Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 6153/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4995/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE nr. 6153R
Ședința publică de la 02 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR 2: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.4351 din data de 21.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "contestație decizie de pensionare".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul prin avocat, ce depune împuternicire avocațială nr.43/21.10.2009, lipsind recurenta Casa de Pensii a Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 26.10.2009, de către intimat, prin avocat, întâmpinare în dublu exemplar.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă avocatului intimatului cuvântul în combaterea recursului.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea recursului declarat de Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.4351/21.05.2009 pronunțată în dosarul nr.9809/3AS/2009, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, a admis excepția tardivității formulării contestației împotriva deciziei nr.-/25.08.2008, emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 4 și, în consecință, a respins acest capăt de cerere ca tardiv formulat, a obligat pârâta să recalculeze în temeiul OUG nr. 4/2005, începând cu 01.09.2005, drepturile de pensie ale reclamantului, cu luarea în considerare și a veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr. 459/26.03.2008, emisă de SC Montaj 1 SA și adeverința nr. 118/12.02.2007 emisă de SC SA.
S-a retinut ca, potrivit art. 87 din Legea nr 19/2000, decizia de pensionare poate fi contestata la instanța judecătoreasca competenta in a cărei raza teritoriala se afla domiciliul asiguratului, in termen de 45 de zile de la comunicare.
Prima instanța, având in vedere faptul ca decizia de pensionare nr. -/25.08.2008 a fost emisa la data de 25.08.2008, precum si faptul ca cererea de chemare in judecata a fost introdusa la instanța la data de 12.03.2009, retine ca s-a depășit termenul legal de 45 de zile prevăzut de art. 87 din Legea nr. 19/2000, ca atare admite excepția tardivității contestării deciziei de pensionare nr. -/25.08.2008 si respinge acest capăt de cerere, ca tardiv formulat.
Prin decizia de recalculare a pensiei nr.-/25.08.2008 emisa in baza OUG nr. 4/2005 de Casa Locala de Pensii Sector 4 B au fost recalculate drepturile de pensie pentru limita de vârsta cuvenite reclamantului.
Din actele depuse la dosar reiese ca intimata nu a luat in considerare veniturile obținute sub forma de sporuri si ca urmare a aplicării sistemului de retribuire in acord global, venituri atestate de adeverința nr. 459/26.03.2008, emisă de SC Montaj 1 SA și adeverința nr. 118/12.02.2007 emisă de SC SA, veniturile realizate in sistem de acord global, precum si celelalte venituri suplimentare trebuie luate in considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuțieide asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observa, așadar, ca pentru toate aceste sume angajatorii calculau si virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat si de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de fata.
Odata reținut acest aspect, se cuvin a fi precizate dispozițiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Acest principiu este dezvoltat in dispozițiile următoare din același act normativ, in secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art. 4 alin. 2 și 3 din OUG nr. 4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivitatii pe care îl afirmase categoric in Legea nr. 19/2000 si precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 a OUG nr. 4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
In aceeași Anexa a OUG nr. 4/2005, la pct. IV, legiuitorul optează pentru luarea in calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative in vigoare in diverse perioade, evidențiate împreuna cu salariile aferente in statele de plata si pentru care s-a datorat si s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Se apreciază că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, fata de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivitatii, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire in acord si celelalte venituri menționate in adeverința in cauza nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau si se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legea nr. 19/2000, este construita in jurul acestui principiu fundamental, si anume ca orice element salariat efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul si/sau angajatorul (in funcție de reglementarea in vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie sa se reflecte in cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie sa fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii in discuție intre casele de pensii si instanțele judecătorești sunt generate de inconsecventa legiuitorului.
Pe de o parte, se afirma in art. 2 al legii cadru principiul contributivitatii, mai sus menționat.
Pe de alta parte, același legiuitor limitează fara nici o justificare rezonabila aplicarea acestui principiu, in cuprinsul OUG nr. 4/2005, inlaturand din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv ca nu ar fi avut caracter permanent. Tot in OUG nr. 4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, in măsura in care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul si-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților sa primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie sa fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre parti.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termenul legal, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recurenta a susținut că sentința instanței de fond este criticabila sub aspectul analizării probelor administrate, al aplicării greșite a prevederilor legale, dispozitivul acesteia ducând la o imbogatire fara justa cauza a reclamantului, încălcarea atât a principiului contributivitatii, cat si a prescripției dreptului la acțiune.
