Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 6223/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.3905/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.6223/
Ședința publică de la 04 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta Casa de Pensii a Municipiului B împotriva sentinței civile nr.2434 din data de 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.30645/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de pensionare."
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.22 din 17.07.2009 depusă la dosar-fila 17, lipsind recurenta Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în ședință publică, în raport de data comunicării hotărârii instanței de fond către recurenta Casa de Pensii a Municipiului B - 12.05.2009, conform dovezii de comunicare aflată în dosarul instanței de fond-fila 60 și data declarării recursului - 29.05.2009, din oficiu, invocă și pune în discuția părții prezente, excepția tardivității declarării recursului.
Intimata, prin avocat, având cuvântul asupra excepției invocate, solicită admiterea acesteia și pe cale de consecință, respingerea recursului ca tardiv declarat.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2434/24.03.2009 pronunțată în dosarul nr.30645/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a anulat decizia nr.-/10.07.2008 emisă de Casa de Pensii Sector 6; a obligat pârâta să emită o nouă decizie reclamantei, prin care să recalculeze începând cu 01.06.2008 drepturile de pensie ale reclamantei, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor menționate în adeverința nr.835/27.02.2008, emisă de SC B SA; a obligat pârâta să plătească reclamantei începând cu data de 01.05.2008, diferențele dintre pensia recalculată conform hotărârii și pensia efectiv încasată, precum și la plata sumei de 1400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia de pensie nr.-/10.07.2008 emisă în baza Legii nr. 19/2000 de Casa Locală de Pensii Sector 6 B, au fost stabilite drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantei începând cu 01.06.2008.
Din actele depuse la dosar, tribunalul a constatat că intimata nu a luat în considerare veniturile suplimentare (acord, prime) atestate de adeverința nr.835/27.02.2008 emisă de SC B, deși adeverința menționează că pentru aceste venituri s-a plătit CAS.
S-a statuat că veniturile realizate în sistem de acord global, precum și celelalte venituri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. S-a statuat așadar, că pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de față.
Tribunalul a apreciat ca fiind incidente dispozițiile art.2 lit.e) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Astfel, a apreciat instanța de fond, prin art.4 alin.2 și 3 din OUG nr.4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr.19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrierile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord se menționează în anexa 1 ordonanței că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
S-a mai reținut de către tribunal că, potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege, acest principiu fiind reiterat în Legea nr.19/2000 prin art.2, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
S-a apreciat de către prima instanță că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele ce decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului cu consecința că, pe de o parte nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, este constituită în jurul acestui principiu fundamental și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
Instanța de fond a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar asigurații trebuie să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se afecta echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în baza 87 și art.89 al.1 din Legea nr.19/2000, art.7 din OUG nr.4/2005 a anulat decizia contestată și a obligat pârâta să emită o decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei retroactiv, începând cu data de 01.06.2008, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr.835/27.02.2008, emisă de SC B SA.
Prin nevalorificarea veniturilor evidențiate în adeverința menționată, intimata a calculat și plătit reclamantei drepturi de pensie în cuantum mai mic decât cel cuvenit, provocând în patrimoniul acestuia un prejudiciu ce se impunea a fi reparat, astfel că instanța de fond a apreciat ca fiind fondat acest capăt de cerere și a obligat intimata la plata către reclamantă a diferențelor dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată pe perioada 01.06.2008.
S-a făcut aplicațiunea în cauză a art.274 Cod pr.civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata Casa de Pensii a Municipiului B, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, Casa de Pensii a Municipiului Baa rătat, în esență, că, instanța de fond a dispus în mod greșit obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantei, cu luarea în calcul a veniturilor suplimentare obținute de aceasta.
Potrivit art.164 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestei legi, se utilizează salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Astfel, până la data de 1 iulie 1977, se înscriau salariile brute, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991, se înscriau salariile nete, iar de la data de 1 ianuarie 1991 salariile brute. De asemenea, a statuat legiuitorul că la determinarea punctajelor medii anuale, pe lângă salarii, se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Din cele menționate anterior rezultă că la determinarea punctajelor anuale, este imperios necesar să se valorifice pe lângă salarii și sporurile caracter permanent, care după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare.
Prin urmare, a susținut recurenta, veniturile suplimentare, obținute de reclamantă nu reprezintă sporuri cu caracter permanent ci o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, de predarea lucrărilor de cercetare științifică pentru care își asumau răspunderea de finalizare și realizare, etc. reglementată de legislația în vigoare la acea dată, în speță art. 12 din Legea nr.57/1974, privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Această diferențiere rezultă foarte clar din dispozițiile Legii nr.57/1974 care definește retribuția tarifară și enumera indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr. 92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu Ordinul nr.136/1976, pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global, primele ocazionale și premiile, nu se înscriau în carnetul de muncă și prin urmare nu se utilizau la determinarea punctajelor anuale potrivit art.164, alin.1, din Legea nr. 19/2000.
Recurenta a invocat dispozițiile art. 4 și 5 din Legea nr. 2/1983 și art. 3 alin. 1 din Legea nr. 49/1992.
La termenul din 4.11.2009, Curtea a pus în discuție excepția tardivității recursului.
Potrivit dispozițiilor art.301 Cod pr.civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Având în vedere că hotărârea instanței de fond i-a fost comunicată recurentei la 12.05.2009, așa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 60 dosar fond iar recursul a fost depus la 29.05.2009 și aplicând dispozițiile art.101 (1) Cod pr.civilă, conform cărora termenele se calculează pe zile libere, Curtea constată că cererea de recurs a fost depusă peste termenul legal de declarare prevăzut de art.301 Cod pr.civilă, motiv pentru care va respinge recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului B, ca tardiv formulat.
Văzând și disp. art. 274 cod. proc. civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.2434 din data de 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.30645/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata.
Obligă recurenta la 833 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./07.11.2009
Jud.fond:;
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
