Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 6997/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4360/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6997R
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR 2: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 3: Adela
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr.3156 din data de 15.04.2009 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimata, având ca obiect - contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.-/08.09.2009, aflată la fila 11 dosar, lipsind recurenta Casa Județeană de Pensii
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocatul intimatei depune la dosar, în copie conform cu originalul, următoarele înscrisuri: cererea intimatei adresată Casei Județene de Pensii I, la data de 03.11.2009, adeverința nr.1059/01.10.1991 emisă de CAP, comuna
Curtea deliberând, încuviințează pentru intimata proba cu înscrisuri și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului formulat de Casa Județeană de Pensii I, ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, cu obligarea recurentei Casa Județeană de Pensii I, la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței nr.44/27.11.2009 și nr.37/08.09.2009 pe care le depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.3156/15.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii I; a anulat decizia nr.-/07.11.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii I; a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensie de invaliditate prin care să valorifice perioada 04.09.1973-15.04.1980 cu un salariu tarifar lunar de 1860 lei conform adeverinței nr.1059/1.10.1991 emisă de, comuna M începând cu 07.07.2008; a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că potrivit adeverinței nr.1059/1.10.1991, contestatoarea a lucrat în perioada 4.09.1973-15.04.1980 la CAP, a beneficiat de un salariu tarifar lunar de 1860 lei pentru care i s-au reținut contribuțiile de asigurări sociale.
La emiterea deciziei contestate nr.-/7.11.2008, intimata nu a luat în considerare această perioadă, fapt ce a rezultat și din copia buletinului de calcul al deciziei.
Astfel, în baza art.2 și art.78 din Legea nr. 19/2000 instanța de fond a admis acțiunea, a dispus anularea deciziei nr. -/07.11.2008 și a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensie de invaliditate, luând în calcul veniturile încasate de contestatoare în perioada 04.09.1973-15.04.1980, respectiv a unui salariu de 1860 lei conform adeverinței nr.1059/1991, începând cu data de 07.07.2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termenul legal, recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii I, criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate si netemeinicie:
S-a arătat ca reclamanta beneficiază de pensie de invaliditate începând cu 07.07.2008, potrivit deciziei nr. - din data de 07.11.2008, emisa de Casa Județeană de Pensii I, in baza actelor depuse la dosarul de pensionare, respectiv carnet de munca, adeverința CAS nr. 5666/18.07.2008, decizia asupra capacității de munca nr.4919/27.06.2008, adeverința nr.1059/01.10.1991 emisa de CAP com. M, Sectorul Agricol
Perioada 04.09.1973 - 15.04.1980, evidențiata in adeverința nr.1050/01.10.1991 emisa de CAP nu poate fi valorificata, întrucât același CAP in carnetul de munca, Ia pag.14, poziția 1 înregistrat încadrarea in munca a reclamantei începând cu 19.06.1980.
Conform Decretului-lege nr.92/1976 unitatea angajatoare trebuie sa întocmească carnet de munca, Ia 30 de zile de la data angajării.
In cazul reclamantei, aceasta nu a avut carnet de munca 7 ani. In situația in care reclamanta ar fi avut carnet de munca pentru perioada 04.09.1973 - 15.04.1980, si l-a pierdut, aceasta ar fi trebuit sa aducă dovada de la Monitorul Oficial ca a fost declarat pierdut.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 299-316 din Codul d e procedura civila.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, cu menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 3156/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, pentru următoarele considerente:
Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă invocat în susținerea motivelor de recurs de către recurentă a intrat în vigoare la data de 26.07.1976 și abia de la acea dată se putea pune în discuție obligativitatea angajatorului de întocmire a carnetului de muncă "carnetul de muncă se întocmește pentru personalul încadrat pe bază de contract de muncă și pentru membrii cooperativelor meșteșugărești."
Mai mult decât atât, decretul menționat anterior nu prevede nicio sancțiune pentru angajat, în situația neîndeplinirii de către angajator a obligației de întocmire a carnetului de muncă prevăzută de art. 3 pct. 2 "carnetul de muncă se întocmește în termen de cel mult 30 de zile de la încadrarea în muncă", ci, din contra, sancțiunea prevăzută de art. 23, pct. 2 lit.a pentru neîntocmirea carnetului în termenul legal pentru cei care se încadrează pentru prima dată în muncă este atribuită în mod exclusiv angajatorului.
