Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 6850/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5034/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.6850/
Ședința publică de la 25 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta Casa de Pensii a Municipiului B împotriva sentinței civile nr.4270 din data de 20.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.47623/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de pensionare".
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimata, personal, lipsind recurenta Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 17.11.2009, întâmpinare însoțită de înscrisuri în fotocopie din partea intimatei.
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea intimatei, cu CI seria - nr.- eliberată de SPCEP S4 biroul nr.3 la data de 18.07.2006.
Intimata, personal, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă intimatei cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimata, personal, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4270/20.05.2009 pronunțată în dosarul nr. 47623/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea formulată de contestatoarea, împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta să emită o decizie de pensionare pentru limită de vârstă, conform Legii nr. 19/2000, începând cu data de 22.09.2008, cu valorificarea perioadei de 26 ani 01 luni și 13 zile ca fiind lucrate în grupa a II a de muncă, conform adeverinței nr.476/31.01.2006 emisă de SA; obligat pârâta la plata către contestatoare a drepturilor de pensie cuvenite conform sentinței, începând cu 22.09.2008, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr. R-/30.10.2008 emisă de Casa de Pensii a Sectorului 4, ca urmare a examinării actelor din dosarul de pensionare înregistrat sub nr. -/22.09.2008, în baza Legii nr. 19/2000, a fost respinsă cererea de pensionare a reclamantei, cu motivarea că nu sunt îndeplinite prevederile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, în sensul că "vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare " și că "perioada 01.12.1974-01.05.1995 nu s-a luat în calcul deoarece, prin natura funcției, nu se încadrează în reglementările legale referitoare la grupele de muncă".
Tribunalul a reținut că, la momentul depunerii cererii de pensionare - septembrie 2008, petenta avea vârsta de 54 ani, 1 luni.
Prin decizia de respingere din data de 30.10.2008 intimata a reținut o vârstă standard de pensionare de 59 ani și 10 luni, un stagiu total de cotizare realizat de 37 ani 10 luni și 6 zile, din care o perioadă de 5 ani, 3 luni și 13 zile ca fiind lucrați în grupa a II a de muncă.
Tribunalul a apreciat că intimata, în mod nelegal, a respins cererea de pensionare pentru limită de vârstă a petentei, întrucât nu a respectat dispozițiile legale privind vârsta standard de pensionare, reducerea acesteia pentru activitatea desfășurata în grupa II de muncă și stagiul complet de cotizare.
Potrivit prevederilor art. 41 al. 2 și anexei nr. 3 ale Legii nr. 19/2000, pentru cererile formulate în perioada august 2008 - noiembrie 2008 vârsta standard cerută de lege este 58 ani și 5 luni, iar stagiul complet de cotizare 26 ani și 10 luni.
Prima instanță a constatat că, la stabilirea acestor două elemente (vârsta și stagiu), intimata s-a raportat la anexa nr. 9 Ordinului nr. 340/2001 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 19/2000, care potrivit art. 3 Cap. B Secțiunea a II a din actul normativ menționat detaliază anexa nr. 3 în funcție de data nașterii.
S-a apreciat de către Tribunal, data fiind neconcordanța constatată cu privire la valorile vârstei standard de pensionare și stagiului complet de cotizare enunțate anterior, că dispozițiile Legii nr. 19/2000 au forța juridică superioară Normelor metodologice și în consecința intimata trebuia să se raporteze la anexa 3 legii și să stabilească vârsta standard și stagiul complet de cotizare în funcție de data la care a fost înregistrată cererea de stabilire a drepturilor de pensie.
Referitor la activitatea desfășurată în grupă superioară de muncă Tribunalul a mai reținut că, astfel cum rezultă din mențiunile înscrise la poziția nr. 26, nr. 50 și nr. 54 din carnetul de muncă al petentei, perioadele 18.08.1969-31.12.1989 (20 ani, 04 luni și 13 zile), 01.01.1990-01.15.1995 (05 ani și 04 luni) și 01.05.1995-01.10.1995 (05 luni) a lucrat în locuri încadrate în grupa a II a de muncă.
Acest aspect este evidențiat și de adeverința nr. 476/31.01.2006 emisă de SA, prin care se certifică faptul că, în perioada 18.08.1969-01.10.1995, respectiv o perioadă de 26 ani, 01 luni, 13 zile, petenta a lucrat în proporție de 100% în locuri de muncă încadrate în grupa a II-
Din totalul de 26 ani 01 luni și 13 zile lucrați în grupa a II a intimata a valorificat doar 5 ani, 3 luni și 13 zile.
