Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 626/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6590/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 626/
Ședința publică din data de 04 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, împotriva sentinței civile nr.1723 din 28 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul contestator G, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei secții la data de 28.01.2010, precum și faptul că recurenta intimata Casa Județeană de Pensii T, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1723/28.10.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii T și a fost obligată pârâta să emită reclamantului o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, începând cu data de 01.12.2005 conform OUG nr.4/2005 în care, la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a formulat o cerere de recalculare a drepturilor de pensie, astfel cu i-au fost stabilite prin decizia nr.-/22.10.1998. Pensia a fost recalculată, fiind emisă decizia nr.-/30.11.2005 ce a fost comunicată reclamantului la data de 14.07.2006, iar acesta a formulat acțiunea în instanță la 21.05.2008, fără a depăși termenul de prescripție de 3 ani.
Tribunalul a apreciat că pensia reclamantului fiind o pensie stabilită anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, se impunea recalcularea acesteia în baza HG nr.1550/2004, încadrându-se astfel în categoria pensiilor cărora li se aplică recalcularea conform art.1 din OUG nr.4/2005, potrivit căruia: "pensiile din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta Ordonanță de Urgență".
S-a statuat că potrivit dispozițiilor art.7 alin.3 și 5 din OUG nr.4/2005, decizia de recalculare poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare.
Natura litigiului dintre părți se referă la faptul că la recalcularea pensiei s-a avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 de ani în loc de 20 de ani așa cum prevăd dispozițiile art.13 din Legea nr.3/1977.
Cu privire la stagiul de cotizare în vederea determinării punctajului mediu în practica judiciară au existat soluții contradictorii.
Prin decizia nr.40/22.09.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a interpretat această problemă de drept în sensul că: "stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și de asistență socială".
Ori, a concluzionat Tribunalul că decizia este obligatorie potrivit dispozițiilor art.329 alin.3 Cod pr.civilă.
Din actele aflate la dosar, Tribunalul Teleormana apreciat că reclamantului îi sunt aplicabile aceste dispoziții legale și că la stabilirea punctajului mediu anual intimata trebuia să ia în calcul un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, recalculat conform dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977.
Pentru aceste considerente, prima instanță a admis acțiunea și a obligat pârâta să emită reclamantului o decizie de recalculare a pensiei ținând cont de aceste dispoziții legale.
S-a făcut aplicațiunea în cauză a art.274 Cod pr.civilă, fiind obligată pârâta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata Casa Județeană de Pensii T, criticând-o pentru nelegalitate. . criticile formulate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, se constată că recurenta susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat că obiectul pricinii nu îl constituie o obligație de a face, cum eronat a reținut Tribunalul Teleorman, întrucât prin cererea formulată se urmărește aceeași finalitate, respectiv recalcularea pensiei în baza OUG nr.4/2005, fapt care s-a realizat însă prin Decizia nr.-/30.11.2005.
Apreciază recurenta că prima instanță ar fi nesocotit că a respectat la recalculare întocmai prevederile HG nr.1550/2004 și ale OUG nr.4/2005. Mai arată recurenta că raportat la prevederile art.8 din Legea nr.3/1977, incidente la data deschiderii drepturilor la pensie ale contestatorului, vechimea cerută pentru deschiderea dreptului la pensie era de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei și nicidecum 20 de ani, cum a reținut prima instanță.
Nu trebuie neglijat totodată că activitatea desfășurată de intimatul-reclamant în grupa I de muncă l-a ajutat la deschiderea dreptului de pensie în sensul reducerii vârstei de pensionare și de a beneficia la stabilirea cuantumului pensiei de prevederile prevăzute de art.11 din Legea nr.3/1977.
În susținerea recursului său, recurenta invocă și Normele tehnice de aplicare a prevederilor HG nr.1550/2004. Se consideră totodată neîntemeiată solicitarea intimatului-reclamant de a i se emite o nouă decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform OUG nr.4/2005. Aceasta întrucât obligația precizată revine recurentei, doar în situația în care pensionarul depune la Casa de pensii acte noi, din care să rezulte stagii de cotizare sau sporuri având caracter permanent ce nu au fost depuse și deci nu au fost utilizate la stabilirea drepturilor inițiale de pensie sau ca efect al apariției unor acte normative în materia asigurărilor sociale, situații ce nu se regăsesc în speța dedusă judecății.
