, mențiune care este tăiată, adăugându-se deasupra suma de 518.750 lei, care a fost valorificată la stabilirea punctajului mediu anual.
Sub acest aspect, este necesar a se vedea și prevederile art. 1, 6 și 7 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele de fapt și de drept ce vor fi expuse în continuare.
Criticile exprimate prin primul motiv de recurs nu pot fi primite. Astfel, în adeverința menționată în dispozitivul sentinței atacate se evidențiază faptul că pentru veniturile încasate de intimata-reclamantă în intervalul de timp în care a fost încadrată în muncă la SC SA (venituri care nu au fost luate în considerare cu ocazia recalculării drepturilor de pensie ale acesteia) s-au reținut și virat la stat contribuțiile de asigurări sociale corespunzătoare pentru întreaga perioadă lucrată.
Or, în aceste condiții, concluzia care se impune este aceea că neluarea lor în calcul cu prilejul stabilirii pensiei intimatei-persoană fizică ar însemna să se contravină principiului fundamental al contributivității prev. de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, care statuează printre altele că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Totodată, trebuie să se țină seama și de disp. art. 78 din Legea nr. 19/2000, potrivit cu care la determinarea punctajului lunar și a celui anual, pe baza cărora se stabilește în final cuantumul pensiei, se iau în considerare salariul brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile de care au beneficiat salariații, situație ce se regăsește și în speță.
Susținerile recurentei în sensul că respectivele venituri nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei și nu au avut caracter permanent sunt contrazise de faptul că pentru ele s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale corespunzătoare, ceea ce demonstrează că angajatorul a plătit drepturile respective din fondul de salarii. O asemenea împrejurare conduce la concluzia că sumele de bani în discuție au făcut parte din baza de calcul a pensiei și au avut caracter permanent, așa încât, date fiind și disp. art. 164 din Legea nr. 19/2000, ele trebuie luate în considerare la stabilirea pensiei cuvenite intimatei-persoane fizice.
Ceea ce trebuie subliniat în prezenta cauză este faptul că, în realitate, veniturile menționate în adeverință au fost încasate ca și drepturi salariale, de cele mai multe ori lunar, deci au avut caracter sistematic (periodic).
Toate cele ce preced demonstrează faptul că în speță nu sunt incidente dispozițiile punctului VI din Anexa la OUG nr. 4/2005, deoarece, așa cum s-a arătat mai sus, în speță este vorba despre venituri salariale (sporuri, adaosuri) cu caracter permanent, așa încât sunt aplicabile prevederile punctului V din aceeași anexă, teza referitoare la alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective și individuale de muncă.
Și cel de-al doilea motiv de recurs apare ca nefondat, deoarece adeverința nr. -/2006 emisă de Ministerul Economiei și Comerțului (aflată în copie la filele 19-20 dosar fond) cuprinde toate mențiunile cerute de pct. VI din anexa la OUG nr. 4/2005, astfel că trebuia avută în vedere de atunci când a efectuat operațiunea de recalculare a drepturilor de pensie ale intimatei-reclamante.
Susținerile recurentei că adeverința în discuție nu ar avea temei legal sunt total neîntemeiate, câtă vreme în conținutul acesteia se arată că în perioadele de timp la care face referire, veniturile pe care le prevede au fost realizate de intimată conform dispozițiilor 574/1964, Legii nr. 1/1970 și Decretului nr. 112/1965.
Cum acest document atestă și faptul că s-a reținut și virat la bugetul asigurărilor sociale contribuția de 2% pentru pensia suplimentară, în mod just prima instanță a dispus ca recurenta-pârâtă să o aibă în vedere sub acest aspect la recalcularea pensiei intimatei-persoană fizică.
Nici ultimul motiv de recurs nu este întemeiat. Din analiza mențiunilor aflate la pagina 32, poziția 63 din carnetul de muncă al intimatei-reclamante, rezultă foarte clar că salariul tarifar de încadrare înscris la această poziție corespunzătoare datei de 01.05.1996 se ridica la suma de 644.000 lei. Nu există nici o altă modificare sau rectificare a celor înscrise la poziția respectivă (a se vedea fila 51 dosar fond), astfel că vor fi respinse alegațiile recurentei în sensul că mențiunea respectivă ar fi fost tăiată și s-ar fi adăugat deasupra suma de 518.750 lei. Ca atare, nu această ultimă sumă trebuia valorificată de, ci cea de 644.000 lei, ceea ce înseamnă că și dispoziția Tribunalului în acest sens este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 3041 din 09 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 6016/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./20.11.2009
Jud. fond: ,.
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