Concluzia Tribunalului a fost în sensul că, în lipsa unor dispoziții legale care să acorde dreptul CNPAS (ale cărei interpretări și indicații asupra modului de aplicare a legii sunt respectate de Casa de Pensii a Municipiului B - art. 144 lit. a) din Legii nr. 19/ 2000, art. 7 pct. III din nr.HG 13/ 2004 cu modificările ulterioare) dreptul de a cenzura adeverințele eliberate de foștii angajatori, prin care se certifică încadrarea activității în grupe superioare de muncă și a unor dovezi din care să reiasă că aceasta ar fi inițiat o procedură de anulare a adeverinței menționate anterior, la stabilirea stagiului de cotizare realizat, trebuia să fie avută în vedere activitatea desfășurată de petentă în grupa a II a de muncă.
În conformitate cu prevederile art. 42 din Legea nr. 19/2000 asiguratul care a desfășurat 26 ani activitate în condiții deosebite (cărora le este asimilată grupa a II a de muncă în conformitate cu dispozițiile art. 15 din nr.HG 261/2001) beneficiază de reducerea cu 6,0 ani a vârstei standard de pensionare.
Tribunalul a constatat că, prin aplicarea acestui beneficiu al legii asupra vârstei standard de pensionare de 58 ani și 5 luni, se obține o vârstă de 52 ani și 5 luni stabilită conform anexei 3 din Legea nr. 19/2000), care era împlinită de către contestatoare la data înregistrării cererii prin care a solicitat pensionarea, fiind înlăturată susținerea intimatei în sensul că vârsta la data înscrierii le pensie, respectiv 54 ani și 01 luni este mai mică decât vârsta standard de pensionare, astfel cum a fost redusă respectiv 52 de ani și 5 luni.
Prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1082 din Codul civil.
Împotriva menționatei hotărâri, în termenul legal, a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 din Codul d e procedură civilă, recurenta a făcut referire la dispozițiile art. 41 din Legea nr. 19/2000, la anexa 3 aceluiași act normativ, la anexa 9 Ordinului nr. 340/2001, precum și ala prevederile înscrise la Cap., pct. I, art. e din Ordinul nr. 304/2001.
A mai arătat recurenta că, așa cum se prevede în anexa nr. 9 din Ordinul nr. 340/2001, vârsta standard de pensionare pentru reclamanta este de 59 ani si 1 lună, iar reclamanta, la data formulării cererii, avea vârsta de 54 ani si 1 luna.
În cazul reclamantei, din vârsta standard de pensionare s-ar fi aplicat o reducere de 6 ani (așa cum susține instanța de fond), daca adeverința nr.476/21.01.2006 ar fi fost conformă cu prevederile Ordinului nr.50/1990. Or, funcția de tehnician proiectare-marketing, prin simpla titulatură, duce la concluzia că reclamanta nu avea cum să beneficieze de condiții de muncă deosebite, care s-ar fi încadrat în grupa II de munca.
Susținerile instanței sunt nefondate în ceea ce privește dreptul CNPAS de a cenzura adeverințe, atât timp cât instanța de fond are obligația legală de a cerceta fondul și de a soluționa cererile în limita și spiritul legii.
Altfel spus, vârsta si stagiul oricărui asigurat sunt verificate, la data depunerii cererii de pensionare, în funcție de anexa nr. 3 Legii nr. 19/2000 si, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute acolo, se emite decizia de pensionare avându-se în vedere mențiunile din anexa nr. 9 Ordinului nr. 340/2001, în funcție de anul și luna nașterii.
A pronunța o hotărâre judecătoreasca prin care se conținutul, deci însăși existenta anexei nr. 9 Ordinului 340/2001 reprezintă, implicit, abrogarea acesteia, ceea ce încalcă principiul separației puterilor în stat, principiu statuat de art. 1, alin. (4) din Constituția României.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
În recurs, au fost depuse la dosar, în cadrul probei cu înscrisuri, procesul-verbal al ședinței Consiliului de administrație din data de 27.12.1990 cu privire la încadrarea personalului muncitor în grupele I și a II-a de muncă și procesul-verbal al ședinței Consiliului de administrație din data de 27.02.1992 de analizare a perioadei și a personalului cu condiții deosebite care se mențin cu data de 1.01.1990 în grupa a II-a de muncă, în vederea pensionării, conform nr.HG 1223/1990, în procent de 100%.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, în sensul că astfel cum rezultă din adeverința nr. 476/31.01.2006, emisă de (fila 23 din dosarul instanței de fond), intimata, în perioada 18.08.1969-01.10.1995, a desfășurat activitate ce se încadrează în grupa a II a de muncă, potrivit dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990 și procesului - verbal aprobat în ședința Consiliului de administrație, în total 26 ani o lună și 13 zile - procent 100%, perioadă neavută în vedere de intimată la verificarea îndeplinirii condițiilor de pensionare de către asigurat.
