Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 69/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.69/AS
Ședința publică din 17 Februarie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr.356/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în C,-, județul C, având ca obiect - contestație decizie de pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta pârâtă d-na consilier juridic în baza delegației nr. 1780/16.02.2009, depusă la dosar, iar pentru intimatul reclamant d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr.04523/11.032.2009, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Ambele părți declară că nu mai au alte cereri prealabile de formulat sau înscrisuri noi de depus și față de declarația părților, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei pârâte având cuvântul susține că intimatul reclamant nu a respectat dispozițiile din anexa 12 la Ordinul nr.340/2001, prin care se prevede că obligația de a face mențiunea în carnetul de muncă cu privire la numărul deciziei de pensionare, data deschiderii drepturilor de pensie și tipul de pensie acordat o are Casa Județeană de Pensii, obligație ce nu poate fi îndeplinită dacă se depune doar o copie de pe carnetul de muncă, așa cum a procedat intimatul reclamant. Prin adeverința eliberată de Universitatea " " cu nr.370/13.01.2006, se confirmă că originalul carnetului de muncă al intimatului reclamant se afla la serviciul recurse umane din data de 20.12.2000 până în momentul eliberării adeverinței menționate, astfel că nici angajatorul nu a făcut mențiunile în carnetul de muncă cu privire la propunerea de pensionare.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu consecința modificării în tot a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Apărătorul intimatului reclamant, arată că nu sunt reale susținerile reprezentantei recurentei pârâte, deoarece în cauză nu au fost administrate probe referitoare la refuzul intimatului reclamant de a prezenta Casei județene de pensii carnetul de muncă, în măsura în care există mențiunea că un angajat al acesteia a confruntat carnetul de muncă în original cu documentele aflate în dosarul administrativ.
Arată că dosarul a avut mai multe faze procesuale, ultima a fost cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de intimatul reclamant, cerere ce a fost admisă de Tribunalul Constanța.
Solicită respingerea recursului declarat de recurenta pârâtă, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică, cu obligarea la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, sens în care depune la dosar chitanța seria -/11.02.2009.
CURTEA:
Cu privire la recursul de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea inițială, adresată Tribunalului Constanța, reclamantul a solicitat anularea deciziei nr. -/27.04.2006 a Casei Județene de pensii C și obligarea acesteia la emiterea unei decizii pentru înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, precum și plata de către Cad repturilor corespunzătoare pensiei pentru limită de vârstă, începând cu data de 1 octombrie 2004
Prin sentința civilă nr. 442/19.12.2007, Tribunalul Constanța -secția civilă a respins ca nefondată contestația reclamantului, apreciind că decizia este corectă deoarece, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Decretul nr. 92/1976, reclamantul avea obligația să depună carnetul de muncă odată cu cererea de înscriere la pensie, obligație pe care acesta nu a îndeplinit-
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de APEL CONSTANȚA prin decizia civilă nr. 102/AS/17.06.2008, și casând sentința pronunțată în fond, a dispus trimiterea spre rejudecare a cauzei.
Analizând probele administrate, instanța de control judiciar a constatat că la cererea adresată la 28.10.2004 a fost anexat și carnetul de muncă, în copie legalizată iar instanța de fond nu a administrat probe referitoare la refuzul salariatului de a prezenta casei teritoriale de pensii carnetul de muncă.
Rejudecând cauza după casare, Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr. 356/29.10.2008,a admis acțiunea acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
A fost anulată decizia nr.-/27.04.2006 și a fost obligată pârâta să emită reclamantului o decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă cu data deschiderii drepturilor 01.10.2004 pentru un punctaj mediu anual de 3,07017 corespunzător unei pensii de 881 lei la 01.10.2004.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile de pensie pentru limită de vârstă neacordate în cuantum de 40.504 lei calculate pe perioada 01.10.2004 - 31.10.2008, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat, în cuprinsul prezentei acțiuni, și plata de către Cad repturilor corespunzătoare pensiei pentru limită de vârstă stabilită pe bază de expertiză contabilă, începând cu data de 1 octombrie 2004, în condițiile Legii nr. 19/2000.
Cu privire la acest capăt de cerere, pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat, prin raportare la soluția irevocabilă pronunțată în dosarul nr. 66/M/2006 de Curtea de APEL CONSTANȚA:
Prin decizia nr. 91MC/02.03.2006 a Curții de APEL CONSTANȚA - pronunțată în dosarul nr. 66/M/2006, a fost dispusă, pe calea acțiunii vizând obligația de a face, obligarea instituției pârâte să emită o decizie conform art. 86 din Legea nr. 19/2000.
