Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 628/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 628/2008
Ședința publică din 29 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă Nicoleta Vesa vicepreședinte Curtea de Apel
- - - JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Maria Ofelia Creța
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII H împotriva sentinței civile nr. 39/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-, având ca obiect contestație decizie de pensionare
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, reprezentanta intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta intimatului declară că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurarea față de care instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Avocata intimatului solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate pentru motivele detaliate în întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată justificate la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea de asigurări sociale înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr-, reclamantul a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii, solicitând anularea deciziei nr.-/2006 și obligarea pârâtei ca în calculul drepturilor de pensie să fie luat în considerare și sporul pentru orele suplimentare de care a beneficiat și care a fost justificat cu adeverințe, cu plata drepturilor de pensiei care i se cuvin și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la recalcularea drepturilor sale de pensei în baza nr.OUG4/2005 pârâta nu a ținut cont de sporul de ore suplimentare, cu toate că acest spor are un caracter permanent și a făcut parte din baza de calcul a contribuției pentru asigurările sociale de stat.
În drept au fost invocate prevederile legii nr.19/2000 și nr.OUG4/2005.
Pârâta, prin întâmpinare, a arătat că nu a valorificat sporul de ore suplimentare la recalcularea drepturilor de pensiei ale reclamantului, întrucât acest spor nu este prevăzut în Anexa la.OUG nr.4/2005, iar adeverința eliberată inițial de către angajator nu cuprinde temeiul legal în baza căruia a fost acordat, iar ulterior temeiul legal menționat de unitate nu este corect. S-a mai arătat că Legea nr.57/1974 la care face trimitere adeverința depusă la dosar, nu poate constitui temei de acordare a sporului de ore suplimentare decât după data de 1.02.1975, data intrării în vigoare a acestei legi, dar nu și anterior.
Prin sentința civilă nr.39/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul cu numărul de mai sus, acțiunea a fost admisă. A fost anulată decizia de pensie nr.-/01.08.2006 emisă de pârâtă pentru reclamant. A fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de pensiei pe numele reclamantului prin luare în calcul în stabilirea dreptului de pensie și a sporului pentru orele suplimentare conform cu adeverința nr.1031/43803/21.09.2004, cu achitarea diferențelor de pensie care i se cuvin. A fost obligată pârâta la plata sumei de 250 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul este titular de drepturi de pensie limită de vârstă, în baza deciziei nr.-/11.05.1998, în temeiul Legii nr.3/1999, cu drepturi stabilite cu data de 1.05.1998.
Ca urmare a aplicării prevederilor nr.HG1550/2004 și nr.OUG4/2005, privind măsurile de recalculare, s-a emis pe numele reclamantului buletinul de calcul și decizia de recalculare din 31.05.2006, prin care s-a valorificat sporul de ore suplimentare.
Susținerea pârâtei că nu există temei legal de valorificare a sporului de ore suplimentare, acest spor nefiind cuprins în Anexa de la.OUG nr.4/2005, nu poate fi reținută întrucât același act normativ invocat, la pct.IV privind și alte sporuri acordate și pentru care s-a datorat și achitat contribuție de asigurări sociale, iar la pct.V se face vorbire de sporurile cu caracter permanent conform cu prevederile Legii nr.49/1991.
Reclamantul este îndreptățit să i se valorifice sporul de ore suplimentare, întrucât cu adeverința nr.1031/43803/2004 și completată cu adeverința eliberată în 2007 de către H, cât și cu contractele individuale de muncă depuse la dosar, s-a făcut dovada că a beneficiat de acest spor în mod permanent și că i s-a reținut și virat contribuția de asigurări sociale.
Potrivit prevederilor art.164 și art.78 din Legea nr.19/2000, sporurile și adaosurile de care au beneficiat angajații și care au fost dovedite cu înscrisuri trebuie să fie cuprinse în baza de calcul a pensiei.
