Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 6332/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-( 4932/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 6332/R/
Ședința publică de la 06 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR- - -
GREFIER -
_____
Pe rol soluționarea cauzei civile, privind recursul formulat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.3695 din data de 05 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului, având ca obiect - contestație decizie de pensionare-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta,prin apărător ales,avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.1021 din data de 02 noiembrie 2009 emisă de Baroul București Cabinet Individual, lipsă fiind intimata Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul ales pentru recurentă, depune la dosar chitanța cu regim special nr. -/1 din data de 13 aprilie 2009 emisă de Cec Bank în valoare de 852,55 RON din care rezultă că recurenta a achitat onorariul de expert, în termenul de 5 zile prevăzut de art.170 alin.1 Cod procedură civilă,apreciind că în mod eronat instanța de fond a dispus sancțiunea decăderii din proba cu expertiză tehnică.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul disp.art.150 Cod procedură civilă,declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3695 din data de 05 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin decizia nr.-/1.02.2007 emisă de Casa de Pensii Sector 1, depusă contestatoarei i s-a stabilit dreptul la pensia de limită de vârstă, începând cu data de 12.10.2006, în raport de un punctaj mediu anual în valoare de 1,62277 puncte.
Contestatoarea a criticat decizia contestată prin raportare la modul în care i s-a calculat punctajul mediu anual, a stagiilor de cotizare avute în vedere la stabilirea acestuia, precum și în privința prenumelui înscris în decizie, în sensul că s-a consemnat "" în loc de "", cum ar fi fost corect.
S-a constatat că solicitarea contestatoarei a fost soluționată, deoarece decizia nr.-/11.10.2007 a Casei de Pensii Sector 1, fost emisă pentru rectificarea prenumelui, fiind menționat în mod corect.
În ceea ce privește criticile formulate de către contestatoare împotriva deciziei de pensie contestate, s-a reținut din materialul primit de la CNPAS, lipsesc perioadele 1.07.1994-1.08.1997 și 1.08.1998-1.09.1998 că, nu este întemeiată, deoarece din anexele deciziei contestate cuprinzând date privitoare la activitatea în muncă de la fila 100 din dosarul inițial, rezultă că stagiile de cotizare realizate în această perioadă au fost valorificate în calculul punctajului mediu anual. în acest sens, sunt și mențiunile de la fila 107, care fac referire la punctajul anual, fiind menționat inclusiv punctajul realizat în anii cuprinși în perioadele mai sus indicate.
Faptul că în perioada 1.09.1974-15.07.1975 suma de 100 lei reprezentând dirigenție apare consemnată la rubrica sporuri incluse în salariu, nu atrage după sine anularea deciziei, în condițiile în care, singura probă care ar fi fost în măsură să stabilească dacă punctajul mediu anual din această perioadă a fost calculat eronat, în sensul că sporul de dirigenție nu ar fi fost efectiv avut în vedere în calculul pensiei, nu a fost administrată din cauză că partea contestatoare, nu a făcut dovada achitării onorariului de expert, fapt care a atras aplicarea sancțiunii decăderii, conform art. 170 alin.3 Cod de procedură civilă.
În ceea ce privește faptul că, în perioada 1.04.1991-1.05.1991, compensația de 1525 lei nu este trecută la capitolul sporuri ci este adunată cu salariul și că în loc de 9200 și spor 1525 s-a trecut 10725(9200+1525) iar în perioada 1.05.1991-1.09.1991 în loc de salariul 9200 și spor 2825 s-a trecut salariul 12025, nu contravine dispozițiilor legale, deoarece compensația este chiar o majorare a salariului, fapt care se observă din evoluția cronologică a acestuia de la pozițiile 17,18 și 19 din carnetul de muncă, de la fila 17 din dosarul inițial) iar modul în care intimata a procedat este avantajos pentru contestatoare, în condițiile în care sporul de vechime de 12% menționat în anexe, se aplică la salariul.
În privința modului în care a fost valorificat sporul de stabilite și sporul de stres în perioada 01.09.1997-01.04.2001, intimata a procedat legal, deoarece, sporurile de stabilitate și de stres au fost incluse în salariul de bază și apoi a fost aplicat sporul de vechime conform Legii nr.128/1997.
Astfel, conform art.50 alin.11 din Legea nr.128/1997, personalul didactic cu o vechime neîntreruptă în învățământul de peste 10 ani beneficiază de un spor de stabilitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta iar potrivit dispozițiilor art.50 alin.13 din același act normativ personalul didactic beneficiază, la fiecare tranșă de vechime în învățământ, de un spor de 3% din salariul de bază, pentru suprasolicitare neuropsihică. Acest spor se include în salariul de bază.