In ceea ce privește data acordării drepturilor de pensie reclamantului, de către instanța de fond, din 01.09.2005, se invoca excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru următoarele motive: acțiunea a fost introdusa la data de 12.03.2009 pe rolul Tribunalul București, respectând termenul general de prescripție de 3 conform Decretului nr. 167/1958, drepturile trebuiau acordate, cel mult 12.03.2006 si nu asa cum instanța de fond a dispus din 01.09.2005. Aici s-a incalcat si principiul rolului activ al judecătorului, acesta, având îndatorirea de a invoca din oficiu incalcarea normelor imperative, (cum ar fi excepția prescripției dreptului material acțiune), precum si îndatorirea de a stărui prin toate mijloacele legale pentru preveni orice greșeala privind aflarea adevărului in cauza, pe baza stabi faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronunțării unei hotăra temeinice si legale.
Pe fondul cauzei, in ceea ce privește luarea in calcul a sporurilor din adeverințele depuse la sector 4, acestea nu sunt conforme cu prevederile OUG nr.4/2005 si nu îndeplinesc condițiile de fond si de forma (prevăzute de pct. VI din Anexa).
Adeverințele nu pot fi valorificate deoarece nu îndeplinesc condițiile de fond si de forma conform nr.OUG 4/2005 Ordinului 340/2001 (Normele metodologie ale Legea nr.19/2000)
Veniturile realizate in acord global si prime reprezintă venit temporare, fara caracter permanent si care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare (nefiind înscrise carnetul de munca), astfel incat nu pot fi luate in calcul la stabilii drepturilor de pensie.
Tribunalul Bucureștia reținut in considerentele sentinței civile recurate ca, in mod greșit Casa Locala de Pensii Sector 4 nu a luat considerare "alte sporuri" apreciind ca aceasta soluție ar reprezenta o încălcare a principiului contributivitatii statuat in art. 2, lit. e) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale.
In privința veniturilor din "acord" obținute, conform adeverințelor mai sus menționate, potrivit literaturii juridice de specialitate ( - "Teoria generala a dreptului", Editura, B, 1994, pag. 163-164), normele juridice se clasifica, dupa sfera aplicării lor, in norme generale si norme speciale. Normele generale se caracterizează prin aceea ca au sfera cea mai larga de aplicabilitate intr-un domeniu sau intr-o ramura de drept. In domeniul drepturilor de asigurări sociale Legea nr. 19/2000 reprezintă dreptul comun. Normele speciale sunt aplicabile unei sfere restrânse de relații, ele derogând de la dreptul comun (specialia generalibus derogant). Actele normative referitoare la sporuri sunt in domeniul drepturilor de asigurări sociale, norme cu caracter special.
Întrucât normele speciale sunt derogatorii, in procesul aplicării lor ele cunosc un regim restrictiv, fiind de stricta interpretare.
Având in vedere prevederile nr.OUG 4/2005, care este norma juridica ce are caracter special: nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire in acord, obligarea noastră la emiterea unei decizii cu luarea in calcul a sporurilor menționate in adeverințele cu acord, este nelegala si nefondata.
În concluzie, instanța de fond a încălcat principiul juridic conform căruia norma juridica speciala deroga de la cea cu caracter general si se aplica cu întâietate.
De altfel, pct. VI din anexa nr.OUG 4/2005 prevede condițiile imperative de forma si fond pe care trebuie sa le îndeplinească adeverințele prin care se dovedesc sporurile cu caracter permanent, sporuri care fac parte din baza de calcul a pensiilor.
Pe langa retribuția tarifara, personalul muncitor beneficiază, ca parte variabila a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor si a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor si a compensațiilor prevăzute de lege.
La calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut in vede respectarea principiului egalității atat pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificata, cat si pentru situa" nerealizarii producției planifcate (in acest caz, retribuția diminuandu-se) astfel ca, la calculul pensiei s-a avut in vedere numai retribuția stabilita prin contractul de munca.
Acesta este si motivul avut in vedere de catre legiuitor cand nu a încadrat veniturile suplimentare obținute in sistem de acord global, primele, sau "alte drepturi " in categoria sporurilor cu caracter permanent.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care solicita respingerea recursului si menținerea in totalitate a sentinței civile nr. 4351/21.05.2009 pronunțata de către Tribunalul București, ca fiind legala si temeinica.
Recurenta critica sentința instanței de fond, apreciind ca aceasta hotărâre a fost pronunțata cu aplicarea greșita a prevederilor legale, dispozitivul acesteia ducând la o imbogatire fara justa cauza a reclamantului, prin incalcarea atat a principiului contributivitatii, cat si a prescripției dreptului la acțiune. In același timp, recurenta critica faptul ca Instanța de fond nu ar fi respectat principiul prevalentei normei speciale in fata normei generale.
In ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocata de recurenta, se solicita respingerea, intrucat intimatul contestator a parcurs procedura administrativa prealabila prin depunerea unei cereri de recalculare la Casa Locala de Pensii Sector 4 in luna septembrie 2008.
Instanța de fond, in mod judicios, a reținut si dispus, in temeiul OUG nr. 4/2005, recalcularea drepturilor de pensie incepand cu 01.09.2005, respectând termenul general de prescripție de 3 ani, raportat la data depunerii cererii de recalculare la Casa de Pensii.
Referitor la critica conform căreia prin hotărârea pronunțata s-a incalcat principiul contributivitatii, instanța de fond, in mod judicios, a reținut ca intimatul contestator si-a îndeplinit obligațiile circumscrise sferei de aplicare a principiilor contributivitatii, solidarității sociale si obligativității prevăzute de art. 2 lit. c) si d) din Legea nr. 19/2000. In acest sens, consideram critica total nejustificata având in vedere ca pe toata perioada cat si-a desfășurat activitatea, intimatul a contribuit la fondurile de pensii proporțional cu veniturile realizate, respectând astfel principiul solidarității sociale, asumandu-si obligația impusa de lege.
De asemenea, intimatul a respectat principiile obligativității si contributivitatii, acesta achitând pentru toata perioada in care a obținut venituri din munca contribuțiile aferente tuturor veniturilor realizate, asa cum reiese din actele de la dosar.
Recurenta este aceea care a ignorat si nu a dat aplicabilitate principiilor solidarității sociale, al contributivitatii si cel al echității, statuate de art. 2 lit. din Legea 19/2000.
Referitor la celelalte aspecte ale motivației recurentei, se considera ca instanța de fond in mod judicios a dispus recalcularea pensiei cu luarea in considerare a veniturilor suplimentare evidențiate in adeverința nr. 459/26.03.2008, emisa de SC Montaj 1 SA, si in adeverința nr. 118/12.02.2007 emisa de SC SA, reținând ca intimatul-contestator si-a indeplinit obligațiile circumscrise sferei de aplicare a principiilor contributivitatii, solidarității sociale si obligativității prevăzute de art. 2 lit. c) si d) din Legea nr. 19/2000.
Din conținutul adeverințelor depuse la dosarul cauzei, existente in dosarul cauzei, rezulta faptul ca la unitățile angajatoare ale intimatului s-au utilizat permanent forme de retribuire suplimentare la salariul de baza (sporuri si indemnizații), acordate conform nr. 1053/1959, nr. 1546/1952, nr. 2579/1956, nr. 914/1968, nr. 2575/1956, nr. 1546/1958 si conform Legii nr. 10/1972, care nu au fost trecute in cartea de munca, dar care au fost incluse in baza lunara de calcul a contribuției de asigurări sociale, iar in ceea ce privește veniturile realizate de intimat, rezulta in mod neîndoielnic caracterul permanent al sumelor încasate cu titlu de venituri salariale si cuantumul lor, pentru care s-au vărsat contribuțiile de asigurări sociale.
In ceea ce privește adeverințele emise de unitățile angajatoare, acestea conțin toate mențiunile obligatorii prescrise de lege si potrivit art. 4 alin. 3 din OUG nr. 4/2005 aceste adeverințe sunt întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea si corectitudinea acestora. Prin urmare din cuprinsul adeverințelor sus-indicate rezulta in mod neechivoc faptul ca obligația de plata a cotelor CAS a fost îndeplinita, aceste venituri urmând a fi incluse in baza de calcul a pensiei de asigurări sociale.
In conformitate cu prevederile art. 155 din Codul muncii "salariul cuprinde salariul de baza, indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri.", iar coroborat cu art. 78 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 "Punctajul anual al asiguratului se determina prin împărțirea la 12 punctajului rezultat in anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat in fiecare luna. Numărul de puncte realizat in fiecare luna se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, Inclusiv sporurile si adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectiva, comunicat de Institutul Național de Statistica si Studii" rezulta fara echivoc faptul ca la calculul cuantumului pensiei pentru limita de vârsta, vor fi luate ca baza de calcul toate veniturile obținute de solicitant in perioada in care a realizat venituri din munca.
