Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 6524/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(4761/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6524/
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul-contestator și recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.4994 din 09 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.31587/3/AS/2008, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 05.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 12.11.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4994 din data de 9.6.2009 a Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a fost admisă în parte acțiunea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului
A fost anulată decizia nr.- din data de 10.07.2008.
A fost obligată pârâta să emită o nouă decizie, prin care să stabilească pensia reclamantului, retroactiv, de la data de 29.10.2004, indemnizația lunară reparatorie prevăzută de art.4 alin.3 lit. e din Legea nr.341/2004 și indemnizația lunară prevăzută de art.5 lit.m din aceeași lege.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului dobânda legală aferentă pensiilor cuvenite acestuia pe perioada 01.06.2006 - 31.12.2007, în baza deciziei nr.- din 28.12.2007, calculată de la data scadenței fiecărei pensii lunare până la 31.12.2007.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului daune morale în cuantum de 500 lei.
A fost respinse ca neîntemeiate capetele de cerere privind: emiterea unei decizii de recalculare a pensiei, retroactiv, cu începere din 01.06.2006, cu luarea în considerare a cursurilor universitare și a stagiului suplimentar de cotizare realizat în perioada 01.06.2006 - 31.12.2007; emiterea unei decizii de stabilire a pensiei, retroactiv, cu începere din 01.06.2005; plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea încasată, pe perioada 01.06.2006 -01.02.2008; plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În baza cererii nr.10716 din 19.06.2006, prin decizia nr.- din 28.12.2007, intimata a stabilit în favoarea contestatorului, cu începere din data de 01.06.2006, o pensie pentru limita de vârstă, cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 5 ani, în baza Legii nr.42/1990, urmare a calității de revoluționar a reclamantului.
Cererea reclamantului de deschidere a drepturilor de pensie cu începere din data de 01.06.2005 s-a statuat a fi neîntemeiată, din două motive: acesta nu a atacat decizia, data stabilirii pensiei rămânând definitivă, iar cererea de pensionare a fost depusă la mai mult de 90 de zile de la data de 1.06.2005, astfel încât, potrivit art.83 alin.4 lit.a din Legea nr.19/2000, drepturile trebuiau acordate de la data depunerii cererii, în speță 19.06.2006.
Deși drepturile de pensie au fost stabilite din 01.06.2006, decizia a fost emisă și comunicată reclamantului cu întârziere de 1 an și 6 luni, în decembrie 2007, astfel încât s-a apreciat că datorează dobânda legală aferentă pensiilor cuvenite acestuia pe perioada 1.06.2006-31.12.2007, în baza deciziei nr.- din 28.12.2007, calculată de la data scadenței fiecărei pensii lunare până la 31.12.2007.
Din înscrisurile de la filele 14-18 și 23, s-a reținut că, în baza cererii din 25.01.2008, prin decizia nr.- din 8.05.2008, intimata a recalculat cu începere din data de 01.02.2008 pensia reclamantului, cu luarea în considerare a cursurilor universitare și a stagiului suplimentar de cotizare realizat în perioada 1.06.2006-31.12.2007.
Cererea reclamantului de emitere a unei decizii de recalculare a pensiei, retroactiv, cu începere din 1.06.2006, cu luarea în considerare a cursurilor universitare și a stagiului suplimentar de cotizare realizat în perioada 1.06.2006-31.12.2007, a fost considerată, de asemenea, neîntemeiată, față de dispozițiile art.95 alin.3 din Legea nr.19/2000, potrivit cu care recalcularea pensiei se face cu data de 1 lunii următoare depunerii cererii, astfel încât pârâta nu datorează nici diferențele dintre pensia cuvenită și cea încasată, pe perioada 1.06.2006-1.02.2008.
Din înscrisul de la fila 31, s-a statuat că prin decizia de debit nr.- din 10.07.2008, emisă de intimată, s-a reținut în sarcina reclamantului un debit în cuantum de 32.274 lei, reprezentând pensie încasată necuvenit pe perioada 1.06.2006-1.08.2008, apreciind intimata că reclamantul ar fi fost înscris în mod greșit cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 5 ani, în baza Legii nr.42/1990, deoarece aceasta a fost abrogată prin Legea nr.341/2004.