Or, modul în care intimata a procedat este legal și este favorabil contestatoarei, pentru că sporul de vechime se aplică ulterior la salariul de bază, care include și cele două sporuri.
Așa cum și anterior s-a mai menționat, singura probă care ar fi fost în măsură să stabilească dacă punctajul mediu anual din această perioadă a fost calculat eronat, nu a fost administrată din cauză că partea contestatoare nu a făcut dovada achitării onorariului de expert, fapt care a atras aplicarea sancțiunii decăderii, conform art. 170 alin.3 Cod de procedură civilă.
S-a apreciat că modul de redactare a datelor privitoare la activitatea în muncă, în care sunt trecute la capitolul sporuri și alte sporuri două rubrici, sunt în sensul că atunci când acestea au fost menționate în adeverințe sau carnetul de muncă în procente să fie trecute în procente iar când au fost menționate în sume fixe să fie trecute în sume fixe și nicidecum să fie valorificate de două ori atât în sume fixe cât și în procente.
În ceea ce privește modul de calcul al punctajului mediu anual pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, acesta este reglementat prin dispozițiile art.78 din Legea nr. 19/2000, prezentând relevantă sumele contributive care au constituit baza de calcul a CAS, astfel cum sunt evidențiate în adeverințele de certificare a stagiilor de cotizare.
În privința criticilor indicate la pct. II din observațiile depuse la dosar, Tribunalul a considerat că nu sunt întemeiate deoarece, în ședința publică de la 17.10.2007, a fost respinsă cererea de administrare a probei cu adeverința nr. 2052/23.07.2007, față de faptul că aceasta nu a fost depusă la dosarul de pensionare, aspect care nu a fost modificat de către instanța de recurs. Or, legalitatea și temeiniciei deciziei contestate se stabilește în baza actelor existente în dosarul de pensionare la data emiterii acesteia, deoarece cauzele de anulare trebuie să fie anterioare sau concomitente cu data emiterii deciziei.
De asemenea, intimata determină punctajele realizate anterior datei de 01.04.2001, în baza carnetului de muncă și adeverințelor care atestă salariile și sporurile realizate, ceea ce înseamnă că, pentru a fi valorificate în calculul pensiei, noile adeverinței care ar fi obținute trebuie aduse la cunoștința organului competent în stabilirea pensiei, prin cereri de recalculare.
Prin urmare, coroborând considerentele anterioare, cu faptul că potrivit dispozițiilor art.1169 Cod Civil, sarcina probei aparține contestatoarei, iar prin probatoriul administrat nu s-a dovedit o altă stare de fapt decât cea menționată în decizia contestată.
De altfel, proba relevantă în acest sens, expertiza contabilă, care a fost dispusă în raport de dispozițiile art. 315 Cod de procedură civilă, nu a fost administrată, deoarece contestatoarea nu a făcut dovada achitării onorariului de expert situație în care s-a aplicat sancțiunea decăderii, conform art. 170 alin.3 Cod de procedură civilă.
Din anexele deciziei contestate cuprinzând date privitoare la activitatea în muncă, de la fila 98 din dosar, rezultă că perioada 01.10.1969-01.10.1973 a fost valorificată în calculul pensiei ca stagiu asimilat.
Contestatoarea a considerat că în calcul ar fi trebuit valorificat și anul V de specializare.
Întrucât, prin decizia de casare a fost admis și recursul promovat de către sub acest aspect, iar hotărârea a fost casată și sub acest aspect, punându-se în vedere ca în analizarea acestui capăt să fie avute în vedere cu ocazia rejudecării dispozițiile Legii nr.276/2004 și Ordinul nr.407/27.07.2007.
Din copia certificatului a rezultat că partea este licențiată a Facultății de cu durata de 4 ani, și că a absolvit anul V de specializare al Facultății de matematică.
În opinia instanței de fond, în mod legal a procedat intimata, în condițiile în care, din copia diplomei emisă de Universitatea din B - Facultatea de Mecanică, depusă la fila 27 din dosarul inițial, rezultă că partea contestatoare a obținut diploma de licență în baza hotărârii Comisiei pentru examenul de diplomă din iulie 1973 iar din copia adeverinței nr.1385/17.11.2006 emisă de aceeași instituție, depusă la fila 110 din dosar, rezultă că aceasta a fost studenta Facultății de Mecanică, cu durata de 4 am, cursuri de zi, în perioada octombrie 1969-iunie 1973 iar cel de-al cincilea an a fost un curs de specializare.