Încadrarea în grupa de muncă se făcea, până la intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000, pe baza Ordinului nr. 50/1990, cu respectare metodologiei prevăzute de actul normativ mai sus evocat.
Așa fiind, prima instanță în mod corect a analizat cererea reclamantei prin prisma dispozițiilor legale privind încadrarea în grupa de muncă, respectiv Ordinul nr. 50/1990.
Nu poate fi primită critica recurentei în sensul că intimata, în perioada în litigiu, a exercitat o funcție ce nu putea fi încadrată în grupa a II-a de muncă, respectiv tehnician proiectare - marketing, atâta vreme cât, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei atât în fața instanței de fond, cât și în recurs, rezultă fără dubiu că, potrivit hotărârii Consiliului de administrație nr. 820/27.12.1990, se încadra în grupa a II a de muncă și personalul tehnic (tehnicieni, maiștri, subingineri, ingineri).
Această hotărâre este în deplină concordanță cu dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 - pct. 3 și 15, precum și cu acelea ale art. 1 din nr.HG 1223/1990. lucrate în grupa a doua de muncă sunt înscrise, conform legii, în carnetul de muncă al intimatei, la pozițiile 26 (fila 10 din dosarul instanței de fond), 50 (fila 13 din dosarul instanței de fond) și 54 (fila 14 din dosarul instanței de fond).
Prin urmare, se constată că nu se justifică nevalorificarea de către recurentă a adeverinței emise de fostul angajator, din care rezultă că intimata a desfășurat activitate ce se încadrează în grupa a II a de muncă în condițiile prevăzute de Ordinul nr. 50/1990.
În mod corect instanța de fond a reținut că legea nu conferă casei de pensii dreptul de a cenzura, cu ocazia stabilirii sau recalculării drepturilor de pensie, adeverințele emise de angajatori, iar în cauză nu s- făcut dovada inițierii vreunei proceduri de anulare a adeverinței depusă de intimată, doar într-o astfel de situație fiind posibilă nevalorificarea adeverinței.
Curtea își însușește concluzia și argumentele primei instanțe în sensul că, n conformitate cu prevederile art. 42 din Legea nr. 19/2000, intimata trebuia să beneficieze de reducerea cu 6,0 ani a vârstei standard de pensionare.
În mod corect Tribunalul a constatat că, avându-se în vedere și dispozițiile art. 41 alin. 2 și anexa 3 din Legea nr. 19/2000, prin aplicarea acestui beneficiu al legii asupra vârstei standard de pensionare de 58 ani și 5 luni, se obține o vârstă de 52 ani și 5 luni, care era împlinită de către contestatoare la data înregistrării cererii prin care a solicitat pensionarea.
Este justă raportarea instanței de fond la anexa 3 Legii nr. 19/2000, iar nu la anexa 9 Ordinului nr. 340/2001, cu consecința aplicării actului normativ cu o forță juridică superioară.
Curtea reține că nu poate fi primită critica potrivit căreia a pronunța o hotărâre judecătoreasca prin care se conținutul, deci însăși existenta anexei nr. 9 Ordinului 340/2001 reprezintă, implicit, abrogarea acesteia, ceea ce încalcă principiul separației puterilor în stat, principiu statuat de art. 1, alin. (4) din Constituția României.
Astfel, instanța de fond nu a negat nici conținutul și nici existența anexei nr. 9 Ordinului 340/2001, cum susține recurenta, ci a dat eficiență regulilor de interpretare a actelor juridice și normelor de elaborare a actelor normative, stabilind care sunt dispozițiile legale aplicabile în speță.
Or, nu se poate considera că operațiunile de identificare a dispozițiilor legale incidente, de interpretare a acestora și de aplicare a lor la situația de fapt stabilită pe baza materialului probator administrat se constituie în încălcări ale principiului separației puterilor în stat.
Prin urmare, Curtea reține că în cauză nu subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Nu poate fi reținut nici motivul de modificare subsumat dispozițiilor art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă, întrucât criticile aduse sentinței atacate nu se circumscriu acestui text, referindu-se la interpretarea greșită a probelor, iar nu la interpretarea greșită a vreunui act dedus judecății, care să fi fost denaturat de prima instanță.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe care o va menține, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentaCasa de Pensii a Municipiului B,cu sediul în B, nr. 6, sector 3, împotriva sentinței civile nr.4270 din data de 20.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.47623/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata, cu domiciliul în B,-, -. 4,. 2,. 45, sector 4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red:
Tehnored: NV/4 EX./18.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
