Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 6870/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
OMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5016/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 6870/
Ședința publică de la 25.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.4832/03.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.2238/3/AS/2009 în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatul-reclamant personal și asistat de avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 05.11.2009, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4832/03.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a dispus anularea deciziei R-/14.12.2008.
A obligat pârâta să-l înscrie la pensie pentru limită de vârstă pe reclamant începând cu data depunerii cererii de pensionare - 21.04.2008 și să emită decizie în acest sens.
A obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile de pensie stabilite în baza deciziei ce se va emite începând cu 21.04.2008.
A obligat pârâta la 2000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin decizia de respingere, pârâta a reținut o perioada de 12 ani, 4 luni și 2 zile ca fiind lucrate în grupa a-Il-a de muncă iar reducerea vârstei standard de pensionare datorită condițiilor speciale și deosebite de muncă este de 2 ani și 6 luni, stagiul total de cotizare realizat fiind de 41 ani și 6 luni.
Contestatorul este născut la data de 24.02.1947 iar potrivit anexei 9 din Ordinul nr.340/2001 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor legii nr. 19/2000 (anexă ce prevedere vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare în funcție de data nașterii), contestatorul se poate pensiona la vârsta de 64 ani cu un stagiu complet de cotizare de 33 ani.
Pentru reducerea vârstei standard de pensionare, se folosește perioada lucrată în grupa a II a de muncă. Din actele care au stat la baza emiterii deciziei din 05.02.2009, respectiv din datele privitoare la activitatea în muncă, reiese că pârâta a luat în considerare perioada 29.10.1977-07.09.1992 ca fiind lucrată în grupa a-Il-a de muncă.
Conform mențiunilor din carnetul de muncă și adeverințelor nr. 349/25.08.2008 și 433/7.11.2008 emise de angajatorul SC SA, reiese că petentul a mai lucrat în grupa a-Il-a de muncă și în perioada 07.09.1992-12.12.1994, perioadă care nu a fost luată în calcul de către pârâtă, așa cum reiese din actele mai sus menționate.
Încadrarea în grupele de muncă până la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, se făcea în baza Ordinului nr. 50/1990 și a Decretului nr.125/1990.
Astfel, potrivit art. 6 din Ordinul nr.50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective iar potrivit art. 15, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și a-II-a de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Sociale.
In art. 2 din HG nr. 1223/1990 privind încadrarea în grupa a-Il-a de muncă, în vederea pensionării, a unor locuri de muncă sau activități din construcții-montaj, se stipulează faptul că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a-Il-a de muncă, se face de către consiliile de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități.
Prin urmare, încadrarea în grupa a-II-a de muncă se făcea pe baza unei metodologii bine stabilită si se menționa în carnetul de muncă.
Nici instanța și nici casa de pensii nu poate face aprecierea dacă încadrarea în grupele de muncă este legală sau nu, atât timp cât responsabilitatea încadrării revine exclusiv angajatorului, conform metodologiei mai sus menționată.
Atât timp cât se face dovada cu acte a căror valabilitate și legalitate nu au fost contestate și pentru a căror emitere, angajatorul poartă întreaga răspundere (este vorba de mențiunile din carnetul de muncă de la poziția 53 și cele 2 adeverințe mai sus menționate), instanța a apreciat că pârâta trebuie să ia în calcul drepturilor de pensie pentru limită de vârstă și cei 2 ani și 3luni din perioada 07.09.1992-12.12.1994, ceea ce conduce la reducerea vârstei standard de pensionare astfel: 12 ani, 4 luni și 2 zile deja reținuți ca fiind lucrați în grupa a-II-a de muncă, la care se adaugă 2 ani și 3 luni aferenți perioadei nevalorificate, rezultă 14 ani, 7 luni și 2 zile.
Potrivit tabelului nr. 1 de la art. 42 al. 1 din Legea nr. 19/2000, pentru 14 ani împliniți în condiții deosebite de muncă, reducerea vârstei standard de pensionare este de 3 ani.
