Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 6313/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR- (3481/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 6313/
Ședința publică de la 06 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR- - -
GREFIER -
_____
Pe rol soluționarea cauzei civile, privind recursul formulat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.2563 din data de 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului, având ca obiect - contestație deciziei de pensionare-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul,personal, lipsă fiind intimata Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, a procedat la identificarea recurentului, care se legitimează cu CI seria - nr.- CNP - și care solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri,respectiv concluzii scrise și practică judiciară.
Curtea, după deliberare, în temeiul disp.art.167 Cod procedură civilă, admite proba solicitată de recurent, pe care o consideră utilă,concludentă și pertinentă soluționării prezentei cauze,sens în care recurentul depune la dosar înscrisurile susmenționate.
Fiind întrebat,recurentul precizează că nu mai are cereri sau excepții de formulat, motiv pentru care,Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat.
Curtea, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2563 din data de 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că petentul a fost pensionat la data de 01.08.1990, pentru munca depusă și limită de vârstă, iar prin decizia nr.-/17.09.2008, acestuia i-au fost stabilite drepturile de pensie, în temeiul OUG nr.19/2007, reținându-se un punctaj mediu anual de 2,12694 puncte și un cuantum a drepturilor de pensie de 843 lei, față de punctajul mediu anual de 2,12363 și cuantumul de 842 lei, anterioare recalculării.
Instanța de fond a mai reținut că manifestându-și rolul activ, a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile, ca fiind concludentă, utilă și pertinentă în cauză pentru determinarea cuantumul corect a drepturilor de pensie cuvenite contestatorului în urma recalculării, însă acesta a refuzat achitarea onorariului de expert, astfel că în raport de dispozițiile art.1169 cod civil petentul a fost în imposibilitatea de a face dovada pretențiilor sale, iar instanța nu a fost în măsură de a-i analiza susținerile.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, contestatorul, criticând sentința ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, recurentul a susținut că instanța fondului nu a dorit să observe că decizia contestată este nelegală, în raport de dispozițiile OUG nr.19/2007, aplicabile începând cu data de 01.07.2007, cu atât mai mult cu cât în desfășurătorul anexat la dosar la data de 4.02.2009 a detaliat pentru perioada 1951-1962 punctajul anual stabilit pe baza salariului minim pe economie, conform OUG nr.19/2007,corect calculat, rezultând în mod clar diferența de punctaj determinată de intimată.
Contrar dispozițiilor art.129 alin.5 și 6.pr.civ. în opinia recurentului, tribunalul nu a avut în vedere nici precizările sale anexate la data de 16.02.2009, prin care se arăta faptul că recalcularea prevăzută de OUG nr.19/2007, trebuia să aibă loc la data de 01.07.2007 și nu la 17.09.2008 cum a făcut intimata, reținându-se eronat că recurentul a beneficiat de același coeficient de recalculare ca și în anul 2007.
A mai susținut recurentul că pentru analiza legalității deciziei contestate nu era necesară efectuarea unei expertize contabile, pentru verificarea punctajului aferent perioadei 1955 - 1966, punctaj determinat prin raportarea salariului minim la salariul pe economie, cel reținut de către intimată fiind eronat determinat, sens în care a concluzionat și reprezentantul intimatului.
Înscrisurile depuse la dosar de către recurent trebuiau în opinia acestuia analizate de către tribunal, instanța având obligația de a-i cere lămuriri, precizări și dovezi, încălcându-se dispozițiile art.129 alin.4 și 5.pr.civ. și dispozițiile art.167 alin.1 și 2.pr.civ.
Au fost încălcate și dispozițiile art.86 alin.1 și 3 și art.139 alin.3 din Legea nr.19/2000 modificată, deoarece instanța nu a reținut că s-a solicitat anularea deciziei de recalculare în baza OUG nr.19/2007, ci cea referitoare la stabilirea drepturilor de pensie.
Instanța nu a avut în vedere faptul că intimata nu a formulat întâmpinare și nici nu a depus actele ce au stat la baza deciziei contestate ce i-au fost solicitate prin încheierea din data de 28.01.2009,și nici precizările formulate succesiv de către recurent la datele de 16.02.2009 și 25.03.2009.
Prima instanță a reținut în mod fals că recurentul a refuzat achitarea onorariului de expert și că s-ar fi dispus din oficiu efectuarea unei expertize contabile,deoarece nu există nici expertiză contabilă,nici factură de plată a onorariului de expert,deci acesta,în opinia recurentului nu a refuzat ceea ce nu există.
A mai arătat recurentul că cele reținute de către prima instanță privind nedovedirea pretențiilor sale sunt contrazise de faptul că aceasta nu a avut în vedere faptul că nu există nici o cerere de pensionare formulată în anul 2008, decizia contestată nu a fost comunicată în termenul legal de 5 zile de la data emiterii și nu s-au respectat dispozițiile art.III alin.1 și 2 din OUG.nr.19/2007.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și sub toate aspectele, potrivit art. 3041Cod pr.civilă Curtea apreciază ca nefondat recursul formulat pentru considerentele următoare:
Astfel,prin contestația dedusă judecății recurentul contestator a solicitat anularea deciziei nr.-/17.09.2008, prin care i-au fost recalculate în temeiul OUG nr.19/2007 drepturile de pensie,deschise începînd cu 01.08.1990 conform Legii nr.3/1977, susținînd că punctajul stabilit prin decizia atacată a fost stabilit eronat, pentru perioada anterioară anului 1963, iar decizia este nelegală deoarece nu a fost semnată și ștampilată și nu a fost respectat termenul de comunicare a deciziei.
