Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 6525/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(4997/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 6525/
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-contestatoare, împotriva sentinței civile nr. 4746 din 02 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 37253/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 05.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 12.11.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 4746 din 02 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 37253/3/AS/2008, s-a respins acțiunea prin care contestatoarea a solicitat anularea deciziei nr. J -/223.07.2008 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 5 B, obligarea intimatei Casa de Pensii a Municipiului B la emiterea unei decizii de pensionare începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, precum și la plata unor daune morale în cuantum de 10.000 lei, plus cheltuielile de judecată.
Contestatoarea a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit s-a respins capătul de cerere privind daunele morale. La dosar au fost depuse înscrisuri din care rezultă că deși contestatoarea trebuia să fie pensionată încă de la data de 01.07.2008, angajatorul dându-și acordul în acest sens, în mod abuziv intimata i-a respins cererea.
Faptul că a trebuit să mai muncească încă peste 6 luni ca urmare a culpei intimatei și că a trebuit să o dea în judecată pentru a i se recunoaște un drept fundamental, a determinat în mod direct o stare de stres repercutată nemijlocit asupra vieții și sănătății contestatoarei.
Însăși faptul că a trebuit să suporte consecințele unui proces de lungă durată, în condițiile în care asemenea litigii se judecă cu celeritate, i-a creat o stare evidentă de disconfort psihic și aceasta datorată numai relei credințe a intimatei.
2. În mod eronat a fost respinsă cererea privitoare la acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei și dovedite prin chitanțele de la dosar.
Greșit s-a reținut că la primul termen de judecată intimata ar fi recunoscut pretențiile contestatoarei, întrucât chiar din conținutul sentinței reiese că pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea acțiunii.
Nu poate fi luată în considerare motivarea instanței în sensul că intimata nu ar fi fost pusă în întârziere, atâta timp cât contestatoarea a formulat cerere expresă, aprobată de angajator, pentru emiterea deciziei de pensionare, mai ales că prin decizia contestată s-a indicat că există un termen de 45 zile în care se poate ataca refuzul intimatei la instanța de judecată.
Apare evident faptul că intimata era în cunoștință de obligația sa, fiind de drept pusă în întârziere în mod legal înainte de sesizarea instanței, astfel că se află în culpă procesuală și nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 275. proc. civ.
Partea în culpă este intimata care deși formal nu și-a recunoscut vina nici în instanță, totuși urmare a declanșării procesului a revizuit decizia de respingere a cererii de pensionare.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele de fapt și de drept ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, criticile exprimate în conținutul primului motiv de recurs nu pot fi primite, întrucât Tribunalul a procedat corect atunci când a respins pretențiile având ca obiect obligarea intimatei la plata unor daune morale în cuantum de 10000 lei.
Date fiind dispozițiile art. 1169 Cod Civil, recurenta-reclamantă avea obligația de a proba împrejurarea că din vina intimatei i s-a cauzat un prejudiciu moral, însă ea nu și-a îndeplinit această îndatorire legală.
Nu s-au administrat dovezi concludente în acest sens, înscrisurile pe care le-a depus la dosar recurenta-reclamantă fiind absolut insuficiente pentru a demonstra existența și intensitatea pretinselor vătămări aduse drepturilor subiective nepatrimoniale ale autoarei acțiunii, precum dreptul la viață sau cel la sănătate. De asemenea, actele respective nu au aptitudinea de a face credibilă susținerea recurentei că i s-ar fi pricinuit o stare de stres sau de disconfort psihic, nefiind vorba despre documente medicale din conținutul cărora să reiasă că suferă de vreo afecțiune pe fond de stres sau disconfort psihic.
De altfel, însăși motivarea cererii de acordare a daunelor morale nu oferă suficiente argumente în sprijinul acestei pretenții a recurentei-reclamante, în condițiile în care aceste despăgubiri se solicită pentru a fi acoperit un prejudiciu ce constă din agravarea precarității stării de sănătate a autoarei acțiunii, dar nu s-a adus nici un act medical în susținerea existenței unei atare situații de fapt.
Așa fiind, concluzia care se impune sub acest aspect este aceea că în speță nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 998 și urm. Cod Civil, ceea ce înseamnă că în mod just instanța de fond a respins capătul de cerere referitor la daunele morale.
C de-al doilea motiv de recurs apare și el ca neîntemeiat, urmând a fi înlăturat ca atare.
Potrivit art. 274 alineatul 1 Cod Procedură Civilă, "partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată."
Or, în pricina de față nu se poate pune problema că intimata ar fi căzut în pretenții (adică ar fi pierdut procesul), câtă vreme acțiunea recurentei-contestatoare a fost respinsă în integralitatea ei. În aceste condiții, recurenta nu este îndreptățită la plata cheltuielilor de judecată, câtă vreme pretențiile deduse judecății i-au fost respinse.
Din același motiv ea nu se poate prevala nici de dispozițiile art. 275. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-contestatoare, împotriva sentinței civile nr. 4746 din 02 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 37253/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./11.12.2009.
Jud. fond:,
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