Dat fiind faptul că vârsta standard de pensionare este de 64 ani, scăzând cei 3 ani cu care se poate reduce vârsta, rezultă că petentul se poate solicita înscrierea la pensia pentru limită de vârstă la vârsta de 61 ani iar contestatorul a formulat cerere în acest sens la împlinirea vârstei de 61 ani și 2 luni.
Potrivit art. 83 coroborat cu art. 1672 din Legea nr. 19/2000, drepturile de pensie pentru limită de vârstă se acordă și se plătesc de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 zile de la această dată (în perioada eșalonării vârstelor standard de pensionare, termenul este de 90 zile).
Pentru toate considerentele mai sus expuse și având în vedere că petentul îndeplinește condițiile de acordare a pensiei pentru limită de vârstă de la data depunerii cererii, instanța a admis acțiunea, a dispus anularea deciziei R-/14.12.2008 și a obligat pârâta să-l înscrie la pensie pentru limită de vârstă pe reclamant începând cu data depunerii cererii de pensionare - 21.04.2008 și să emită decizie în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând soluția pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9. pr. civ.
În motivarea recursului se susține în esență, că decizia de respingere emisă de 4 fost emisă în conformitate cu prevederile legale și în special cu atribuțiile ce revin acesteia în baza Legii nr. 19/2000.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că Anexa 3 Legii nr. 19/2000 se refera la vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe perioada aprilie 2001-martie 2015. iar anexa 9 Ordinului nr. 340/2001 se refera tot la vârstele standard si la stagiile minime si complete de cotizare, dar in funcție de data nașterii fiecărui asigurat.
De altfel, conform Ordinului nr. 340/2001, cap. B, pct. I, art. 3, vârstele standard de pensionare si stagiile minime sau complete de cotizare pentru femei si bărbați sunt prevăzute in anexa nr. 3 la lege, detaliata in funcție de data nașterii in anexa nr. 9 la prezentele norme.
Așa cum se prevede in anexa nr. 9 din Ordinul nr.340/2001, vârsta standard de pensionare pentru reclamant pentru a ieși la pensie era de 65 ani si un stagiu si stagiul complet de cotizare 35 ani.
Reclamantul - data formulării cererii avea vârsta de 61 ani si 2 luni.
În cazul reclamantului din vârsta standard de pensionare se aplica reducerea de 2 ani si 6 luni datorita lucrului in condiții speciale de munca (respectiv grupa a-II-a de munca), rezultând faptul ca acesta ar avea dreptul la pensie pentru limita de vârsta la 61 ani si 10 luni, nu așa cum a calculat instanța de fond, in mod total greșit la 61 ani.
Altfel spus, vârsta si stagiul oricărui asigurat sunt verificate, la data depunerii cererii de pensionare, in funcție de anexa nr. 3 Legii nr. 19/2000 si, daca sunt îndeplinite condițiile prevăzute acolo, se emite decizia de pensionare avându-se in vedere mențiunile din anexa nr. 9 Ordinului nr. 340/2001, in funcție de anul si luna nașterii.
A pronunța o hotărâre judecătoreasca prin care se conținutul, deci însăși existenta anexei nr. 9 Ordinului nr.340/2001 reprezintă, implicit, abrogarea acesteia, ceea ce încalcă principiul separației puterilor in stat, principiu statuat de art. 1, alin. (4) din Constituția României.
Recurenta a menționat faptul că după primirea deciziei de respingere (R -/04.12.2008) reclamantul a făcut o noua cerere de acordare a pensiei pentru limita de vârsta cu numărul de înregistrare 7868 din 19.12.2008, acesta soluționându-se cu o decizie de pensie pentru limita de vârsta cu nr.- din 05.02.2009, prin care i s-a stabilit un punctaj de 1,61255 puncte in cuantum de 1125 lei.