S-a considerat că, la momentul emiterii deciziei de pensionare din 28.12.2007, Legea nr.42/1990 era deja abrogată prin Legea nr.341/2004, care menținea însă dreptul la reducerea vârstei standard de pensionare cu 5 ani, potrivit art.5 alin.1 lit. Menționarea în cuprinsul deciziei inițiale a Legii nr.42/1990 reprezintă o culpă exclusivă a pârâtei, care nu a urmărit cursul legislativ.
Deși pârâta nici nu a invocat nepreschimbarea certificatului de revoluționar emis în 10.09.1992, fila 10, acesta nu ar fi putut constitui temei pentru reținerea debitului, deoarece reclamantul a depus cerere de preschimbare la 29.0.2004, fila 41.
Or, potrivit art.9 alin.4 din Legea nr.341/2004, certificatele emise anterior anului 1997 își păstrează valabilitatea până la data limită de preschimbare, adică 30.06.2009, potrivit nr.OG 1/2008.
Mai mult, în data de 20.01.2009, reclamantul a obținut noul certificat de revoluționar, fila 42, întărind retroactiv drepturile prevăzute de Legea nr.341/2004, astfel încât decizia de debit nu mai are suport.
Constatând că decizia atacată este nelegală, prima instanță, în baza art.87 din Legea nr.19/2000, a anulat-
Tribunalul a obligat pârâta să emită o nouă decizie, prin care să stabilească reclamantului, indemnizația lunară reparatorie prev. de art.4 alin.3 lit.e din Legea nr.341/2004 și indemnizația lunară prev. de art.5 lit.m din aceeași lege, constatând că deși reclamantul a obținut noul certificat, pârâta nu a stabilit aceste două indemnizații.
Cum calitatea de revoluționar nu a fost niciodată pierdută, aceste drepturi au fost stabilite retroactiv, de la data depunerii cererii de preschimbare, respectiv 29.10.2004, potrivit art.41alin.1 din Legea nr.341/2004.
Tribunalul a admis în parte cererea privind daunele morale, constatând că pârâta a rezolvat cu întârziere cererile reclamantului, acesta fiind nevoit să depună numeroase cereri de recalculare și reveniri (filele 19-26), pârâta a emis decizia de stabilire a pensiei cu o întârziere de 1 an și 6 luni, iar decizia de recalculare cu o întârziere de 4 luni.
Având în vedere și starea de sănătate precară a reclamantului (filele 84-97), instanța a apreciat că intimata a produs acestuia un prejudiciu moral ce se impune a fi reparat, și în baza art. 998-999.civ. a obligat intimata să achite reclamantului 500 lei daune morale.
A respins cererea reclamantului privind cheltuielile de judecată, la dosar neexistând dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate, pentru considerente diferite:
Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, recurenta Casa de Pensii a Municipiului B, susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu interpretarea și aplicarea greșită a legii. Se arată în dezvoltarea recursului formulat, că data de 02.02.2009 - data la care s-au acordat drepturile pentru limită de vârstă reprezintă data de la care a depus certificatul de revoluționar preschimbat la Casa Locală de Pensii a Sectorului 1. De altfel, trebuie avut în vedere în acest sens faptul că reclamantul beneficiază de certificat de revoluționar preschimbat, emis în baza Legii nr.341/2004 din data de 20.01.2009 fapt constatat și de adeverința nr.18/9704//20.01.2009 - eliberată de către Guvernul României. Prin urmare, consideră recurenta că în mod greșit reclamantul a beneficiat de drepturi de pensie începând cu data de 1.06.2006, data la care Legea nr.42/2004 era deja abrogată cu atât mai mult cu cât reducerea vârstei standard de pensionare cu 5 ani era posibilă numai dacă reclamantul prezenta noul tip de certificat de revoluționar cu elemente de securizare, certificat neprezentat de beneficiarul drepturilor de pensie. Drept urmare, Casa Locală de Pensii Sector 1 Bae mis la data de 10.07.2008 decizia nr.- privind suspendarea pensiei și înființarea debitului în cuantum de 32.274 lei, reprezentând pensii încasate necuvenit în perioada 1.06.2006 - 1.08.2008, în baza art.187 din Legea nr.19/2000 actualizată.
Se critică, de asemenea și modul de soluționare a capătului de cerere privind obligarea Casei de Pensii a Municipiului B la plata daunelor morale, către reclamantul contestator în valoare de 500 lei, pe considerentul că, în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, iar sarcina probei revenea reclamantului, conform art.1169 Cod civil. În concret, daunele morale ar fi putut fi acordate în condițiile în care se dovedea fapta ilicită, pe acest aspect motivarea hotărârii instanței de fond nefiind clară, precisă, cuprinzând dispoziții potrivnice și contrare dispozițiilor legale și situației de fapt.
