Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 6297/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(4445/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6297/
Ședința publică din data de 05 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul contestator, împotriva sentinței civile nr.3147 din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 12309/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 29.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 05.11.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 3147 din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 12309/3/AS/2008, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului
Obiectul cauzei îl constituie contestația formulată împotriva deciziei nr. -/16.01.2008, prin care s-a solicitat să se dispună obligarea intimatei Casa de Pensii a Municipiului B să trimită deciziile pentru toate majorările inclusiv buletinele de calcul aferente fiecărei decizii pentru perioada ianuarie 2004-martie 2008 și în viitor; obligarea intimatei să îi plătească diferențele ce i se cuvin, calculate pro rata și actualizate, respectiv suma de 395 lei și diferența ce i se cuvine între cuantumul pensiei cuvenite de 2651 lei la data de 01.01.2008, calculat de expert și cel plătit în perioada ianuarie 2004-martie 2008 de 2454 lei, adică 197 lei/lună, respectiv suma de 591 lei; obligarea intimatei la plata drepturilor de pensie de serviciu stabilite cu începere din data de 08.01.2004 până astăzi și în continuare, actualizate, precum și a diferențelor dintre drepturile de pensie de serviciu, actualizate în fiecare lună și sumele ce i-au fost plătite lunar ca pensie de asigurări sociale pe perioada 08.01.2004 până astăzi, rămase neplătite după ce intimata i-a achitat suma de 4959 lei la data de 25.03.2008.
De menționat faptul că pe parcursul judecării pricinii în fond, respectiv la termenul din 09.09.2008 a fost admisă excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune pentru pretențiile contestatorului aferente perioadei ianuarie 2004-27.03.2005.
Contestatorul a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
1. Raportul de expertiză judiciară nu a fost întocmit conform Legii nr. 19/2000, în sensul că nu au fost calculate și prezentate în raport punctajele anuale și lunare, nefiind determinat corect nici punctajul mediu anual. De asemenea, în raport sunt multe inadvertențe, afirmații contradictorii și nefondate, așa cum a demonstrat contestatorul prin documentele legale pe care le-a depus la dosar, prin obiecțiunile formulate cu privire la raport și prin concluziile scrise.
2. Diferențele dintre pensia cuvenită corect și conform legislației în vigoare și cea efectiv încasată de la 08.01.2004 la zi nu au fost calculate pe fiecare lună și an, așa cum era firesc, motiv pentru care Casa de Pensii a Municipiului B trebuie obligată să justifice diferențele incluse în suma de 4959 lei ce i s-a plătit în martie 2008 fără nici o explicație.
3. Întrucât suntem în data de 04.06.2009, este necesară și recalcularea cuantumului pensie conform OUG nr. 19/2007, intrată în vigoare la 01.07.2007.
4. Soluția instanței cu privire la prescripția pretențiilor aferente perioadei ianuarie 2004-27.03.2005 este nelegală. În anul 2007, contestatorul a obținut sentința civilă nr. 1600/07.03.2007 a Tribunalului București - Secția a VIII-a, rămasă irevocabilă. Prin această sentință a fost obligată la plata către reclamant a diferenței dintre pensia cuvenită în baza deciziei nr. -/29.11.2006 și cea încasată pe perioada 08.01.2004 la zi. Prin urmare, dreptul contestatorului de a solicita diferențele aferente perioadei ianuarie 2004-27.03.2005 s-a născut la data rămânerii irevocabile a sentinței amintite, prin decizia nr. 2970/R/2007 a Curții de Apel București - Secția a VII-
Astfel, aserțiunea instanței că pentru această perioadă există titlu executoriu care poate fi pus în executare silită este în contradicție cu constatarea instanței că pentru acea perioadă a intervenit prescripția extinctivă. Punerea în executare a titlului nu se poate realiza deoarece sentința nr. 1600/2007 nu stabilește cuantumul sumelor datorate de Casa de Pensii a Municipiului B, astfel încât executorul judecătoresc nu poate asigura punerea în executare a acesteia.
5. Date fiind carențele grave și superficialitatea raportului de expertiză, urmează ca instanța să acorde contestatorului dreptul la o nouă expertiză fără a mai plăti onorariul sau să- restituie suma de 1000 lei reprezentând contravaloarea onorariului plătit.
În susținerea celor de mai sus stau toate documentele de la dosar, inclusiv raportul de expertiză întocmit de numitul, expert autorizat de Ministerul Justiției.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Criticile exprimate prin cel de-al treilea motiv de recurs nu pot fi primite, deoarece pe parcursul judecății în fond, recurentul-contestator nu a învestit Tribunalul cu nici un capăt de cerere în sensul de a se proceda la recalcularea pensiei sale în condițiile prevăzute de OUG nr. 19/2007, neformulând concret și expres vreo pretenție în acest sens. Așa fiind, prima instanță nu era obligată să se pronunțe sub acest aspect, căci ar fi însemnat să încalce principiul fundamental al disponibilității în procesul civil și să nu respecte dispozițiile imperative ale art. 129 alineatul ultim proc. civ. potrivit cu care "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății."
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 316. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 294. proc. civ., în recurs nu se pot formula cereri noi, astfel că și din acest considerent va fi înlăturată solicitarea din cuprinsul celui de-al treilea motiv al căii de atac exercitată în prezenta cauză.
Nici cel de-al patrulea motiv de recurs nu este fondat, Tribunalul procedând corect atunci când a admis excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune pentru pretențiile contestatorului aferente perioadei ianuarie 2004-27.03.2005. Sub acest aspect, se poate afirma că instanța de fond a făcut o justă aplicațiune a dispozițiilor art. 1, 3 și 7 alineatul 1 teza I din Decretul nr. 167/1958.