Fată de motivele de nelegalitate ale deciziei introductive de instanță, referitoare la eronata recalculare a punctajului mediu anual aferent perioadei 1951-1962 și implicit a drepturilor de pensie ale recurentului -împrejurări de fapt a căror verificare presupuneau efectuarea de calcule contabile în conformitate cu dispozițiile art.78 ale Legii nr.19/2000 și ale art.161 alin.2,3 și 4 ale aceluiaș act normativ,astfel cum acesta a fost modificat prin dispozițiile OUG.nr.19/2000-respectiv prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună,numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă,iar pentru perioadele anterioare anului 1963 un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele cuprinse între data de 1 septembrie 1947 și data de 31 decembrie 1962-era necesar ca prima instanță,contrar susținerilor recurentului ce apar ca nefondate,să cunoască opinia unui expert contabil care să se pronunțe asupra acestor aspecte.
Potrivit dispozițiilor art.201 alin.1 din Codul d e Procedură Civilă când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau trei experți, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunțe și termenul în care trebuie să efectueze expertiza.
Curtea apreciază că față de obiectul și motivele contestației deduse judecății,proba expertizei tehnice judiciare contabile era oprobă pertinentă și concludentăîn cauză,cu atît mai mult cu cît a fost apreciată ca fiind necesară de către prima instanță în cauză,astfel că apar ca nefondate susținerile recurentului potrivit cărora verificarea calculelor punctajelor aferente perioadei 1951-1962 de către instanță putea fi făcută pe calea solicitării unor lămuriri,precizări sau explicații de la recurentul contestator.
Potrivit dispozițiilor art.129 alin.4 și 5 din Codul d e Procedură Civilă u privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
În cauză,contrar susținerilor recurentului ce apar ca nefondate prima instanță,făcînd corecta aplicare a dispozițiilor art.129 alin.4 și 5 din Codul d e Procedură Civilă a pus în discuția recurentului contestator necesitatea administrării probei cu expertiză contabilă la termenul de judecată din 25.03.2009,însă față de poziția exprimată de acesta,menționată în partea introductivă a sentinței, în sensul că nu este de acord cu efectuarea expertizei contabile și implicit cu plata onorariului de expert, această probă nu a putut a fi administrată,cu consecința imposibilității recurentului de a-și dovedi pretențiile -sarcină procesuală care îi revenea potrivit dispozițiilor art.129 alin.1 Codul d e Procedură Civilă teza finală și art.1169 Cod Civil,neavînd relevanță poziția procesuală a intimatului vis-a-vis de această probă (deoarece în cauză recurentului contestator îi revenea sarcina probei).
În ceea ce privește susținerile recurentului referitoare la nelegalitatea deciziei contestate ca urmare a faptului că recalcularea prevăzută de OUG nr.19/2007, trebuia să aibă loc la data de 01.07.2007 și nu la 17.09.2008 cum a făcut intimata,și aceasta nu este nefondată cîtă vreme chiar dacă decizia nr.-/17.09.2008 a fost emisă la data de 17.09.2008, recalcularea drepturilor recurentului a fost făcută începînd cu data de 1.07.2007,astfel cum prevedeau dispozițiile art.III alin.2 ale OUG. nr.19/2007,după cum rezultă din cuprinsul deciziei contestate,aflate la fila 2 din dosarul primei instanțe.
Nefondate sunt și susținerile recurentului potrivit cărora instanța fondului în mod nelegal nu ar fi reținut faptul că s-ar fi încălcat de către intimată la emiterea deciziei contestate dispozițiile art.86 alin.1 și 3 și art.139 alin.3 din Legea nr.19/2000 modificată,deoarece susmenționatele dispoziții se referă la condiții de legalitate extrinseci deciziei,ce nu atrag nulitatea deciziei ci au consecințe doar sub aspectul acordării unor daune interese în situația în care beneficiarul recalculării dovedește că a suferit un prejudiciu material sau morale ca urmare a susmenționatei împrejurări-ceea ce nu este cazul în speță.
Nu pot fi primite nici susținerile recurentului potrivit cărora instanța fondului în mod nelegal ar fi reținut faptul că s-a solicitat anularea deciziei de stabilire a drepturilor de pensie, deoarece prima instanță,cu respectarea dispozițiilor art.129 alin.6 Codul d e Procedură Civilă, a reținut că petentul a fost pensionat la data de 01.08.1990, pentru munca depusă și limită de vârstă, iar prin decizia nr.-/17.09.2008, acestuia i-au fost recalculate drepturile de pensie,în temeiul OUG nr.19/2007-aceasta formînd obiectul cauzei de față, iar decizia este legală deoarece copia comunicată recurentului a fost semnată și ștampilată după cum rezultă din decizia aflată la fila 2 din dosarul primei instanțe.
Nefondate sunt susținerile recurentului potrivit cărora prima instanță nu a avut în vedere faptul că intimata nu a formulat întâmpinare și nici nu a depus actele ce au stat la baza deciziei contestate ce i-au fost solicitate prin încheierea din data de 28.01.2009 deoarece pe de-o parte exercitarea dreptului de apărare este un drept și nu o obligație al unei părți în procesul civil,iar pe de altă parte această împrejurare nu poate fi apreciată în sensul caracterului temeinic al pretențiilor recurentului care în speță nu au fost dovedite.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.2563 din data de 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
2 ex/10.11.2009
Jud. fond-
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Scrob Bianca Antoaneta
