Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 7113/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1613/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7113R
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursurile formulate de recurenta-contestatoare, și de recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.7918 din data de 18.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.46960/3/AS/2007, având ca obiect-contestație decizie de pensionare.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică, de la 20.11.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea succesiv la 26.11.2009 și pentru azi 03.12.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7918 din data de 18.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.46960/3/AS/2007, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, a fost anulată decizia nr.-/1.11.2007, emisă de Casa de Pensii Sector 4, fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare în raport de un număr total de puncte realizate în valoare de 30,99986, punctaj mediu anual de 1,20779, valoarea pensiei de 357 lei, începând cu data de 16.10.2005, precum și să plătească contestatoarei drepturile de pensie aferente perioadei 17.05.2005-16.10.2005, în valoare de 1714 lei și a fost obligată intimata să plătească contestatoarei drepturile de pensie cuvenite aferente perioadei 16.10.2005-31.08.2008, în valoare de 17321 lei, precum și cele cuvenite în continuare, în baza punctajului mediu anual stabilit conform prezentei sentințe, sume care vor fi indexate cu indicele de inflație de la data scadentei acestora.
Prin aceeași sentință, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea sub celelalte aspecte și a fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către contestatoare în valoare de 1501,7 lei, conform chitanțelor de la dosar.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin decizia nr.-/01.11.2007, emisă de Casa de Pensii Sector 4, contestatoarei i s-a stabilit dreptul la pensia pentru muncă depusă și limită de vârstă, prin trecerea de la anticipate, conform mențiunilor din decizie, începând cu data de 16.10.2005.
Drepturile de pensie au fost calculate în funcție de un număr total de puncte realizate în valoare de 30,22932 și un punctaj mediu anual de 1,17777.
Contestatoarea a criticat această decizie prin prisma datei de la care i s-a stabilit dreptul la pensia pentru munca depusă și limită de vârstă, considerând că aceste drepturi i se cuvin de la data de 01.04.2001, precum și prin prisma modului de calcul al punctajului mediu anual.
Tribunalul s-a pronunța cu precădere asupra criticii care se referă la data de la care dreptul la pensia pentru limită de vârstă i s-a deschis contestatoarei iar în soluționarea acestei critici va avea în vedere sentințele civile depuse, în copie, la dosar, care conturează istoricul desfășurării procedurii de stabilire a pensiei contestatoarei.
Astfel, din sentința civile nr.4609/09.12.2003 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a, a rezultat că intimata a fost obligată să soluționeze cererea de pensionare a contestatoarei privind acordarea pensiei și să emită decizie în acest sens fiind respins capătul de cerere privind calculul drepturilor de pensie. Obligația a fost stabilită generic în sarcina intimatei, în considerarea faptului că nu a soluționat respectiva cerere de pensionare.
S-a constatat că recursurile formulate împotriva acestei sentințe civile au fost soluționate prin decizia civilă nr.1522/LM/02.12.2004 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a, fiind respinse ca nefondate.
S-a considerat că prin decizia nr. -/11.07.2005 emisă de Casa de Pensii Sector 4, contestatoarei i s-a stabilit dreptul la pensia anticipată parțială, începând cu data de 17.05.2005.
În decizie s-a menționat că vârsta la data pensionării este de 57 ani 3 luni iar vârsta standard de pensionare este de 57 ani 8 luni.
Împotriva acestei decizii a fost formulată contestație, ce a fost soluționată prin sentința civilă nr. 871/21.02.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a, soluția pronunțată de instanță fiind în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
Această sentință civilă a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr.2242R/21.06.2006 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a, prin respingerea recursului formulat de către contestatoare ca nefondat.
În motivarea sentinței civile menționate, s-a stabilit că singura cerere prin care s-a solicitat drepturi de pensie este datată 30.04.2001 și nu cuprinde vreo opțiune pentru un anume tip de pensie iar printr-o cerere datată 16.05.2005, înregistrată la Casa de Pensii Sector 4, sub nr. 9596/17.05.2005, contestatoarea a depus la dosarul de pensie originalul carnetului de muncă. Tribunalul a apreciat că, în mod corect, intimata, având în vedere acest act și dispozițiile art. 89 alin.4 din Legea nr. 19/2000 modificată și completată a stabilit prin decizia contestată, începând cu data de 17.05.2005 drepturile de pensie cuvenite acesteia.