Conform art. 1 alineatul 1 din acest act normativ, "reptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege", iar potrivit art. 3 "termenul prescripției este de 3 ani.".
În sfârșit, art. 7 alineatul 1 arată că "prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul de acțiune sau dreptul de a cere executarea silita."
Din interpretarea acestor prevederi legale reiese că drepturile bănești aferente perioadei indicate sunt prescrise din punctul de vedere al dreptului material la acțiune, deoarece cererea în realizarea lor (cea care face obiectul procesului de față) a fost introdusă după expirarea termenului general de prescripție de 3 ani, calculat de la data nașterii dreptului la acțiune. Pentru pretențiile corespunzătoare intervalului de timp în discuție, dreptul la acțiune s-a născut în perioada ianuarie 2004-27.03.2005 și putea fi exercitat în termen de maxim 3 ani, calculat prin raportare la perioada respectivă. Or, acțiunea a fost depusă după expirarea acestui termen, astfel încât este prescrisă sub aspect material.
Este adevărat că recurentul-contestator face referire la sentința civilă nr. 1600/07.03.2007 a Tribunalului București - Secția a VIII-a, rămasă irevocabilă, însă existența acesteia nu poate conduce la altă concluzie în speță.
Se afirmă că prin această hotărâre judecătorească, a fost obligată la plata către recurent a diferenței dintre pensia cuvenită în baza deciziei nr. -/29.11.2006 și cea încasată pe perioada 08.01.2004 la zi. Dat fiind conținutul și dispozitivul său, respectiva sentință poate fi pusă în executare silită, fiind aptă să fie învestită cu formulă executorie și să devină titlu executor. În acest sens trebuie să acționeze recurentul-contestator pentru a obține realizarea pretențiilor aferente intervalului ianuarie 2004-27.03.2005, el fiind încă în cadrul termenului de prescripție de a obține executarea silită, termen prevăzut de art. 1, 3 și7 alineatul 1 teza a II-din Decretul nr. 167/1958 și care a început să curgă de la data rămânerii irevocabile a hotărârii în discuție. Acest termen este total distinct de cel stipulat de art. 7 alineatul 1 teza I, respectiv cel al prescripției extinctive a dreptului material la acțiune ce a fost avut în vedere de către Tribunal. Este necesar a se preciza că recurentul se află într-o gravă eroare, confundând prescripția dreptului material la acțiune cu prescripția executării silite, instituții juridice absolut diferite.
Concluzia că sentința civilă nr. 1600/07.03.2007 a Tribunalului București - Secția a VIII-a poate constitui titlu executor și este susceptibilă de a fi pusă în executare silită, se sprijină pe prevederile art. 371/1 și urm proc. civ. în special cele ale art 371/1, 371/2, 372, 374, 376 și 377.
Chiar dacă în conținutul acestei sentințe nu s-ar fi stabilit cuantumul sumelor datorate de Casa de Pensii a Municipiului B, recurentul-contestator are la îndemână calea contestației la titlu prevăzută de art. 399 și urm. proc. civ. (pentru a obține lămurirea întinderii, înțelesului sau aplicării titlului executor) sau pe cea a formulării unei cereri de executare silită către un executor judecătoresc competent, care în cadrul procedurii pe care o va declanșa, va putea face aplicațiunea dispozițiilor art. 371/2 alineatul 3. proc. civ. și să dispună efectuarea unei expertize contabile, prin care să se stabilească valoarea sumelor de bani datorate recurentului de către pentru perioada ianuarie 2004-martie 2005.
Cât privește celelalte trei motive de recurs, toate urmează a fi înlăturate ca neîntemeiate. Raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză a răspuns tuturor obiectivelor fixate de instanță, precum și obiecțiunilor formulate de contestator în cursul judecății în fond, astfel că nu poate fi înlăturat din ansamblul materialului probator administrat în cauză, cu atât mai mult cu cât, așa cum a demonstrat pe larg Tribunalul, concluziile expertului se coroborează cu celelalte dovezi administrate, iar obiecțiunile formulate de recurentul-contestator, susținerile acestuia și pretențiile deduse judecății sunt nefondate.
Simplul fapt că recurentul-contestator nu este mulțumit de răspunsurile date de expert și de concluziile cuprinse în raportul de expertiză contabilă nu poate conduce la neluarea în considerare a acestei dovezi, câtă vreme instanța de fond a argumentat exhaustiv în fapt și în drept netemeinicia aserțiunilor autorului acțiunii, ținând seama de toate elementele ce au rezultat din analiza înscrisurilor de la dosar și a celor arătate de expert în raportul inițial de expertiză și în completarea acestuia.
De altfel, aspectele prezentate în cadrul primului, celui de-al doilea și celui de-al cincilea motiv de recurs, nu pot fi asimilate exprimării unor critici sau nemulțumiri concrete cu privire la considerentele și dispozitivul hotărârii atacate, în condițiile în care constau din simple afirmații fără sprijin probator și neînsoțite de argumente logico-juridice. Ca atare, ele nu pot fi luate în seamă și nu pot justifica admiterea recursului.
În final, se mai impune o precizare, anume aceea că raportul de expertiză întocmit de numitul constituie o probă cu caracter extrajudiciar, așa încât nu putea fi luat în considerare la soluționarea pricinii de către instanța de fond, mai ales că se afla în contradicție cu raportul întocmit de expertul desemnat de instanță. Orice litigiu dedus judecății unei instanțe urmează a fi rezolvat pe baza probelor administrate în fața judecătorilor (așa cum cere art. 169. proc. civ.) și nu prin intermediul unor dovezi extrajudiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-contestator, împotriva sentinței civile nr. 3147 din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 12309/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./30.11.2009
Jud. fond: ,.
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