De asemenea, recurenta, prin reprezentantul său legal, a recunoscut verbal în fața instanței de fond că a fost înregistrată la Casa Județeană de Pensii I adeverința nr. 1059/01.10.1991 emisă de CAP, comuna M, adeverință care face dovada veniturilor cuvenite pentru perioada 04.09.1973 - 15.04.1980 și anume salariu tarifar de 1860 lei, venituri pentru care reclamanta a achitat lunar cotele CAS și la fondul de asigurări sociale și pensii de stat.
Recurenta omite faptul că dispozițiile legale în vigoare nu prevăd în mod imperativ că dovada veniturilor în baza cărora se calculează pensia să fie realizată exclusiv prin carnetul de muncă, în condițiile în care reclamanta, prin înscrisurile administrate la soluționarea cauzei în fond a dovedit fără echivoc prin adeverința invocata că pe perioada 4.09.1973 - 15.04.1980 am contribuit la fondul de pensii.
După cum în mod cu totul legal și temeinic a reținut și instanța de fond "dovada conform 1169 din Codul civil a fost făcută de către contestatoare cu copia adeverinței depusă la casa de pensii și la dosar în sensul că a beneficiat de venituri pentru care s-a virat contribuția de asigurări sociale. Din copia buletinului de calcul ce stă la baza Deciziei din 7.11.2008 rezultă că la determinarea cuantumului pensiei nu au fost valorificate veniturile pe perioada precizată în adeverința nr. 1059/1991 deși s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale."
Relevantă la calcularea pensiei și la emiterea deciziei privind acordarea pensiei de invaliditate este contribuția efectivă prin cotele CAS și la fondul de asigurări sociale și pensii de stat efectuată încă din anul 1973 și nu existența sau nu a cărții de muncă în perioada 1973-1980.
In drept, se invoca dispozițiile art. 115 și următoarele din pr.civ. și dispozițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
nalizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul recurentei-pârâte Casa de Pensii a Municipiului B este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
La stabilirea drepturilor de pensie cuvenite intimatei reclamante, recurenta parata nu a valorificat sumele încasate în perioada 04.09.1973-15.04.1980, respectiv un salariu tarifar lunar de 1860 lei conform adeverinței nr.1059/1.10.1991 emisă de, comuna M.
Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul si-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților sa primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie sa fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre parți.
Prin urmare, in prezenta acestei dualitati de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotari ca principiul contributivitatii afirmat in art. 2 din Legea nr. 19/2000 si dezvoltat in art. 78 alin. 1 din același act normativ primează si ca, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri si de faptul ca au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate in considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Curtea nu poate retine culpa intimatei reclamante in neîntocmirea carnetului de munca de către angajatorul sau. La Casa Județeană de Pensii Iaf ost înregistrată adeverința nr. 1059/01.10.1991 emisă de CAP, comuna M, Sectorul Agricol I, adeverință care face dovada veniturilor cuvenite pentru perioada 04.09.1973 - 15.04.1980 și anume salariu tarifar de 1860 lei, venituri pentru care reclamanta a achitat lunar cotele CAS și la fondul de asigurări sociale și pensii de stat.
Dovada veniturilor în baza cărora se calculează pensia nu se poate realiza exclusiv prin carnetul de muncă, pentru realitatea datelor cuprinse in adeverințe fiind responsabili chiar emitenții acestora.
Așadar, în mod legal și temeinic, cu luarea în considerare a tuturor probelor administrate în cauză, prima instanță a stabilit că și aceste venituri trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, în aplicarea cu prioritate a dispozițiilor cu valoare de principiu în materie, astfel că recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art. 312 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
In baza art. 274 din Codul d e procedura civila, va obliga recurenta să plătească 500 lei cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariul achitat aparatorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I, cu sediul ales în B,-, sector 2 împotriva sentinței civile nr.3156/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în localitatea M, Sat,- și cu domiciliul ales la Cabinet Avocat din B,-,.203,. A,.1,.2, sector 2.
Obligă recurenta să plătească 500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red:
Dact.:
5 ex
14.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Florentina Dragomir, Adela
