Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 6507/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(3893/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6507/
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 2296 din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 1491/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-contestator, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 2296 din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 1491/3/AS/2009, s-a admis în parte acțiunea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului
S-a dispus anularea deciziei nr. -/27.11.2008 emisă de intimată și s-a constatat prescrisă creanța în sumă de 2203,02 lei.
Au fost respinse celelalte pretenții deduse judecății.
Intimata a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- hotărârea este criticabilă sub aspectul probelor administrate și al aplicării greșite a prevederilor legale;
- contestatorul a depus la cerere privind acordarea drepturilor prevăzute de Decretul nr. 118/1990, în urma căreia s-a eliberat în anul 2000 decizia nr. 10242/3209;
- Oficiul de Pensii a emis decizie privind punerea în plată a acestor drepturi începând cu 01.04.2000;
- prin adrese ale Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a atras atenția intimatei cu privire la existența unor acte false care au stat la baza emiterii unui număr mare de decizii de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul nr. 118/1990;
- având în vedere aceste adrese, a ales calea sesizării, organul abilitat potrivit legii să acorde drepturile respective;
- în urma verificărilor efectuate s-a constatat că petentul nu figurează în evidențele privind deportările, strămutările sau restricțiile domiciliare pe motive politice;
- ca urmare, s-a constatat că în cazul contestatorului nu au existat probe care să conducă la acordarea drepturilor prevăzute de Decretul nr. 118/1990, emițând înștiințarea de plată nr. 291/25.05.2001, prin care a fost anulată decizia nr. 10242/3209;
- trebuie avute în vedere în speță dispozițiile art. 187 și 188 din Legea nr. 19/2000;
- nu poate fi acceptată motivarea instanței de fond ce stă la baza constatării prescrierii debitului imputat contestatorului, întrucât un asemenea debit nu se prescrie în cazul în care provine din încasarea unor sume de bani ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni;
- având în vedere că petentul nu este beneficiar al drepturilor prevăzute de Decretul nr. 118/1990 și că instanța nu a ținut seama de înscrisurile de la dosar și a aplicat greșit prevederile art. 188 din Legea nr. 19/2000, se impune admiterea recursului.
Prin întâmpinarea formulată de intimatul-contestator, s-a solicitat respingerea recursului.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele de fapt și de drept ce vor fi expuse în continuare.
Criticile exprimate prin motivele de recurs nu pot fi primite, întrucât Tribunalul a procedat corect atunci când a dispus anularea deciziei contestate și a constatat prescrisă creanța în sumă de 2203,02 lei.
Conform art. 187 alineatul 1 din Legea nr. 19/2000, "sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripție de 3 ani."
În speță acest termen de 3 ani a început să curgă de la momentul emiterii deciziei nr. 405/29.07.2002, prin care s-au anulat drepturile stabilite prin decizia nr. 10242/3209/31.05.2000 emisă de.
Rezultă că recurenta-intimată era îndreptățită să emită decizie de recuperare a debitului imputat intimatului-contestator (debit constând din încasarea necuvenită a unor sume de bani cu titlu de drepturi acordate în baza Decretului nr. 118/1990) cel mai târziu la data de 29.07.2005.
Or, decizia contestată a fost emisă în cursul anului 2008, cu mult după expirarea termenului legal.
Vor fi înlăturate susținerile recurentei în sensul că un asemenea debit nu se prescrie în cazul în care provine din încasarea unor sume de bani ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni; că instanța nu a ținut seama de înscrisurile de la dosar și a aplicat greșit prevederile art. 188 din Legea nr. 19/2000.
Instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probatoriului administrat (înscrisuri) și o justă aplicațiune a dispozițiilor legale relevante în cauză, respectiv cele ale art. 187 din Legea nr. 19/2000.
În speță nu au nici un fel de incidență și semnificație prevederile art. 188 alineatul 1 din aceeași lege, potrivit cu care "sumele încasate necuvenit, cu titlu de prestații de asigurări sociale, ca urmare a unei infracțiuni săvârșite de beneficiar, se recuperează de la acesta, de la data primei plăți a sumelor necuvenite, plus dobânzile aferente, până la recuperarea integrală a prejudiciului." Această concluzie se impune în condițiile în care nu s-a făcut nici un fel de dovadă în sensul că intimatul-contestator ar fi săvârșit vreo infracțiune în urma căreia a încasat necuvenit sume de bani reprezentând prestații de asigurări sociale.
Din acest punct de vedere, recurenta-intimată, cea care pretinde că erau aplicabile dispozițiile art. 188, avea sarcina probei conform art. 1169 Cod Civil, dar nu și-a îndeplinit-o, neînțelegând să depună la dosar hotărâre penală definitivă de condamnare a intimatului-contestator pentru comiterea vreunei infracțiuni.
Așa fiind, nu poate fi acceptată nici aserțiunea recurentei că un debit precum cel indicat în decizia contestată nu se prescrie, câtă vreme nu s-a probat săvârșirea vreunei infracțiuni de către intimatul-persoană fizică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 2296 din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 1491/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-contestator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex.//11.12.2009
Jud. fond:,
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