Întrucât acțiune nu a soluționat decât refuzul casei teritoriale de pensii de a da curs solicitării reclamantului în sensul emiterii unei decizii, iar capătul 2 de cerere din prezenta cauză se fundamentează pe o obligație de a da, vizând recunoașterea și valorificarea dreptului la pensie, negat de instituția pârâtă, Tribunalul a respins această excepție.
Pe fondul cauzei instanța a reținut:
Chestiunea de drept analizată în primul ciclu procesual, referitoare la modalitatea practică de sesizare a casei teritoriale de pensii cu o asemenea cerere, prin raportare și la prevederile legii speciale și a normelor metodologice emise în aplicarea ei, are o soluționare de principiu dedusă din textele art.82, art. 83 și art. 187 din Legea nr. 19/2000( potrivit cărora,Angajatorii, persoane fizice și juridice, sunt obligați să pună la dispoziție CNPAS și caselor teritoriale de pensii datele și documentele necesare pentru atribuirea codului personal și întocmirea evidențelor privind stagiul de cotizare, conform unei metodologii elaborate de CNPAS și publicate în Monitorul Oficial al României, Partea ). Dispozițiile legale sunt clare în acest sens, solicitarea de înscriere la pensie aparține asiguratului care se consideră îndreptățit să beneficieze de acest drept din sistemul asigurărilor sociale, angajatorul având doar obligația de a elibera salariatului actele necesare care să ateste stagiul de cotizare, drepturile salariale, sporurile și contribuțiile la buget necesare stabilirii și calculării acestui drept.
Prin urmare, apărările instituției pârâte referitoare la lipsa carnetului de muncă în original cu data încheierii activității, sunt superflue, în condițiile în care nu angajatorul, ci salariatul depune conform noii legislații cererea de pensionare iar încetarea raporturilor de muncă operează în condițiile art. 56 lit. d Codul muncii,la data comunicării ( deci, și către angajator) deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, pensionare anticipată, anticipată parțială sau pensionare pentru invaliditate a salariatului.
În fine, cu privire la incidența prevederilor Decretului nr.92/1976 referitoare la carnetul de muncă, s-a avut în vedere că prin art. 198 din Legea nr. 19/2000 au fost abrogate doar art. 10 și prevederile referitoare la fișa de pensie, celelalte prevederi ale actului normativ subzistând prin efectul art. 298 alin. 3 Codul muncii, până la 01.01.2011 (conform nr.OUG 148/2008).
Această abrogare a art.10 din Decretul nr. 92/1976 concordă cu noile reglementări referitoare la depunerea cererii de pensionare de către asigurat, fără a mai fi așadar necesară înaintarea documentației - împreună cu cererea - de către angajator, ca în vechea lege.
S-a reținut astfel, că nedepunerea cererii de pensionare cu carnetul de muncă în original, ci în copie legalizată, nu putea constitui motiv al respingerii cererii.
Cu privire la dreptul reclamantului de a beneficia de pensie pentru limită de vârstă, au fost avute în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a depus la data de 28.10.2004, în condițiile art. 82 din Legea nr. 19/2000, o cerere de înscriere la pensie pentru limită de vârstă.
Conform raportului de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză (filele 209 - 226 dosar -) asiguratul avea la data depunerii cererii, un total stagiu de cotizare realizat de 37 ani și 2 luni (perioada 01.08.1969 - 01.10.2006 ), față de un stagiu complet de 30 ani și 6 luni prevăzut în Anexa 3 Legii nr. 19/2000.
La data depunerii cererii de pensionare, reclamantului avea vârsta de 60 ani și 2 luni - fiind născut la 01.08.1944; vârsta standard de pensionare era în acest caz de 62 ani și 6 luni. Aceasta urma să fie redusă cu trei ani, prin raportare la dispozițiile art. 127 alin.3 al Legii nr. 128/1997 ( în forma în vigoare la data depunerii cererii de pensionare ) și care menționau că,Personalul didactic poate fi pensionat, la cerere, cu 3 ani înainte de limitele de vârstă prevăzute de legislația în vigoare, dacă are o vechime în învățământ de cel puțin 25 de ani femeile, respectiv 30 de ani bărbații.
Cum reclamantul avea o vechime în învățământ de cel puțin 30 de ani, acesta era îndreptățit să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă de la 01.10.2004 - dată la care erau îndeplinite ambele condiții, de vârstă și stagiu.
Pentru determinarea punctajului mediu anual instanța a avut în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară, care a stabilit un punctaj (aferent datei de 01.10.2004 ) de 3,07017, corespunzător unei pensii de 881 lei la 01.10.2004.
