Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 6550/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5001/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6550R
Ședința publică de la 13 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.3971 din 13.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.28427/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect-contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata personal, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează faptul că la dosar intimata a depus prin serviciul registratură, la data de 06.11.2009 întâmpinare în 2 exemplare.
Intimata solicită a fi reprezentată de fiica sa ce face dovada studiilor juridice, depunând la dosar copia diplomei de licență.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimata, prin reprezentant, solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în întâmpinare, depune practică judiciară.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3971 din 13.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.28427/3/AS/2008, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B,
A fost anulată decizia nr.R--/15.05.2008, emisă de Casa de Pensii Sector 2 și,
A fost obligată pârâta să emită contestatoarei decizie de pensionare, începând cu data de 26.01.2008, cu luarea în considerare a unei vârste standard de pensionare de 58 ani și 3 luni, redusă la 51 ani și 9 luni și a unui stagiu complet de cotizare de 26 ani și 6 luni.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin decizia nr.R--/15.05.2008, intimata a respins cererea contestatoarei din 26.01.2008 de stabilire a pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, motivând că vârsta standard de pensionare redusă datorita stagiului realizat în condiții deosebite și conform legilor speciale nu poate fi mai mică decât vârsta prevăzută la art.42 din Legea nr.19/2000.
S-a observat că, decizia menționează, contestatoarea fiind născută la 19.01.1955, aceasta avea la data cererii de înscriere la pensie, 26.01.2008, vârsta de 53 ani, precum și că acesteia i se aplică o reducere de vârsta de 6 ani și 6 luni datorită condițiilor speciale și deosebite de muncă, precum și că aceasta a realizat un stagiu de cotizare de 41 ani și 8 zile, dar ca vârstă standard de pensionare este de 60 ani.
S-a avut în vedere din anexa nr.3 a Legii nr.19/2000 rezulta că, vârsta standard de pensionare aplicabilă contestatoarei era, Ia data cererii sale din 26.01.2008, de 58 ani și 3 luni, iar stagiul complet de cotizare de 26 ani și 6 luni. Pe baza reducerii vârstei aplicată de pârâtă, de 6 ani și 6 luni, rezultă că vârsta la care se putea pensiona contestatoarea era de 51 ani și 9 luni.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041pr.civ. recurenta a arătat că sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate, al aplicării greșite a prevederilor legale în ceea ce privește stabilirea vârstei standard de pensionare.
Prin cererea de chemare în judecată, adresată instanței de fond reclamanta - intimată contestă Decizia R-- din data de 26.01.2008, prin care se respingere cererea de acordare a drepturilor de pensie pentru limită de vârsta, solicitând ca prin hotărârea ce se v-a pronunța să se dispună obligarea la emiterea unei decizii de pensie pentru limita de vârsta și stagiu complet de cotizare, de la data de 26.01.2008.
A arătat recurenta că prin decizia contestată a fost respinsă cererea de pensionare a reclamantei-intimate, din analizarea înscrisurilor oficiale existente la dosarul de pensionare, constatându-se că petenta, născută la data de 19.01.1955, avea la data solicitării stabilirii drepturilor de pensie, vârsta de 53 ani și un stagiu de cotizare realizat de 41 ani și 8 zile, în sector de stat, din care: 27 ani, 6 luni și 14 zile, în grupa II de munca, anterior datei de 01.04.2001; 9 luni și 29 zile, în condiții deosebite de muncă, în sensul art.19, din Legea 19/2000; 5 ani, 4 luni și 9 zile, în condiții normale de muncă; 6 luni și 16 zile, stagiu aferent perioadelor de incapacitate temporară de muncă; 6 ani și 9 luni, stagiu aferent grupei superioare de muncă, iar vârsta standard de pensionare, în cazul contestatoarei, în conformitate dispozițiile art.41, alin.2, din Legea nr. 19/2000, este de 60 ani.
Recurenta a reiterat dispozițiile art.41, alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000, iar referitor la reținerile instanței de fond, din considerentele sentinței recurate, cu privire la vârsta standard de pensionare aplicabilă în situația unei femei, la data de 01.01.2008 aceasta este vorba de o gravă eroare de interpretare a actelor normative invocate, Legea nr.19/2000 și Ordinul 340/2001.
Recurenta a arătat că între cele doua anexe (Anexa 3 la lege, și Anexa 9 la Ordin) nu exista diferențe, în sensul că potrivit unei anexe un asigurat poate dobândi mai devreme dreptul la pensie, sau mai mult că poate beneficia de reducerea stagiului complet de cotizare.
Anexa 3, stabilește vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001-martie 2015, iar anexa nr. 9 la Ordinul nr. 340/2001 se refera la eșalonarea vârstelor standard de pensionare si a stagiilor minime si complete de cotizare in funcție de data nașterii, eșalonare prevăzuta de art. 41, lin. (2) din Legea nr. 19/2000. Potrivit acestei anexe, eșalonarea vizează bărbații născuți in perioada ianuarie 1939 n decembrie 1949, inclusiv. Prin urmare, femeile născute după data de 01.01.1955 se pot pensiona la vârsta de 60 ani, având nevoie de un stagiu minim de cotizare de 15 de ani si de un stagiu complet de 30 de ani.