De asemenea, s-a menționat că pornind de la data de 17.05.2005(când prin depunerea carnetului de muncă contestatoarea dovedea că a realizat stagiu de cotizare de peste 32 de ani) raportându-se la anexa 3 din Legea nr. 19/2000, vârsta cerută pentru stabilirea pensiei de limita de vârstă în perioada aprilie - august 2005 trebuia să fie de 57 ani și 7 luni iar contestatoarea la data aceea avea 57 ani 3 luni, prin urmare intimata nu putea să-i stabilească pensia pentru limita de vârstă. S-a mai menționat că în mod corect intimata a stabilit că aceasta are dreptul la pensia anticipată parțială, în conformitate cu dispozițiile art.50 din Legea nr.19/2000 și că, plecând de la dispozițiile art.167 alin.2 din Legea nr.19/2000 și anexa 9 Ordinului nr.340/2001, tribunalul a constatat că vârsta standard de pensionare și stagiul complet de cotizare la care contestatoarea are dreptul la pensia pentru limita de vârstă în raport de data nașterii sunt 57 de ani și 8 luni, respectiv 25 ani și 8 luni.
În prezenta speță, dispozițiile luate prin sentință civilă anterior menționată(prin care se confirmă legalitatea deciziei privind stabilirea pensiei anticipate parțiale), prezintă relevanță juridică, dat fiind efectul pe care aceasta l-a creat.
În opinia Tribunalului, aceste motive nu pot fi ignorate, deoarece considerentele care explică dispozitivul și se reflectă în acesta, dobândesc putere de lucru judecat. Nu poate fi imaginată o hotărâre judecătorească ale cărei efecte juridice să fie apreciate, distinct, în mod separat, în funcție doar de considerente sau doar de dispozitiv, cu atât mai mult cu cât în această parte a hotărârii sunt reflectate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Hotărârea judecătorească reprezintă un tot unitar, motiv pentru care de puterea de lucru judecat se bucură întrutotul.
Prin urmare, în condițiile în care, printr-o hotărârea judecătorească, intrată în puterea lucrului judecat, s-a stabilit că dreptul la pensie al contestatoarei s-a deschis la data de 17.05.2005, conform art. 167 alin.2 din Legea nr. 19/2000, când în mod legal și temeinic i s-a stabilit dreptul la pensia anticipată parțială, Tribunalul reține că trecerea la pensia pentru limită de vârstă este guvernată de dispozițiile art.52 din Legea nr.19/2000.
Din datele menționate în decizia privind stabilirea pensiei anticipată parțială,Tribunalul reține că, la data stabilirii pensiei anticipată parțială, vârsta contestatoarei a fost de 57 ani și 3 luni, vârsta standard de pensionare în cazul său era de 57 ani 8 luni și stagiu complet de cotizare 25 ani și 8 luni(aspecte reținute și motivarea sentinței civile mai sus enunțate) iar numărul lunilor de anticipare a fost de 5. Vârsta standard de pensionare prezintă relevanță în raport de data de la care contestatoarei i se cuvenea dreptul la pensia pentru limită de vârstă, precum și pentru durata stagiului complet de cotizare, pe care intimata 1-a stabilit în mod corect, la 25 ani 8 luni. Conform mențiunilor din anexa nr. 3 Legii nr. 19/2000 în situația în care vârsta standard de pensionare este de 57 ani și 8 luni stagiul complet de cotizare este de 25 ani 8 luni. Prin urmare, critica referitoare la acest aspect este neîntemeiată.
Ca atare, după expirarea celor 5 luni de anticipare, la împlinirea vârstei de 57 ani 8 luni, rezultă că partea are dreptul să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă, adică din data de 16.10.2005, cum în mod legal și temeinic a stabilit intimata prin decizia contestată.
In drept, măsura stabilită de intimată este conformă cu dispozițiile art. 52 din Legea nr. 19/2000.
Potrivit acestei prevederi legale, în forma în vigoare la data de la care dreptul la pensie i s-a deschis contestatoarei, la împlinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute de prezenta lege pensia anticipată parțială devine pensie pentru limită de vârstă și se recalculează prin eliminarea diminuării prevăzute la art.50 alin.2 și prin adăugarea perioadelor asimilate și a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare.
