Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 6816/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3417/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.6816/
Ședința Publică din data de 24 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 3: Zeca Dorina
GREFIER - -
****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulate de către recurenta-contestatoare, împotriva sentinței civile nr.1002 din data de 09.02.2009 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.47099/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii I - având ca obiect "contestație decizie pensionare".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: recurenta-contestatoare prin apărător d-nul avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 11 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.59360 din 17.04.2009, lipsind intimata Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției la data de 11.11.2009, ca urmare a dispozițiilor instanței de la termenul anterior de judecată, relațiile solicitate din partea
Recurenta-contestatoare, prin avocat, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente prezente în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-contestatoare, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, și reținând cauza spre rejudecare, admiterea contestației așa cum a fost formulată, întrucât din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă fără putință de tăgadă faptul că, contestatoarea nu se află în situația legală care ar atrage suspendarea pensiei anticipate.
Cu cheltuieli de judecată, conform dovezilor existente la dosar ocazionate cu prezentul litigiu, în fond și recurs.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 25.05.2009, recurenta a criticat sentința civilă nr.1002/09.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.47099/3/AS/2008, susținând, în esență, că situația sa personală intră sub incidența art.52 alin.1 lir.b din Legea nr.19/2000, nefiind reală afirmația potrivit căreia ar fi desfășurat activitate în baza unui contract individual de muncă ulterior pensionării anticipate parțiale.
Recurenta a mai arătat că în perioada 01.10.2007-31.08.2008 a deținut calitatea de membru în Comisia de cenzori la SC SA, obținând o indemnizație, fără însă a încheia un contract individual de muncă.
În drept, recurenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.157 din Legea nr.19/2000, fără a indica în concret vreunul din motivele prevăzute de art.304 sau art.3041Cod pr.civilă.
Intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii I, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din 20.10.2009, Curtea a dispus în cadrul probei cu înscrisuri administrată din oficiu, emiterea unei adrese către Inspectoratul Teritorial d e Muncă H pentru a se verifica dacă a fost înregistrat vreun contract individual de muncă ulterior datei de 01.11.2006 încheiat între reclamanta-recurentă și SC SA.
lipsa din cererea de recurs a temeiului de drept pe care a fost întemeiat recursul, Curtea încadrează criticile formulate de recurentă în aria de aplicabilitate a dispozițiilor art.304 pct.9 Cod pr.civilă și art.3041Cod pr.civilă.
Analizând speța prin prisma acestor dispoziții legale, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a respins prin sentința atacată contestația reclamantei-recurente împotriva Deciziei nr.-/03.10.2008 a Casei Județene de Pensii I, motivat de faptul că din conținutul a două adeverințe emise de Casa Județeană de Pensii H ar rezulta că în perioada 01.10.2007-31.08.2008 reclamanta ar fi desfășurat activitate în baza unui contract individual de muncă.
Același Inspectorat, la solicitarea Curții, a remis un document oficial înregistrat sub nr.455/SR/02.11.2009 prin care, răspunzând solicitării instanței de recurs, a arătat că nu există înregistrat niciun contract individual de muncă pe numele recurentei ulterior datei de 01.11.2006 și până în prezent.
Dovada existenței unor raporturi de muncă ale recurentei-reclamante se poate face de către terții interesați (printre care se numără firește și intimata Casa Județeană de Pensii I) prin prezentarea contractului individual de muncă, în formă scrisă, potrivit dispozițiilor art.16 alin.1 din Legea nr.53/2003.
Doar pentru părțile contractului individual de muncă este permisă probarea existenței unor relații de muncă și, implicit, a contractului, prin orice mijloace de probă, în ipoteza în care acest contract individual de muncă nu a fost întocmit în scris, în conformitate cu prevederile art.16 alin.2 din Legea nr.53/2003.
Casa Județeană de Pensii I nu este parte în invocatul contract individual de muncă despre care instanța de fond consideră că a fost încheiat între recurenta-reclamantă și SC SA în perioada 01.10.2007-31.08.2008. Prin urmare, nefiindu-i aplicabile derogările de la regula de drept comun înscrisă în art.16 alin.1 din Legea nr.53/2003, Casa Județeană de Pensii I pentru a putea avea temei legal în sensul măsurii dispuse prin decizia contestată, trebuia să poată proba existența scriptică a unui contract individual de muncă, fie el chiar neînregistrat la ITM H pentru perioada 01.10.2007-31.08.2008.
Din înscrisurile depuse în dosarul de fond, precum și din motivarea sentinței, rezultă că decizia contestată a fost emisă în baza a două adeverințe, iar nu a unui contract individual de muncă. Aceste adeverințe nu se confundă din punctul de vedere al efectelor juridice cu un contract individual de muncă și nu pot fi substituite acestuia din urmă nici de intimată și, cu atât mai puțin, de instanța de fond.
Tribunalul trebuia să aibă în vedere dispozițiile art.16 din Legea nr.53/2003 atunci când a concluzionat, în mod eronat, asupra unei situații de fapt neprobată, respectiv asupra existenței (nedovedite) a unui contract individual de muncă între recurenta-reclamantă și SC SA în perioada 01.07.2007-31.08.2008. Câtă vreme relațiile de muncă se probează de către terți doar prin prezentarea înscrisului ce conține convenția părților privind prestarea muncii și acordarea salariului, cele două adeverințe nu pot prezenta utilitate practică pentru că nu pot înlocui sau echivala din punct de vedere juridic cu un contract individual de muncă.
controlul de legalitate și temeinicie a sentinței recurate prin prisma dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată că instanța de fond a stabilit o situație de fapt pentru care nu sunt probe în sensul existenței unui contract individual de muncă, adresa nr.455/SR/ 02.11.2009 transmisă de ITM H dovedind, odată în plus, că Tribunalul s-a înșelat atunci când a concluzionat asupra relațiilor de muncă ale reclamantei-recurente.
Stabilirea unei situații de fapt eronate este urmarea ignorării dispozițiilor art.16 din Legea nr.53/2003 de către instanța de fond, împrejurare ce a condus inevitabil către o greșită aplicare a prevederilor art.92 alin.1 lit.2din Legea nr.19/2000 care nu erau aplicabile în speță întrucât reclamanta-recurentă nu se afla în niciuna din situațiile enumerate exhaustiv de prevederile art.5 alin.1 pct.I și II din Legea nr.19/2000.
Pe cale de consecință, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod pr.civilă și art.3041Cod pr.civilă, va admite recursul în sensul modificării în tot a sentinței atacate și, în temeiul dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă, reținând că intimata-pârâtă a căzut în pretenții atât în fața instanței de fond, ca efect al modificării în tot a sentinței, cât și în etapa procesuală a recursului o va obliga la plata către recurenta-reclamantă a contravalorii cheltuielilor de judecată în fond și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-contestatoare, împotriva sentinței civile nr.1002 din data de 09.02.2009 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.47099/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Admite contestația.
Dispune anularea Deciziei nr.-/03.10.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii
Obligă pârâta să plătească reclamantei-contestatoare suma de 1190 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă intimata să plătească recurentei suma de 952 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact.LG/2 ex./06.01.2010
Jud.fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Farmathy Amelia, Zeca Dorina