Mai mult decât atât, art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 include in mod expres la baza de calcul a punctajului mediu anual toate sumele pentru care s-au plătit contribuțiile la asigurări sociale, deci si sumele incasate cu titlu de sporuri si indemnizații in condițiile in care contribuțiile de asigurări sociale se datorau si s-au plătit. (Punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) si (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale).
Aceste adaosuri trebuie considerate la calculul pensiei, atat timp cat se face dovada încasării lor in mod permanent si plata CAS, deoarece legea nu le înlătura, ea neenumerând in mod expres sporurile care se iau in considerare la calculul pensiei.
In prezenta cauza, la calculul cuantumului pensiei pentru limita de vârsta, recurenta nu a luat in considerare totalitatea veniturilor salariale obținute de către intimat, ignorând faptul ca in speța de fata, salariul intimatului de-a lungul carierei sale, s-a compus dintr-o cota fixa si o cota variabila (in funcție de regimul de lucru prelungit peste programul normal) atribuita, insa, in mod permanent, luna de luna.
In mod judicios, instanța de fond a reținut ca din actele depuse la dosarul cauzei reiese împrejurarea ca la stabilirea drepturilor de pensie nu au fost avute in vedere si adaosurile evidențiate in adeverințe.
Potrivit art. 164 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, pe langa salariile prevăzute la alin. (1) se au in vedere si sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare si care sunt înregistrate in carnetul de munca. împrejurarea ca nu ar fi trecute in Carnetul de munca, dar au intrat in baza de calcul a CAS-ului, plătindu-se contribuții pentru ele, nu le poate inlatura de la baza de calcul a drepturilor de pensie atat timp cat ele sunt dovedite prin adeverințe, mai ales ca legea nu enumera in mod expres care sunt sporurile si adaosurile ce vor fi socotite la calculul pensiei. Coroborând acesta si cu dispozițiile art. 78 din Legea nr. 19/2000 consideram ca soluția Instanței de fond este pronunțata cu deplina respectare a legii.
Alineatul 3 al aceleiași dispoziții prevede ca la determinarea punctajelor anuale, pe langa salariile prevăzute la alin. (1) se au in vedere si sporurile cu caracter permanent, care, dupa data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare si care sunt înregistrate in carnetul de munca sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației in vigoare. Așadar, legea include aceste adaosuri in mod expres la baza de calcul care generează drepturile de pensie.
Intrucât in toata aceasta perioada s-au achitat sumele datorate cu titlu de contribuție la asigurările sociale, consideram ca fiind nelegala practica recurentei prin care a procedat la neincluderea in calculul cuantumului pensiei a acestor sume, in condițiile in care ele au constituit baza de calcul pentru cuantumul sumelor datorate cu titlu de asigurări sociale. Prin aceasta modalitate, s-a creat o situație de inechitate deoarece nu exista o proporție intre sumele plătite cu titlu de prestații de asigurări sociale si sumele plătite, acum, la ajungerea la termen a contractului de asigurare, ceea ce duce la nerespectarea prevederilor legale.
Dreptul la o pensie echitabila raportat la sumele plătite cu titlu de contribuție, este un drept recunoscut de lege si consacrat ca un principiu al Legii nr. 19/2000 - principiul egalității, care asigura tuturor participanților la sistemul public, contribuabili si beneficiari, un tratament nediscriminatoriu in ceea ce privește drepturile si obligațiile prevăzute de lege.
Prevederile punctului VI din anexa OUG 4/2005 sunt norme de interpretare, edictate de ministerul d e resort având caracter special in ceea ce privește activitatea interna a unei case de pensii, insa aceste norme sunt in totala contradicție cu principiile statuate de art. 2 Legea 19/2000 coroborate art. 78 alin. 1 si 4 Legea nr. 19/2000 si cu art. 155 din Codul muncii, care stabilesc compunerea salariului, modul de calcul al punctajului mediu anual si cel mai important faptul ca temeiul încasării pensiei este principiul contributivitatii raportat la sumele încasate cu titlu de venituri salariale in lumina art. 155 din Codul muncii. Or, atât timp cat intimatul a achitat contribuții de asigurări sociale pentru toate veniturile realizate, in virtutea principiului egalității consideram ca punctajul mediu anual si prin urmare cuantumul pensiei trebuie sa se raporteze la aceste contribuții plătite. In situația care o asemenea situație nu s-ar intampla, sistemul public de pensii s-ar imbogati fara just temei, incasand niște contribuții pe care apoi sa nu le returneze sub forma pensiei. Scopul fundamental al sistemului public de pensii nu este acela de a realiza profit ci unul de utilitate publica, statuat de lege, acela de a asigura persoanelor asigurate venitul cuvenit dupa îndeplinirea vârstei de pensionare sau la pierderea totala sau parțiala a capacității de munca.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul recurentei-pârâte Casa de Pensii a Municipiului este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
La stabilirea drepturilor de pensie cuvenite intimatei reclamante, recurenta parata nu a valorificat sumele încasate ca urmare a salarizării în acord global si alte sume înscrise în adeverințele nr. 459/26.03.2008, emisă de SC MONTAJ 1 SA și nr. 118/12.02.2007 emisă de SC SA.