S-a precizat că pentru data de la care drepturile de pensie de limită de vârstă i se deschid contestatoarei, nu prezintă relevanță data de la care contestatoarei i-a încetat calitatea de asigurat, aspect menționat în cererea completatoare, pentru că stabilirea și plata drepturilor de pensie, în cazul pensiei pentru limită de vârstă, nu este condiționată de încetarea calității de asigurat ci acest aspect prezintă relevanță doar cu privire la valoarea pensiei calculate, conform celor ce se vor expune în prezentele considerente.
Ca atare, decizia contestată este legală și temeinică în privința datei de la care contestatoarei i s-a stabilit dreptul la pensia pentru limita de vârstă, motiv pentru care această critică nu a fost reținută.
Din raportul de expertiză depus la dosar, coroborat cu înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei contestate, a rezultat că informațiile au fost preluate cu omisiuni și erori, fapt ce a condus la determinarea unui punctaj mediu anual eronat.
Astfel, se confirmă existența unor erori în privința punctajului aferent anului 1972 care, în mod corect, este de 0,58530 puncte în loc de 0,58288 puncte, eroare care a fost cauzată de faptul că s-a preluat eronat data desfacerii contractului de muncă 14.04.1972 în loc de 15.04.1972, după cum rezultă din mențiunile de la poziția nr.12 din copia carnetului de muncă de la fila 45 din dosar; a fost preluată eronat data încetării angajării la 05.05.1970 în loc de 06.05.1970, conform mențiunilor de la poziția nr. 6 din copia carnetului de muncă de la fila 44 din dosar, ceea ce a făcut ca punctajul mediu anual din 1970 să fie de 0,79945 puncte în loc de 0,80131 puncte, cum ar fi fost corect; sporul de toxicitate în sumă de 951 lei din adeverința nr. 794/09.05.2001, depusă, în începe de la 01.09.1972 și nu de la data de 01.06.1972. Din acest motiv se decalează toate datele de la care sporul de vechime trebuie majorat.
În ceea ce privește criticile care vizează durata totală a stagiului de cotizare (altele decât cele referitoare la datele preluate eronat de intimată, cum mai sus au fost expuse și care s-au dovedit întemeiate), s-a constatat că ele nu au fost confirmate prin probatoriul administrat, motiv pentru care nu vor fi reținute(este vorba de intervalul 01.03.2000-28.03.2001).
Prin eliminarea erorilor și omisiunilor din calculul drepturilor de pensie stabilite prin decizia contestată, a rezultat că valoarea totală a numărului de puncte realizate de către contestatoare pentru stagiul de cotizare din perioada 16.05.1967-01.03.2001 este de 30,99986 din care 27,05361 este total punctaj și 3,94625 punctaj pentru contribuția la pensia suplimentară iar valoarea punctajului mediu anual este de 1,20779.
Având în vedere dreptul beneficiarei prestației de asigurări sociale de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, obligația intimatei de a face plata acestor drepturi, conform art. 24 lit. e din HG nr. 13/2004, împrejurarea că prin necalcularea punctajului mediu anual în sensul solicitat, contestatoarei i s-a stabilit o pensie într-un cuantum mai mic decât cel legal cuvenit, ceea ce a determinat ca în patrimoniul contestatoarei să se producă un prejudiciu constând în valoarea drepturilor de pensie cuvenite în baza punctajului mediu anual menționat în prezenta sentință, s-a dispus obligarea intimatei să plătească contestatoarei drepturile de pensie cuvenite aferente perioadei 16.10.2005-31.08.2008 în valoare de 17321 lei, conform mențiunilor din anexa nr. 2 raportului de expertiză de la fila 210 din dosar, de la rubrica pensie cuvenită, precum și la plata celor cuvenite în continuare, în baza punctajului mediu anual stabilit conform prezentei sentințe, sume care vor fi indexate cu indicele de inflație de la data scadenței acestora((măsura care se impune ca urmare a devalorizării monedei naționale, pentru a se asigura respectarea proporționalității dintre valoarea drepturilor la data scadenței și cea de la data plății efective, precum și ca urmare a faptului că modul de calcul al pensiei stabilit de intimată a fost eronat în privința valorii drepturilor de pensie cuvenite, valoarea acesteia fiind mai mare, conform expertizei contabile).