Or, potrivit dispozițiilor art. 38 alin.1 lit. b din Legea nr.19/2000, în sistemul public se asimilează stagiului de cotizare și perioadele necontributive, denumite în continuare perioade asimilate, în care asiguratul: a urmat cursurile de zi ale învățământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiția absolvirii acestora. Legea nu prevede că se asimilează stagiului de cotizare și cursurile de specializare.
Din dispozițiile pct.41 lit. b din nr.340/2001 rezultă că perioadele în care o persoană a urmat cursurile de zi ale învățământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiția absolvirii acestora. Dovada absolvirii cursurilor de zi ale învățământului universitar se face cu diplomele eliberate de instituțiile autorizate, în condițiile legii. Dovada duratei normale a studiilor respective se face cu diploma de absolvire, fișa matricolă sau cu adeverință eliberată de Ministerul Educației și Cercetării.
Așa după rezultă din adeverința utilizată de contestatoare în dovedirea stagiului, durata normală a cursurilor a fost de 4 ani, perioadă valorificată de către intimată. C de-1 cincilea an, specializarea, nu intră în durata normală a cursurilor, dovadă fiind faptul că momentul care indică sfârșitul acestora, respectiv susținerea examenului de diplomă a fost în sesiunea iunie 1973.
În ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 276/2004 și Ordinului nr.407/27.07.2004 (iar nu 2007 indicat eronat), despre care instanța de recurs a făcut mențiune să fie avute în vedere, Tribunalul s-a conformat deciziei de casare, numai că aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în cauză, deoarece contestatoarei i s-a deschis dreptul la pensie la data de 12.10.2006, în baza Legii nr.19/2000.
Or, prin dispozițiile Legii nr.276/2004, s-a introdus alineatul (11) cu următorul cuprins: recalcularea, la cerere, prin adăugarea stagiului de cotizare asimilat prevăzut la art.38 alin.1 lit.b se face și în cazul pensiilor stabilite anterior datei de 1 aprilie 2001.
Cum, în speță, dreptul la pensie s-a deschis la data de 12.10.2006, în baza Legii nr. 19/2000, și nu anterior datei de 01.04.2001, analizarea cererii a fost raportată la dispozițiile art. 38 alin.1 lit. b din Legea nr.19/2000 și nr.340/2001.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041pr.civ. recurenta a arătat că la data de 07.04.2009, instanța de fond a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize de specialitate în cauză, numind în acest sens pe d-nul stabilind un onorariu de expert în sumă de 850 lei, în sarcina reclamantei și acordând termen de judecată la data de 05.05.2009.
La data de 13.04.2009, contestatoarea a achitat onorariul de expert în cuantumul dispus de instanță, expertul convocând părțile pentru data de 05.05.2009ora 1300însă, nu s-a prezentat personal la instanță pentru a depune chitanța de onorariu expert în original, astfel încât în mod greșit instanța a dispus sancțiunea decăderii din proba cu expertiză tehnică, fiind și indusă în eroare de intimată care nu a informat instanța despre împrejurarea că în aceeași zi fuseseră făcute convocări pentru realizarea expertizei tehnice.
În susținerea recursului s-a depus originalul chitanței nr.-/1/13.04.2009.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Astfel cum rezultă din practicaua sentinței atacate la termenul din data de 05.05.2009, când dosarul a rămas în pronunțare, s-a constatat că reclamanta nu a depus la dosar dovada achitării onorariului de expert, stabilit în sarcina sa, instanța de fond făcând în mod corect aplicarea dispozițiilor art.170 pct.3 pr.civ.
Împrejurarea invocată de către recurentă potrivit căreia aceasta a achitat onorariul de expert în sumă de 850 lei, astfel cum rezultă din chitanța CEC nr.- din 13.04.2009, nu este de natură să înlăture măsura dispusă de instanța de fond cât timp partea nu a depus la dosarul de fond, în termen util, acea chitanță și nici nu a depus-o prin poștă.
Față de cele mai sus arătate, constatând că instanța de fond a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art.170 alin.3 pr.civ. în condițiile în care singura probă care ar fi fost în măsură să stabilească dacă punctajul mediu anual din perioada contestată a fost calculat eronat, respectiv expertiza contabilă nu a fost administrată în cauză din culpa recurentei, sentințe instanței de fond apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.3695 din data de 05 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
25.11.2009
Jud. fond:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Scrob Bianca Antoaneta