. criticile formulate recurentul contestator în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă se constată că acesta susține, de asemenea pronunțarea sentinței atacate cu interpretarea și aplicarea greșită a legii. Se arată în dezvoltarea recursului formulat, că din conținutul sentinței atacate nu reiese explicit data la care s-a dispus obligarea pârâtei la emiterea retroactivă a unei decizii de pensionare; aceasta impunându-se conform art.45 alin.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.341/2004, emise la data de 1.09.2004.
Prin urmare, pretinde recurentul, era normal ca instanța de fond să oblige expres, fără echivoc pârâta să emită o decizie prin care să se stabilească indemnizația prevăzută de art.4 alin.3 lit.e și art.5 alin.1 lit.m din Legea nr.341/2004, începând cu 29.10.2004.
De asemenea, susține recurentul, nelegal a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferentă drepturilor de pensie cuvenite doar pe perioada 1.06.2006 - 1.12.2007, în loc de perioada 1.06.2006 - 30.05.2009, la care era îndreptățit datorită faptului că a trecut o perioadă de 1 an și 5 luni, în care a fost obligat să-și continue activitatea motivat de calculul incorect al pensiei, perioadă în care angajatorul a achitat și CAS-ul datorat.
Menționează recurentul că instanța de fond a omis a se pronunța asupra solicitării sale de obligare a pârâtei de a-i aduce la cunoștință modalitatea de recalculare a pensiei și a dobânzilor legale aferente sumelor datorate și neplătite la termen, de calcul a indemnizației reparatorii, a indemnizației lunare, începând cu data de 29.10.2004, cât și a solicitării sale de obligarea a pârâtei de a-i achita în contul său de card menționat atât pensia, indemnizațiile, dobânzile legale aferente, daunele morale și cheltuielile de judecată stabilite prin hotărârea atacată. Deși a solicitat virarea sumelor de bani sus-menționate în contul de card menționat -B-, recurenta Casa de Pensii a Municipiului B refuză să se conformeze acestei obligații impusă de prevederile art.90 alin.2 și 3 ale Legii nr.19/2000 modificate prin OUG nr.69/13.09.2006.
Se critică și modul de soluționare a capătului de cerere privind plata cheltuielilor de judecată, acordarea acestor cheltuieli impunându-se în opinia recurentului raportat la culpa pârâtei și la conținutul în date al contractului de asistență juridică nr.-/3.03.2009, cât și chitanței de achitare a onorariului de avocat.
Ultima critică a sentinței recurate formulate de recurentul reclamant vizează modul de soluționare a capătului de cerere privind plata daunelor morale de 50.000 lei, față de 500 lei stabilite prin hotărâre. În susținerea acestei critici se invocă comportamentul incalificabil al pârâtei timp de trei ani, care prin neacordarea drepturilor de pensie solicitate și privarea de dreptul retragerii la pensie a determinat înrăutățirea stării sale de sănătate; datorată stresului și umilințelor repetate la care a fost supus, contractând o afecțiune cardiacă ce necesită un tratament continuu și costisitor. Acest tratament abuziv continuă, prin emiterea Deciziei de pensie nr.-/2.04.2009, ilegală, întrucât este întemeiată pe Legea nr.42/1990 abrogată; pârâta nu se conformează dispozițiilor titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.4994/9.07.2009 a Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, diminuându-i suma acordată cu titlu de pensie în luna iunie 2009, cu 447 lei, fără a justifica natura acestei sume, temeiul legal al acestei diminuări.
Alăturate cererii de recurs a contestatorului și în susținerea ei s-au anexat următoarele înscrisuri: adeverința nr.3647/27.01.2009 și nr.3768/2.07.2009 emise de, decizia nr.-/ 2 aprilie 2009 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, contractul de asistență juridică nr.- din 3.03.2009, chitanța nr.- din 30.04.2009.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul declarat de pârâta și fondat recursul reclamantului doar pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Prima instanță a pronunțat sentința atacată cu aplicarea corectă a legii, în ceea ce privește anularea deciziei de debit, decizia nr.18494/10.07.2008 a Casei de Pensii a Sectorului 1 B, în concret a dispozițiilor art.87 din Legea nr.19/2000, prin raportare la art.9 alin.4 din Legea nr.341/2004, republicată. Se va avea în vedere în acest sens că într-adevăr acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.341/2004 actualizată, inclusiv reducerea vârstei standard de pensionare cu 5 ani este condiționată de prezentarea noului tip de certificat de revoluționar, astfel cum este prevăzut la art.5 alin.3 din Legea nr.341/2004 certificat ce va avea format unic, cu elemente de securizare, document inexistent în susținerea recurentei Casa de Pensii a Municipiului B la dosarul de pensionare al reclamantului.