La stabilirea valorii diferențelor de drepturi de pensie cuvenite, Tribunalul nu a reținut calculul din expertiza contabilă, în forma în care a fost expus în anexa nr. 2 raportului de expertiză la rubrica rest de încasat, deși la data efectuării expertizei contabile, expertul în mod justificat a procedat la efectuarea lui, pentru că în imaginea privind plata pensie sumele menționate de expert la rubrica pensia încasată figurau plătite, dar alte probe noi au dovedit că sumele respective nu au fost încasate de către contestatoare, motiv pentru care ele vor fi considerate ca datorate de intimată.
Astfel, din răspunsul emis de Casa Locală de Pensii Sector 4, rezultat că drepturile restante și pensiile aferente perioadei 01.08.2005-31.03.2006, s-au returnat Casei Locale de Pensii Sector 4 de către Oficiul Poștal 61, ca neîncasate, nefiind prezentă la domiciliu, fapt ce a determinat Casa Locală de Pensii Sector 4 să sisteze pensiile ulterioare datei de 01.04.2006. Se mai precizează că drepturile restante de 7942 RON aferente perioadei 16.10.2005-30.11.2007 și pensiile aferente perioadei 01.12.2007-31.08.2008 se întorc ca neachitate, nefiind prezentă la domiciliu.
Prin urmare, intimata și-a îndeplinit obligația de a face plata drepturilor de pensie prin transmiterea acesteia către contestatoare, evident în forma pe care a stabilit-o prin deciziile emise, dar contestatoarea a fost cea care nu a încasat respectivele drepturi, pensiile fiind restituite. De aceea, se va avea în vedere calculul drepturilor de la rubrica pensie cuvenită stabilită de expertiză.
Cu toate acestea, întrucât din probele dosarului a rezultat că nici pensia aferentă perioadei 17.05.2005-16.10.2005 nu a fost încasată de către contestatoare iar dreptul contestatoarei de a beneficia de pensie nu poate fi negat, chiar dacă nu s-a putut reține vreo cuplă în sarcina intimatei, s-a dispus obligarea intimatei să plătească contestatoarei drepturile de pensie aferente perioadei 17.05.2005-16.10.2005, în valoare de 1714 lei. Această valoare reprezintă valoarea pensiei anticipată parțială pentru 4 luni 29 zile, intervalul dintre 17.05.2005-16.10.2005, astfel cum a fost stabilită prin decizia nr. -/11.07.2005 emisă de Casa de Pensii Sector 4, (345 x 5= 1725 din care se scade valoarea pensiei pentru o zi, determinată astfel, 345:30=11,5, adică 1725-11,5= 1713,5, rotunjit la 1714 lei).
Ceea ce însă s-a respins a fost solicitarea de actualizare a sumelor din intervalul 17.05.2005-16.10.2005 cu rata inflației, pentru faptul că nu s-a putut reține în sarcina intimatei vreo vinovăție, încălcarea vreunei prevederi legale cu privire la neachitarea pensiei pentru perioada respectivă, în condițiile în care rezultă că și-a îndeplinit obligația legală de a face plata drepturilor dar beneficiara prestației nu le-a încasat, situație în care nu se poate discuta despre vreun prejudiciu cauzat de intimată. Or, faptul că partea contestatoare nu a încasat respectivele drepturi nu i se poate imputa intimatei câtă vreme aceasta a făcut plata lor.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către ontestatoarea și intimata Casa de Pensii a Municipiului, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurenta-intimata Casa de Pensii a Municipiului B a susținut că instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece stabilirea cuantumului și punctajului pensiei de către instanță constituie o imixtiune în activitatea Casei de Pensii a Municipiului B, punctul de vedere al expertului constituind doar un reper pentru instanță, în condițiile în care singurul organ cu atribuții privind aplicarea legislației de protecție socială și implementarea programelor informative de calcul al drepturilor de asigurări sociale este Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, conform art.4 din HG nr.381/2007.
În recursul său recurenta-reclamantă a reiterat aspectele ce au fost invocate în formularea contestației ce face obiectul speței deduse judecății și a criticat sentința atacată sub aspectul stabilirii sporului de vechime în muncă aferent perioadei 01.03.1970 - 01.09.1983, precum și modul de calcul efectuat de către expertul contabil în ceea ce privește șomajul, conform art.781din Legea nr.19/2000, precum și refuzul instanței și al expertului de a lua în considerare toate perioada de șomaj de 637 zile calendaristice, care constituie vechime în muncă, conform art.13 din Legea nr.1/1991.