Veniturile realizate in sistem de acord global, precum si celelalte venituri suplimentare trebuie luate in considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de15% asupracâștigului brut realizat de personalul lor salariat.Se observa, așadar, ca pentru toate aceste sume angajatorii calculau si virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat si de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de fata.
Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 OUG nr. 4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
In aceeași Anexa a OUG nr. 4/2005, la pct. IV, legiuitorul optează pentruluarea in calcula oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative in vigoare in diverse perioade, evidențiate împreuna cu salariile aferente in statele de plata si pentru cares-a datorat si s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Apreciem că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, fata de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivitatii, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire in acord si celelalte venituri menționate in adeverința in cauza nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau si se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Instanța apreciază ca ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul si-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar cand vine randul asiguratilor sa primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie sa fie corespunzatoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre parti.
Prin urmare, in prezenta acestei dualitati de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotari ca principiul contributivitatii afirmat in art. 2 din Legea nr. 19/2000 si dezvoltat in art. 78 alin. 1 din același act normativ primează si ca, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri si de faptul ca au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate in considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
In ceea ce privește Decizia nr. 736/2006 prin care Curtea Constituționala, ce produce efectepartes litigantes, a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct. VI din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, considerentele acesteia nu susțin motivele de recurs formulate de Casa de Pensii a Municipiului
Astfel, se arata in aceasta decizie ca "noua legislație privind sistemul public de pensii recunoaște ca stagiu de cotizare vechimea în muncă considerată utilă de legislația anterioară pentru determinarea dreptului la pensie. În mențiunea criticată pentru neconstituționalitate se precizează în mod expres că nu se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual acele venituri care, potrivit legislației anterioare, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor. Aceste dispoziții nu modifică, cu efect retroactiv, legislația anterioară. Verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești."
Prin aceasta interpretare Curtea Constituționala confirma faptul ca dispozițiile punctului VI din Anexa la OUG nr. 4/2005 nu exclud, de plano, posibilitatea valorificării veniturilor enumerate in mod exhaustiv la acest punct si ca aplicabilitatea la cazul concret a acestor prevederi legale se stabilește de către instanța de judecata, in funcție de includerea sau nu a acestor venituri in baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale.
In ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocata de recurenta, intimatul contestator a parcurs procedura administrativa prealabila prin depunerea unei cereri de recalculare la Casa Locala de Pensii Sector 4, in luna septembrie 2008 (fila 7 dosar fond), ca atare recalcularea s-a dispus, in temeiul OUG nr. 4/2005, începând cu 01.09.2005, respectând termenul general de prescripție de 3 ani, raportat la data depunerii cererii de recalculare la recurenta.
In baza ar 3 din OUG nr. 4/2005, lata p. sumelor rezultate în urma recalculării pensiilor se face eșalonat, în etape. Prima etapă de plată a drepturilor de pensii recalculate se stabilește pentru luna martie 2005, în cazul persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis până în anul 1980 inclusiv. Celelalte etape de plată a drepturilor de pensie recalculate se stabilesc prin hotărâri ale Guvernului.
In temeiul art. 7 alin. 5 din același act normativ, drepturile modificate se acorda, prin derogare de la prevederile art. 95 și 169 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art. 3, cu respectarea termenului general de prescripție.
Așadar, în mod legal și temeinic, cu luarea în considerare a tuturor probelor administrate în cauză, prima instanță a stabilit că și aceste venituri trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, în aplicarea cu prioritate a dispozițiilor cu valoare de principiu în materie, astfel că recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art. 312 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
In baza art. 274 din Codul d e procedura civila, va obliga recurenta să plătească intimatului cheltuieli de judecată în valoare de 833 lei, reprezentând onorariul achitat aparatorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.4351/21.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.9809/3AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Obligă recurenta să plătească intimatului cheltuieli de judecată în valoare de 833 lei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact:
2 ex.
28.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Nadia Raluca Ilie