Anterior aplicării Legii nr.49/1992, sporurile nu erau înscrise în carnetul de muncă, dar acest lucru nu poate să-l prejudicieze pe reclamant, atâta timp cât prin actele depuse s-a făcut dovada că a beneficiat de spor de ore suplimentare și s-a făcut dovada că a beneficiat de spor de ore suplimentare și s-a calculat cota de
Conform art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000, așa cum a fost modificat prin Legea nr.338/2002, la determinarea punctajelor anuale pe lângă salariile prevăzute expres la alin.7 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent dovedite cu adeverințe eliberate de unități, în speță fiind depuse adeverințe în acest sens, fiind virate și plătite contribuțiile de, unitatea angajatoare răspunzând pentru datele înscrise în actele pe care le emite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.
În expunerea de motive arată că sporul pentru ore suplimentare solicitat de reclamant este atestat de adeverința nr.1031/43803/21.09.2004 eliberată de H, potrivit căreia la coloana spor pentru ore suplimentare sunt menționate sume cu acest titlu pentru perioada aprilie 1967 - mai 1998.
Aceste sume, arată recurenta, nu au fost valorificate la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului, neexistând temei legal în acest sens. Astfel, se apreciază că sporul pentru ore suplimentare nu se regăsește enumerat în anexa la.OUG nr.4/2005. În adeverința în discuție nu este menționat temeiul legal al acordării sporului, pentru ca ulterior să fie indicat drept temei art.72 din Legea nr.57/1974, lege care a intrat în vigoare la data de 01.-02.1975, astfel încât anterior acestei date sporul nu poate opera.
Recurenta mai apreciază că sporul pentru ore suplimentare nu a avut un caracter permanent, astfel încât nu poate fi luat în calcul potrivit cap.XI la.OUG nr.4/2005. De asemenea, sporul nu este prevăzut de legislația specifică domeniului de activitate în care reclamantul a lucrat.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art.306 alin.2 din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat.
În mod corect a reținut instanța de fond că, în conformitate cu prevederile art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000,așa cum a fost modificat prin Legea nr.338/2002, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute expres la alin.7, se au în vedere și sporurile cu caracter permanent dovedite cu adeverințe eliberate de unități, în speță fiind depuse adeverințe în acest sens, fiind virate și plătite contribuțiile de asigurări sociale, unitatea angajatoare răspunzând pentru datele înscrise și actele pe care le emite.
În acest sens sunt și prevederile art.164 și art.78 din Legea nr.19/2000, conform cărora sporurile și adaosurile de care au beneficiat angajații și care au fost dovedite cu înscrisuri în baza de calcul a pensiei.
Nerelevantă este susținerea recurentei în sensul că nu există temei legal pentru valorificarea la recalcularea drepturilor de pensie al reclamantului a sumelor invocate pentru orele suplimentare.
Conform art.4 alin.2 din nr.OUG4/2005 sporurile sunt prezentate în anexa care face parte integrantă din acest act normativ. În anexa respectivă la cap.IV sunt menționate alte sporuri acordate de către ministerele de resort, conform prevederilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, iar la cap.V sunt menționate alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective și individuale de muncă.
În considerarea acestor dispoziții legale, H i-a eliberat reclamantului adeverința nr.1031/43803/2004, completată cu adeverința eliberată în anul 2007 de H, prin care se atestă că a beneficiat de acest spor în mod permanent și pentru care i s-a reținut și virat contribuția de asigurări sociale.
Atâta vreme cât aceste sporuri sunt înscrise în actele oficiale ce emană de la unitatea angajatoare, față de care pârâta nu a uzat de procedura înscrierii în fals, aceasta nu are competența de a cenzura aceste înscrisuri, unitatea răspunzând pentru realitatea datelor înscrise în actele respective.
În aceste condiții, în mod corect instanța de fond a obligat pe pârâtă să valorifice sporul în discuție în baza adeverințelor sus menționate, împrejurare față de care, conform art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta H împotriva sentinței civile nr.39/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 350 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29.05.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
Tehnored. /2ex.
,
Președinte:Alina Lodoabă Nicoleta VesaJudecători:Alina Lodoabă Nicoleta Vesa, Victor Crețoiu, Maria Ofelia Creța