Recurenta a mai arătat și faptul că vechimea în muncă realizată de către aceasta este de 33 de ani, 7 luni și 16 zile calendaristice la data de 28.03.2001, când a fost emisă decizia nr.4052/28.03.2001, privind încetarea plății ajutorului de șomaj.
S-a mai arătat și faptul că, Casa de Pensii a Sectorului 4 nu a emis vreo decizie în termen de 30 de zile de la depunerea dosarului de pensie -, când, susține recurenta, a început să curgă dreptul său la pensie și a refuzat să îi trimită sumele de bani cu titlu de pensie, lăsând-o fără venit și atentând la viața, sănătatea și demnitatea recurentei.
S-a mai invocat și refuzul instanței de a judeca cauza sub toate aspectele fapt ce, susține recurenta încalcă dispozițiile art.155 din Legea nr.19/2000, solicitându-se și obligarea intimatei la plata drepturilor de pensie cu indexări, compensări și recorelări, cu aplicarea ratei inflației comunicate de Institutul Național de Statistică, începând cu data de 01.04.2001 la zi.
În susținerea recursului, recurenta, a depus, în copie, următoarele înscrisuri: cererile formulate de aceasta din datele de 27.03.2001, 28.03.2001, 25.11.1999, angajament obligatoriu de plată din data de 5.07.1999, adresa nr.5951/14.01.2009, emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și adresa nr.3339/27.06.2008, emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
Prin concluzii scrise recurenta-intimata, a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta-intimata Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat și admiterea recursului propriu.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate de recurenta Casa de Pensii a Municipiului B, văzând și dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. și ținând seama de prevederile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Critica recurentei Casa de Pensii a Municipiului B vizează faptul că instanța de fond și-a depășit atribuțiile prin însușirea concluziilor unui raport de expertiză contabilă, care a stabilit un alt punctaj mediu anual și un alt cuantum al pensiei.
Însă, potrivit art.154 din Legea nr.19/2000, jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel, iar potrivit art.155 din același act normativ, tribunalele sunt îndrituite să soluționeze litigiile privind modul de stabilire și de plată a pensiilor, a indemnizațiilor și a altor drepturi de asigurări sociale, litigii în cadrul cărora părțile pot să administreze orice probe admise de lege, inclusiv expertiza.
Cu privire la raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză se menționează că recurenta nu a formulat obiecțiuni împotriva acestui raport de expertiză și nici nu a solicitat efectuarea unei contraexpertize, astfel încât, până la proba contrară, cele cuprinse în raportul de expertiză omologat în cauză, fac dovada deplină.
În aceste condiții, nu poate fi primită susținerea recurentei, referitoare la faptul că prin hotărârea pronunțată prima instanță ar fi realizat o imixtiune în activitatea unei instituții publice cu atribuții specifice în domeniul pensiilor.
A primi punctul de vedere al recurentei, în sensul că Ministerul Muncii Familiei și Egalității de Șanse este singurul organ cu atribuții în aplicarea legislației privind protecția socială și implementarea programelor informative de calcul al drepturilor de asigurări sociale, ar însemna a se încălca art.155 lit.d și f din Legea nr.19/2000, cât și principiul accesului liber la justiție.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de recurenta-intimata Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat.
Trecând la examinarea recursului declarat de recurenta -contestatoare, Curtea respinge și acest recurs ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În mod corect instanța de fond verificând considerentele sentinței civile nr.871/21.02.2006, pronunțată de Tribunalul București, rămasă irevocabilă, prin decizia civilă nr.2242/R/21.06.2006, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă, a considerat că, prin sentința civilă mai sus arătată s-a stabilit cu putere de lucru judecat că dreptul la pensie al contestatoarei s-a deschis la data de 17.05.2005, conform art.167 alin.2 din Legea nr.19/2000, când acesteia i s-a stabilit dreptul la pensie anticipată parțială, astfel încât trecerea recurentei la pensia pentru limită de vârstă este guvernată de dispozițiile art.52 din Legea nr.19/2000.