În ce privește cererea de stabilire a diferențelor de drepturi rezultate din punctajul acordat, instanța a avut în vedere calculul dedus din art. 76 din Legea nr. 19/2000, cu trimitere către actele normative incidente, stabilind drepturile datorate, în cuantum de 40.504 lei, calculate pentru perioada 01.10.2004 - 31.10.2008 și care vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost respinse celelalte probatorii legate de stagiul suplimentar efectuat de reclamant după data deschiderii dreptului, deoarece chestiunea ridicată este cea a recunoașterii dreptului de pensie la data formulării cererii, iar nu valorificarea stagiilor suplimentare - ce se poate realiza prin cereri ulterioare, în condițiile art. 169 din lege.
În raport de aceste considerente, a fost admisă acțiunea reclamantului și s-a dispus anularea deciziei nr. -/27.04.2006, cu obligarea pârâtei să emită, în favoarea reclamantului, o decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, cu data deschiderii drepturilor 01.10.2004, pentru un punctaj mediu anual de 3,07017, corespunzător unei pensii de 881 lei la 01.10.2004.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile de pensie pentru limită de vârstă neacordate, în cuantum de 40.504 lei, calculate pe perioada 01.10.2004 - 31.10.2008, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective iar în temeiul art. 274 cod procedură civilă, a fost obligată la plata sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată suportate de reclamant (onorariu expert și avocat).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâta,Casa Județeană de Pensii care a formulat următoarele critici:
- In mod greșit a apreciat instanța de fond ca reclamantul nu avea obligația să depună carnetul de munca în original în condițiile în care această obligație rezultă din disp. art. 82 din Legea nr. 19/2000 și pct. 28 din secțiunea a VII din Normele de aplicare a legii nr. 19/2000.
- Cu ocazia rejudecării cauzei s-a solicitat completarea probelor prin efectuarea unei expertize contabile care sa reevalueze pensia cuvenita reclamantului dar instanța a respins aceasta cerere.
In aceste condiții, în mod greșit instanța a acordat reclamantului drepturi de pensie în cuantum de 40.504 lei actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Pentru aceste motive, se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii reclamantului ca nefondată.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este nefondat.
Cu privire la prima critica formulată, instanța constată că soluția instanței de fond este legală și temeinică deoarece art. 82 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 face referire la obligația persoanei de a depune odată cu cererea de pensionare, "actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege".
Ori atâta vreme cât legiuitorul nu prevede obligația de a se depune carnetul de muncă în original, nici recurenta nu poate pretinde acest lucru.
De altfel, la data formulării cererii de pensionare, carnetul de munca se afla la angajator, care face mențiunea cu privire la încetarea raporturilor de muncă prin pensionare, conform art.56 litera "d" Codul muncii, la data comunicării deciziei de pensionare, ceea ce presupune soluționarea mai întâi a cererii de pensionare a asiguratului.
Chiar dacă prin Ordinul nr. 340/2001(la pct. 28 din Secțiunea VII) emis de Ministrul muncii și solidarității sociale, pentru aprobarea Normelor de aplicare a legii, s-a redat pe larg lista cu actele pe care trebuie să le depună cel ce solicita înscrierea la pensie, făcându-se referire si la carnetul de munca în original și copie, trebuie avut în vedere ca un astfel de ordin nu poate nici să modifice și nici să completeze o lege.
Prin urmare, Casa județeană de pensii, în aplicarea dispozițiilor de la art. 82 este obligată să rezolve cererea de pensionare în baza actelor pe care, cel ce pretinde înscrierea la pensie le depune, deoarece acesta suportă riscul cu privire la datele și actele "care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege" iar copia legalizata era în opinia reclamantului suficientă.
Critica referitoare la respingerea cererii de efectuare a unei noi expertize pentru reevaluarea pensiei cuvenită reclamantului nu poate fi reținută deoarece este obligația Casei județene de pensii să calculeze pensia cuvenită asiguratului și numai în cazul în care acesta este nemulțumit sau contestă calculul făcut, poate cere verificarea calculului de către un expert în materie.
Dealtfel, instanța de fond a făcut în mod expres trimitere la textele de lege în raport de care a verificat diferențele de drepturi rezultate din punctajul cuvenit, iar recurenta nu a arătat în motivarea recursului care este greșeala strecurată în modalitatea de calcul agreată de instanță.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 cod procedură civilă recursul va fi în totalitate respins ca nefondat.
Față de împrejurarea că intimatul a beneficiat de apărare calificată cu ocazia soluționării prezentului recurs, vor fi aplicate dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă în baza cărora va fi obligată recurenta către intimat la plata cheltuielilor de judecat în valoare de 1500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr.356/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în C,-, județul
Obligă reclamanta la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.02.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /
Red.dec.Jud.-/20.02.2009
Tehnored.gref.RD/2ex./23.02.2009
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Mariana Bădulescu, Vanghelița Tase