Recurenta a învederat faptul ca instanța de fond in mod greșit i-a acordat drepturi reclamantului din 21.04.2008, cererea inițiala soluționata cu respingere, acesta solicitând expres cu drepturi din 01.05.2008.
Motivarea instanței de fond ca nu este de competenta si nici a instanței de face aprecierea daca încadrarea in grupele de munca este ilegala sau nu, nu poate fi primita.
Recurenta a arătat instanței de recurs ca potrivit Legii nr. 19/2000, a Statutului S, a Regulamentului Cadru de Organizare si Funcționare a caselor teritoriale de pensii, atribuțiile privind indexarea, majorarea pensiilor, răspunsul la sesizări, punerea in executare a hotărârilor, sunt atributul exclusiv caselor locale de pensii.
Deci, prin lege, CNPAS, forul tutelar, are rolul de a coordona, îndruma si verifica activitatea caselor de pensii. Acesta poate verifica si îndruma casele locale de pensii prin departamentele specializate, departamente care tocmai pentru aceasta au fost înființate.
În speța Casa Locala de Pensii Sector 4, cerut opinia Direcției îndrumare metodologica din cadrul CNPAS, direcție care are departament specializat in evidente stagii si grupe de munca, opinie care a fost transmisa prin adresa nr.3479/26.11.2008, (adresa depusa si la dosarul instanței de
fond) de care s-a ținut cont la emiterea deciziei de respingere pentru limita de vârsta a reclamantului.
După cum se observa din adresa, i s-au recunoscut anumite perioade lucrate in grupa a-II-a de munca. Faptul ca 2 ani de munca nu i-au fost recunoscuți ca fiind lucrați in grupa a-II-a de munca, este intr-un fel si logic, având in vedere ca in aceasta perioada nu s-a făcut dovada a încadrării conform legislației în vigoare.
Faptul ca exista o direcție de îndrumare Metodologica, in cadrul CNPAS, si ca atâta timp cât legea a prevăzut aceste departamente cu sarcini calare si precise de desfășurare a activității, nu s-a putut reține ca pertinenta si legala soluția instanței, sau mai bine spus opinia acesteia ca recurenta nu avea nicio atribuție in a cenzura adeverințele emise de angajatori.
Se mai critică sentința pentru obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta consideră că suma reprezentând cheltuieli de judecată trebuie, redusă, având în vedere complexitatea cauzei și faptul că pricina s-a soluționat la primul termen de judecată.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, dar și a dispozițiilor art. 3041. pr. civ. Curtea reține următoarele:
Prima instanță a analizat în mod judicios și coroborat probatoriul administrat și a reținut corect că perioada 07.09.1992-12.12.1994, în care contestatorul a lucrat în grupa a-II-a de muncă, conform adeverințelor nr. 349/25.08.2008 și nr. 433/07.11.2008, nu a fost luată în calcul de către recurentă.
Până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, încadrarea în grupele de muncă se face în baza Ordinului nr. 50/1990șa a Decretului nr. 125/1990.
Potrivit metodologiei cuprinse în HG nr. 1223/1990, încadrarea în grupele de muncă se face de către angajator.
Astfel, recurenta trebuia să ia în calcul și perioada de 2 ani și 3 luni dovedită prin mențiunile de la poziția 53 din carnetul de muncă și adeverințele deja menționate.
Cât privește obligarea Casei de Pensii la plata cheltuielilor de judecată, aceasta a fost dispusă în baza art. 274. pr. civ. iar reducerea cuantumului sumei nu a fost cerută de către pârâtă, al cărei reprezentant a fost prezent în fața instanței la data rămânerii în pronunțare.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 274. pr. civ. recursul va fi respins ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.4832/03.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.2238/3/AS/2009 în contradictoriu cu intimatul-reclamant, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.11.2009.
Președinte Judecător Judecător
Grefier
Red.LH/th.red.
2ex-17.12.2009
Jud. fond:
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana Ignat, Maria