De asemenea, tot prin sentința civilă mai sus amintită s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, faptul că, la data stabilirii pensiei anticipată parțială, vârsta contestatoarei era de 57 de ani și 3 luni, iar vârsta standard de pensionare, în cazul acesteia, era de 57 de ani, 8 luni și stagiul complet de cotizare de 25 de ani și 8 luni, iar numărul lunilor de anticipare a fost de 5, conform anexei nr.3 din Legea nr.19/2000, după expirarea celor 5 luni de anticipare, contestatoarea având dreptul să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă, respectiv din data de 16.10.2005, astfel cum a stabilit și intimata.
Față de aceste aspecte, cu privire la care s-a decis în mod definitiv și irevocabil, nu pot fi reținute criticile recurentei referitoare la vechimea în muncă și cea privind data de la care acesteia i s-a stabilit dreptul la pensia pentru limita de vârstă, cu privire la acestea existând sentința civilă nr.871/21.02.2006, pronunțată de Tribunalul București ce se bucură de autoritate de lucru judecat.
Vor fi înlăturate și criticile recurentei referitoare la cuantumul sporului de vechime, deoarece pentru perioada 01.03.1970 - 01.04.1992, expertul contabil desemnat în cauză, a precizat că, acesta a fost luat în calcul de Casa de Pensii Sector 4 în procentele stabilite prin art.164 din Legea nr.19/2000 ce au fost mai favorabile decât cele rezultate din adeverințele depuse la dosarul de pensionare.
Nu pot fi reținute nici criticile referitoare la datele de aplicare ale sporurilor de vechime în muncă de 3%, 5%, 7% și 15%, deoarece în perioada 15.04.1972 - 14.07.1972, contestatoarea a avut întrerupere de activitate, astfel încât perioada de 5 ani vechime de la care se calculează sporul de vechime de 3%, începe de la data de 01.09.1972 și nu de la 01.06.1972, decalându-se astfel toate datele de la care sporul de vechime trebuia majorat.
Nu va fi reținută nici critica referitoare la actualizarea sumelor cuvenite cu rata inflației, deoarece în sarcina intimatei nu a putut fi stabilită vreo culpă cu privire la neachitarea pensiei pentru perioada 17.05.2005 - 16.10.2005, aceasta îndeplinindu-și obligația de a efectua plata drepturilor de pensie, dar beneficiara prestației nu le-a încasat.
Cu privire la aspectele învederate de către recurentă privind lipsirea sa de venituri datorată culpei Casei de Pensii a Sectorului 4 se reține faptul că, potrivit Adresei nr.-/27.11.2008, însoțită de anexe, emisă de această instituție, a rezultat că potrivit deciziei nr.-/11.07.2005, recurentei i s-au achitat drepturi restante, in cuantum de 857 RON, pentru perioada 17.05.2005 - 31.07.2007, iar cu luna a VIII-a 2005, pensia a fost de 345 RON, drepturile restante de 857 RON, precum și pensiile aferente perioadei 01.08.2005 -31.03.2006, s-au returnat Casei Locala de Pensii Sector 4 de către Oficiul 61, ca neîncasate, recurenta nefiind prezentă la domiciliu, fapt ce a determinat Casa Locala de Pensii Sector 4, să sisteze pensiile ulterioare datei de 01.04.2006, iar drepturile restante de 7942 RON, precum și pensiile aferente perioadei 01.12.2007-31.08.2008, au fost returnate, recurenta nefiind prezentă la domiciliu.
Referitor la plata diferențelor de drepturi începând cu data de 01.04.2001, actualizate cu rata inflației, această măsură nu se impune deoarece contestatoarei nu i s-a stabilit dreptul la pensie începând cu această dată.
Va fi înlăturată și critica referitoare la nesoluționarea de către instanța de fond a tuturor aspectelor cu care a fost sesizată, aceasta procedând la soluționarea cauzei conform dispozițiilor art.129 pr.civ. hotărând asupra obiectului cererii, în limitele investirii sale.
Față de cele mai sus expuse, în baza art.312 pr.civ. Curtea va respinge și recursul declarat de recurenta-contestatoare, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta-contestatoare, și de recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.7918 din data de 18.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.46960/3/AS/2007.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
30.12.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Comșa Carmen Georgiana