Se invocă totodată și conținutul Deciziei nr.1888/30 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal pronunțată în dosarul nr.4912/2006, decizie ce statuează că în conformitate cu prevederile art.8 alin.1 din Legea nr.3/1977, vechimea în muncă este de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei și faptul că art.14 din Legea nr.3/1977 se referă la beneficiarul sporului pentru vechimea în muncă și la reducerea vârstei de pensionare și nu reprezintă o excepție de la prevederile art.8 din aceeași lege. Raportat și la conținutul acestei decizii stagiul complet de cotizare la data deschiderii dreptului la pensie al contestatorului este de 30 de ani.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei:
Prima instanță corect a apreciat că obiectul cererii de chemare în judecată, în constituie obligație de a face, respectiv de emitere a unei decizii de recalculare în baza OUG nr.4/2005, chiar dacă intimatul urmărește aceeași finalitate ca și cea realizată prin Decizia nr.-/30.11.2005, respectiv recalcularea drepturilor de pensie. Această recalculare se solicită ca efect al deciziei în interesul legii nr.40/22.03.2008 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în ceea ce privește durata stagiului de cotizare pentru persoanele ce au prestat activitate în grupa I de muncă, ce nu exista la momentul pronunțării deciziei de recalculare.
Drept urmare, ulterior pronunțării deciziei în interesul legii, evident că beneficiarul unei astfel de decizii, poate solicita recalcularea drepturilor de pensie, ceea ce de fapt a și realizat contestatorul prin acțiunea promovată în prezenta cauză.
Se va avea în vedere că prin decizia nr.40/22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, reținută de altfel în considerentele sentinței atacate, s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat că: "Dispozițiile art.77 alin.2 raportat la art.43 alin.1și 2 din Legea nr.19/2000 - privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Cum, această decizie este obligatorie pentru instanțe, conform art.329 alin.3 Cod pr.civilă și cum autorul acțiunii a fost pensionat pentru limită de vârstă începând cu data de 26.03.1999,având un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 26 ani, 7 luni și 9 zile, înseamnă că îi sunt aplicabile dispozițiile art.14 din legea nr.3/1977, în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este de 20 de ani, cum corect a reținut instanța de fond și nu 30 de ani individualizat în decizia de recalculare contestată în cauză.
Astfel, din coroborarea prevederilor alin.1 cu cele ale alin.3 art.2 din Normele Metodologice cuprinse în anexa la HG nr.1550/2004, rezultă că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului este echivalent cu vechimea în muncă necesară, potrivit art.14 alin.3 raportat la art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 pentru deschiderea dreptului său la pensie. Cum, reclamantul are o vechime de peste 20 de ani în grupa I de muncă, respectiv 26 ani, 7 luni și 9 zile, evident că beneficiază de reducerea stagiului total de cotizare necesar de la 30 de ani, la 20 de ani, în temeiul dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977, pentru motivele expuse anterior.
Raportat astfel la conținutul în date al deciziei pronunțată în recursul în interesul legii sus-menționat, nu pot fi primite susținerile recurentei, în sensul că dispozițiile art.14 alin.2 lit.a și b din Legea nr.3/1977, prevăd doar reducerile vârstelor standard de pensionare a persoanelor ce se încadrează în grupa I și a II-a de muncă, nu și a stagiului complet de cotizare de 30 de ani.
Conținutul aceleiași decizii fac irelevante și apărările referitoare la Normele tehnice de aplicare a prevederilor HG nr.1550/2004, norme tehnice ce prevăd un stagiu complet de cotizare de 30 de ani în cazul contestatorului, întrucât aplicarea prevederilor HG nr.1550/2004, trebuie să se realizeze în deplin acord cu cele menționate în decizia în interesul legii.
Decizia în interesul legii nr.40/22.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțe pentru considerentele expuse, comparativ cu Decizia nr.1888/30 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal invocată de recurentă, ce reprezintă o decizie de speță neobligatorie, dat fiind faptul că precedentul judiciar nu constituie izvor de drept în dreptul românesc.
Recalcularea pensiei nu se poate solicita doar în cazul unor erori de calcul, prin nevalorificarea de stagii de cotizare, sporuri permanente, ci și prin apariția unor acte normative ce modifică esențial legislația asigurărilor sociale după cum susține însăși recurenta. Ori, în speță, deși nu a intervenit un act normativ în materia asigurărilor sociale, s-a pronunțat decizia în interesul legii sus menționată, obligatorie pentru instanțe, care este lege pentru acestea, producând aceleași efecte ca și în cazul apariției unui nou act normativ.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, împotriva sentinței civile nr.1723 din 28 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./11.02.2010
Jud.fond:;
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
