Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 6883/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(4818/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.6883/
Ședința publică de la 25.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI împotriva sentinței civile nr.409/27.04.2009 pronunțate de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr-(1070/C/2009 în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimata-reclamantă a formulat concluzii scrise, înscrisuri înregistrate la data de 10.11.2009, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.409/27.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Călărași - Secția Civilă a admis contestația formulată de reclamanta împotriva deciziei nr. -/3.02.2009 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii
A obligat pârâta să modifice decizia susmenționată, în sensul luării în calcul pentru stabilirea drepturilor de pensie a întregii perioade în care reclamanta și-a desfășurat activitatea în gradul a-II-a de muncă, respectiv 01.08.1972 - 10.01.1984.
În considerente a reținut că reclamanta a contestat decizia de pensionare nr. -/3.02.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii C motivat de faptul că a lucrat în locuri de muncă din grupa a-II-a o perioadă de 11 ani, 5 luni și 9 zile însă pârâta a luat în calcul la stabilirea pensiei numai o perioadă de 6 ani, lucrați în grupa a-II-a de muncă.
Din adeverința nr.1786 din data de 15.05.2003 emisă de C, rezultă că reclamanta a fost angajata societății în perioada 01.08.1972 -10.01.1984 perioadă în care a lucrat în funcțiile de tehnician, statistician și economist în grupa a-Il-a de muncă, cu timp efectiv lucrat de 100%, conform nr.HG1223/1990.
Apărarea pârâtei în sensul că deși nr.HG1223/1990 nu face distincție între funcțiile ocupate pentru care se acordă grupa a-Il-a de muncă, trebuie să se țină seama de Ordinul nr.50/1990 care precizează locurile de muncă ce se încadrează în această grupă, nu poate fi primită întrucât societatea la care a lucrat reclamanta, a confirmat că aceasta a lucrat în grupa a-II-a de muncă pentru toată perioada angajării, indiferent de funcțiile ocupate.
Ca atare, societatea este cea care apreciază asupra încadrării în grupa a-II-a a activităților desfășurate de contestatoare, și nu pârâta care în baza art.82 din Legea nr. 19/2000 stabilește dreptul de pensie în raport de actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.
Mai mult, Ordinul nr.50/1990 nu poate să contravină legii, respectiv nr.HG1223/1990 care nu face distincție între funcțiile ocupate și care au lucrat în condiții nocive, grele sau periculoase, cum este cazul în speță.
Așa fiind, tribunalul a constatat că pârâta nu a procedat corect când la calcularea pensiei pentru reclamantă a luat în calcul numai o perioadă de 6 ani în loc de 11 ani, 5 luni și 9 zile, lucrată în grupa a-II-a de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimata Casa Județeană de Pensii C care a criticat-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 și 3041. pr. civ.
Din totalul de 11 ani 5 luni și 9 zile lucrați în grupa a-Il-a de muncă conform adeverințe prezentate, Casa Județeană de Pensii Cal uat în calcul la stabilirea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, doar perioada cuprinsă între 01.08.1972 - 01.08.1978, adică doar cei 6 ani lucrați efectiv în grupa a-Il-a de muncă, pentru care contestatoarea a ocupat funcția de tehnician, celelalte funcțiile de statistician și economist pentru perioadele 01.08.1978- 15.09.1980 și 15.09.1980 - 10.01.1984, nu se încadrează în prevederile care reglementează locurile de munca, activitățile și categoriile profesionale în condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a-II-a de munca în vederea pensionării, unitatea angajatoare acordând greșit grupa a-Il-a de muncă pentru funcțiile de statistician și economist fără sa cont de activitățile și categoriile profesionale care beneficiază de grupa a-Il-a de muncă.
Astfel, se poate observa că nr.HG 1223/1990 în baza căruia a fost eliberată adeverința nr. 1786/15.05.2003, nu face distincție între funcțiile ocupate pentru care se acordă grupa a-Il-a de muncă, însă prin coroborare cu prevederile Ordinului nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a-II-a de munca în vederea pensionării la punctul 3 se pot observa cu ușurință locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale care beneficiază de încadrarea în grupele I și a-II-a de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Analizând întregul material probator administrat în cauză prin prisma criticilor invocate pe calea recursului, cât și din oficiu conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Critica recurentei vizează, în esență, luarea în considerente a mențiunilor cuprinse în adeverința nr. 1786/15.02.2003, în sensul valorificării întregii perioade (01.08.1972-10.01.1984), în care intimata-contestatoare și-a desfășurat activitatea în grupa a-II-a de muncă.
Recurenta nu este în măsură să cenzureze actele depuse, responsabilitatea pentru mențiunile din carnetul de muncă și adeverințe revenind exclusiv angajatorului emitent.
Cât timp adeverința depusă nu a fost contestată, ea face dovada deplină a celor menționate în cuprinsul ei, până la proba contrarie.
Mai mult, Ordinul nr. 50/1990 nu poate să contravină unui act normativ respectiv HG nr. 1223/1990 care nu face distincție între funcțiile ocupate și angajații care au lucrat în locurile de muncă cu condiții nocive, grele sau periculoase și ca atare societatea (angajatorul) este cel care precizează încadrarea în grupa de muncă asumându-și răspunderea pentru aceste date.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1. pr. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI împotriva sentinței civile nr.409/27.04.2009 pronunțate de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr-(1070/C/2009 în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./28.12.2009.
Jud. fond:
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana Ignat, Maria