Numai că, așa cum legal a susținut Tribunalul, acest aspect nu putea constitui temei al deciziei de debitare, în condițiile în care reclamantul a depus o cerere de preschimbare certificat la data de 29.10.2004, sens în care potrivit art.9 alin.4 din Legea nr.341/2004, certificatele emise anterior anului 1997, în categoria cărora intră și cel al reclamantului își păstrează valabilitatea până la data limită de preschimbare respectiv 30 aprilie 2009, conform nr.OG1/2008.
Ori, evident că la data emiterii deciziei de debitare - 10.07.2008, recurentul-reclamant era în termenul de preschimbare a certificatului său de revoluționar, certificat care de altfel a și fost eliberat pe parcursul derulării procesului, la data de 20.01.2009, întărind retroactiv drepturile de care beneficiază acesta în baza Legii nr.341/2004. În atare condiții, nu au suport legal nici susținerile recurentei Casa de Pensii a Municipiului B, în sensul că drepturile de pensie se cuvin începând cu data depunerii certificatului de revoluționar, respectiv 2.02.2009, în condițiile în care vechiul certificat de revoluționar și-a păstrat valabilitatea până la data limită de preschimbare 30 aprilie 2009, sens în care evident că reclamantul era beneficiarul tuturor drepturilor stabilite de Legea nr.341/2004 retroactiv.
Prima instanță în mod corect a statuat în ceea ce privește cererea de acordarea daunelor morale solicitate de reclamant, în baza art.998-999 cod civil (daune acordate în cuantum de 500 lei) fiind îndreptățit la acestea, având în vedere că pârâta i-a soluționat cu întârziere cererile sale, emițând decizia de stabilire a pensiei cu o întârziere de 1 an și 6 luni și cea de recalculare cu o întârziere de 4 luni, aceasta fiind de altfel fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu. Până la data emiterii deciziilor de pensionare sus-citate a trecut un interval considerabil, iar încălcarea obligațiilor legale de a calcula drepturile de pensie, evident că a cauzat prejudicii morale prin atingerea demnității reclamantului, în condițiile în care, în concret, în raport de venitul obținut cu titlu de pensie și cheltuielile ce le presupune un trai decent există discrepanță notorie. Și atunci, cu atât mai mult, orice autoritate trebuie să respecte dispozițiile legale, în speță cele referitoare la calculul drepturilor de pensie pentru că fragilitatea raporturilor la care s-a făcut referire se răsfrânge și asupra valorilor umane generale printre care și demnitatea, iar suferințele psihice trebuie luate în considerare.
În ceea ce privește recursul formulat de recurentul reclamant se vor constata următoarele:
Neîntemeiată este critica acestuia în sensul că nu reiese expres data de la care s-a dispus emiterea deciziei de pensionare și obligarea pârâtei la plata indemnizației lunare reparatorii așa cum impun dispozițiile art.45 alin.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.341/2004.
Dispozitivul sentinței atacate a statuat clar obligația pârâtei de a emite o nouă decizie prin care să stabilească pensia reclamantului retroactiv de la data de 29.10.2004 (data depunerii cererii de preschimbare a certificatului de revoluționar) respectiv indemnizația reparatorie prevăzută de art.4 alin.3 lit.e din Legea nr.341/2004 și indemnizația lunară prevăzută de art.5 lit.m din lege, soluția din dispozitiv justificându-se prin considerentele acestei hotărâri.
Corect a statuat Tribunalul și cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale aferente drepturilor de pensie pentru perioada 1.06.2006-31.12.2007. Comunicarea deciziei de pensionare cu o întârziere de un an se J justifică obligarea recurentei Casa de Pensii la plata daunelor interese conform art.1088 Cod civil, pentru repararea prejudiciului solicitantului drepturilor de pensie respectiv de la data stabilirii acestora 1.06.2004 și până la data comunicării deciziei de pensionare.