Mai mult, este evident că la adoptarea Legii nr. 19/2000, legiuitorul a urmărit printre altele creșterea vârstei de pensionare, în raport cu legislația aplicabilă până la acel moment, adoptându-se soluția eșalonării vârstelor standard de pensionare, cu derogările prevăzute de art.42, pentru stagiile realizate în grupa a ll-a de muncă și de art.1671, pentru stagiile realizate în grupa I de muncă.
În opinia recurentei, tocmai urmare interpretării eronate a celor două anexe, de către instanța de fond s-a ajuns ca Legea nr.19/2000 să fie desființată, astfel încât drepturile de pensie nu mai sunt stabilite de casele teritoriale de pensie ci direct de către instanțe.
Legea nr.19/2000, permite reducerea din vârsta standard a anului, respectiv a lunii în care se deschide dreptul de pensie pentru limită de vârstă, în condițiile realizării stagiului complet de cotizare corespunzător anului, respectiv lunii de deschidere a dreptului numai în situația în care se dovedește un stagiu de cotizare realizat în grupa I de muncă, potrivit dispozițiilor art.1671, alin.4, iar reclamanta a dovedit un stagiu de cotizare în grupa a ll-a de muncă și nu în grupa I-
Reclamanta este născut la data de 19.01.1955, astfel încât nu beneficiază de eșalonarea reglementată de art.41, alin. (2)-(4) din Legea nr.19/2000, anexa 3 la Legea nr.19/2000 și anexa 9 la Ordinul nr.340/2001.
Articolul 42 din Legea nr. 19/2000 permite reducerea vârstei standard de pensionare pentru asigurații care au realizat stagiul complet de cotizare si si-au desfășurat activitatea total sau parțial in condiții deosebite, iar reclamanta a dovedit un stagiu de cotizare de 27 ani, 6 luni în grupa a ll-a de muncă prin aplicarea art.42, alin.1, din Legea nr.19/2000 beneficiază de reducerea vârstei standard cu 6 ani și 6 luni, astfel că poate beneficia pensie pentru limită de vârstă de la împlinirea vârstei de 53 ani si 6 luni, cu reducerea aferentă grupei superioare de muncă, adică de la data de 19.07.2008.
Recurenta a arătat că în situația respingerii recursului, s-ar încălca dispozițiile art.992 Cod civil, deoarece încasarea unei sume nedatorate reprezintă o îmbogățire fără just temei.
Prin întâmpinarea formulată de intimata, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
În mod corect instanța de fond a făcut aplicarea Anexei 3 Legii nr.19/2000, conform căreia în perioada decembrie 2007 - martie 2008, vârsta standard de pensionare pentru femei este de 58 ani și 3 luni, iar stagiul complet de cotizare este de 26 ani și 6 luni.
De asemenea, în mod corect, constatând contrar susținerilor recurentei, ce apar ca nefondate, că atât Anexa 3 Legii nr.19/2000, cât și Anexa 9 Ordinului nr.340/2001 au aceeași sferă de reglementare dar conțin prevederi contradictorii, instanța de fond a avut în vedere actul normativ cu forță juridică superioară care este legea, și nu Ordinul Ministrului emis în aplicarea acestor legi.
Cum reclamanta a depus cererea de pensionare la data de 26.01.2008, urmează a fi avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 26 ani și 6 luni, o vârstă standard de pensionare de 58 ani și 3 luni și având în vedere faptul că acesta a desfășurat timp de peste 27 ani, 6 luni și 14 zile în grupa a II-a de muncă, beneficiază de o reducere a vârstei standard de pensionare cu 6 ani și 6 luni, conform tabelului nr.1 din art.42 a Legii nr.19/2000, astfel încât ținând seama și de faptul că reclamanta este născută la data de 19.01.1955 acesta îndeplinea condițiile pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă la data depunerii cererii de pensionare.
Mai mult, este nefondată, și susținerea recurentei potrivit cărora intimata nu ar fi făcut dovada realizării cu actele depuse la Casa de Pensii a realizării unui stagiu de cotizare în condiții deosebite și speciale de peste 27 ani, 6 luni și 14 zile în grupa a II-a de muncă, câtă vreme prin chiar decizia de pensionare contestată, aceasta a aplicat o reducere de 6 ani și 6 luni la vârsta standard de pensionare prevăzută de lege.
Sunt de asemenea, nefondate susținerea recurentei potrivit căreia, prin acordarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă în condițiile legii, în urma controlului exercitat de către instanță potrivit dispozițiilor art.87 și 154 din Legea nr.19/2000, intimata s-ar îmbogăți fără just temei, iar instanța și-ar depăși puterile câtă vreme, pe de o parte, intimata îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru acordarea dreptului solicitat, prevăzut de lege, iar pe de altă parte, instanțele potrivit dispozițiilor sus menționate pot cenzura sub aspectul legalității și temeinicie deciziile emise în privința drepturilor de asigurări sociale de către Casele de pensii.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.3971 din 13.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.28427/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
07.12.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Enache Daniela Georgeta