Împrejurarea că de la data solicitării recalculării, motivat și de suspendarea drepturilor sale de pensie a fost obligat să-și continue activitatea, angajatorul datorând CAS-ul corespunzător, nu justifică acordarea dobânzii legale ulterior comunicării deciziei de pensionare, recurentul reclamant neinvestind prima instanță pe aspectul în discuție. Astfel, prin cererea introductivă de instanță (fila 1 dosar fond) recurentul-reclamant a solicitat doar obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente perioadei de 1 an și 6 luni, respectiv de la data deciziei inițiale de pensionare până la data comunicării sale, implicit a efectuării primei plăți a indemnizației. Drept urmare, pretenția de acordare a dobânzii legale și pentru perioada 31.12.2007-30.05.2009 este o pretenție nouă, inadmisibilă în calea de atac a recursului, conform art.294 alin.1 Cod procedură civilă, prin raportare la art.315 alin.1 Cod procedură civilă ce consacră regula tantum devolutum quantum judicatum.
Recurentul-reclamant pretinde că prima instanță a omis a se pronunța asupra solicitării sale de obligare a i se aduce la cunoștință modalitatea de recalculare a pensiei, a dobânzii legale, de calcul a indemnizației reparatorii, a indemnizații lunare, cât și a solicitării de a obliga pârâta să achite sumele menționate în contul său de card indicat Casei de Pensii a Municipiului
Critica sus-menționată este de asemenea neîntemeiată, întrucât prima instanță a respectat principiul disponibilității procesului civil, statuând în cadrul procesual determinat de către părți, iar în privința obiectului litigiului s-a pronunțat asupra și în limitele pretențiilor deduse în justiție, cererile sus-menționate nefăcând obiectul judecății în primă instanță, astfel cum reiese din conținutul acțiunii introductive - fila 1 dosar fond.
Se arată de asemenea că nelegal prima instanță a obligat pârâta la plata daunelor morale de 500 lei și nu 50.000 lei, cum s-a solicitat, întrucât comportamentul incalificabil al pârâtei a determinat înrăutățirea stării sale de sănătate și contractarea unei maladii cardiace. Deși, sarcina probei îi revenea, reclamantul nu a dovedit întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii delictuale pentru prejudiciul invocat respectiv dobândirea unei maladii cardiace. Ori, pentru a fi angajată răspunderea delictuală nu este suficientă aprecierea în abstracto a existenței unui prejudiciu moral prin reținerea sumei de bani cu titlu de pensie, ci este necesară dovada prejudiciului moral suferit în concret de natură a cauza boala menționată, atât sub aspectul suferinței morale în percepția subiectivă, precum și în cea obiectivă. Ori, reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului concret, modul în care i-a fost afectată starea de sănătate, raportul de cauzalitate între reținerea sumei de bani din pensie și existența maladiei de care pretinde că suferă.
Împrejurarea că pe parcursul derulării procesului recurenta Casa de Pensii a Municipiului Bae mis o nouă decizie de pensie nr.-/2.04.2009, pretinsă a fi ilegală, raportat la temeiul juridic invocat Legea nr.42/1990, și la cuantumul drepturilor de pensie acordate, excede cadrului procesual dedus judecății, sens în care Curtea nu poate supune analizei conținutul acestei decizii și a considera că și pe aceste considerente s-ar impune majorarea sumelor privind daunele morale acordate la 50.000 lei datorat de comportamentul incalificabil al pârâtei.
Curtea apreciază astfel că, în condițiile nerespectării de către pârâtă a dispozițiilor legale referitoare la calculul drepturilor de pensie și comunicarea cu întârziere a deciziei de pensionare, corect au fost cuantificate daunele morale la suma de 500 lei, sumă de natură a acoperi prejudiciul moral, prin atingerea adusă demnității reclamantului.
Ultima critică a sentinței atacate este întemeiată, respectiv cea privind acordarea cheltuielilor de judecată în fața instanței de fond, fiind justificată conform art.274 Cod procedură civilă de culpa părții ce a pierdut procesul, respectiv pârâta Casa de Pensii a Municipiului Cum, obligația de a depune documente justificative de natură a dovedi plata cheltuielilor de judecată în fața instanței de fond a fost complinită doar în fața instanței de recurs, conform originalului chitanței nr.-/5.11.2009, Curtea va admite recursul reclamantului doar pe acest aspect.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă,va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, va admite recursul reclamantului, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în fond. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.4994 din 09 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.31587/3/AS/2008.
Admite recursul declarat împotriva aceleiași sentințe de recurentul-reclamant .
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în fond.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./2 ex./07.12.2009
Jud.fond:; Al.
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
