Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 72/2008. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIE NR. 72/R-CA

Ședința publică din 20 Mai 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător

JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu

JUDECĂTOR 3: Laura

Grefier

S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de, împotriva deciziei nr.35/R-CA din 18 martie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru contestatoarea, în baza împuternicirii avocațiale nr.325/2008 emisă de Cabinet de avocatură-Baroul A și consilier juridic pentru intimata Casa Județeană de Pensii A, în baza delegației de împuternicire de la dosar.

Procedura este legal îndeplinită.

Contestația în anulare este scutită de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus întâmpinare din partea intimatei Casa Județeană de Pensii

S-au depus la dosar împuternicirea avocațială nr.325/2008 de către avocat pentru contestatoarea și delegație de împuternicire de către consilier juridic, pentru intimata Casa Județeană de Pensii

Apărătoarea contestatoarei precizează că a studiat întâmpinarea depusă la dosar de către intimata Casa Județeană de Pensii A și nu solicită termen în acest sens.

Apărătoarea contestatoarei și reprezentantul intimatei, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației.

Apărătoarea contestatoarei, având cuvântul, susține oral contestația în anulare așa cum este formulată în scris, solicitând admiterea ei, casarea deciziei pronunțată de instanța de recurs și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond, respectiv Tribunalul Argeș.

Consideră că recursul formulat de Casa Județeană de Pensii A era rămas fără obiect și trebuia respins ca atare, având în vedere că aceasta executase obligația stabilită prin sentința instanței de fond. Apreciază că printr-o eroare materială, instanța de recurs a admis recursul și a casat sentința instanței de fond.

Tot din eroare, instanța de recurs a considerat că adeverința nu îndeplinește cerințele impuse de lege.

Reprezentantul intimatei Casa Județeană de Pensii A, având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțată de instanța de recurs.

CURTEA

Asupra contestației în anulare de față, constată că la data de 29.06.2007, a formulat contestație împotriva deciziei nr.481/18.05.2007 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii

Contestatoarea a solicitat anularea deciziei și emiterea alteia în care, la calculul drepturilor de pensie, să fie avută în vedere și perioada 01.04.1960 - 17.12.1971 în care a fost salariată potrivit adresei nr.5864/09.08.2004 a

Prin sentința civilă nr.760/AS/14.11.2007 a fost admisă contestația, a fost anulată decizia nr.481/18.05.2007 și a fost obligată intimata să emită o nouă decizie în care să ia în calculul drepturilor de pensie ale contestatoarei și perioada 01.04.1960 - 17.12.1971.

Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că la data de 26.02.2007 contestatoarea a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă în baza următoarelor înscrisuri: adeverința nr.37909/17.12.1971, adresa nr.7622/02.11.2004, adeverința nr.5864/09.08.2004, nr.17343/18.07.2002, adresa nr.740/11.05.2004, declarații de martori autentificate.

Constatând că a realizat un stagiu de cotizare de numai 11 luni și 25 zile, casa de pensii a respins cererea contestatoarei de înscriere la pensie pentru limită de vârstă.

Perioada 01.04.1959 - 22.12.1970 nu a fost luată în calcul la stabilirea stagiului de cotizare realizat deoarece pentru aceasta nu au fost emise adeverințe de către foștii angajatori, care să fie întocmite cu respectarea prevederilor Decretului nr.92/1976.

În adeverința nr.17343/18.07.1972 emisă de Fabrica de Ciment M se menționează doar că în perioada 01.04.1959 - 17.12.1971 contestatoarea a fost salariata mai multor unități, în diverse funcții. Sunt precizate unitățile și funcțiile îndeplinite la fiecare dintre acestea.

S-a considerat însă că nu se poate imputa contestatoarei lipsa adeverinței emisă de fiecare angajator. În lipsa carnetului de muncă aceasta a făcut totuși dovada vechimii în muncă cu adeverința menționată.

Recursul formulat de casa de pensii împotriva sentinței a fost admis prin decizia nr.35/R-CA/18.03.2008 a Curții de APEL PITEȘTI, iar sentința a fost modificată în sensul respingerii contestației.

Legat de motivul privind greșita valorificare a mențiunilor din adeverința nr.17343/2002 eliberată de Fabrica de Ciment M, instanța de recurs a reținut următoarele:

Această adeverință cuprinde mențiuni și cu privire la alte locuri de muncă pe care le-ar fi avut contestatoarea în perioada 1959 - 1970, respectiv M și Consiliul Orășenesc

În legătură cu data eliberării acestui înscris, susținerile părților sunt contradictorii, în sensul că reclamanta pretinde că este emis în anul 1972, în timp ce intimata susține că datează din anul 2002. Data înscrisă pe această adeverință este ilizibilă, astfel că instanța nu poate determina cu exactitate care este anul eliberării sale, situație față de care a analizat forța probantă a acestui înscris atât în raport de anul 1972, cât și în raport de anul 2002.

Dacă înscrisul a fost eliberat în anul 1972, așa cum susține contestatoarea, el trebuie să respecte dispozițiile Regulamentului nr.90/1960, aprobat prin nr.224/1960, în vigoare la data respectivă, care în art.4 prevede că "actele ce confirmă vechimea în muncă, eliberate de organele și instituțiile de stat, întreprinderile și organizațiile economice ale statului, organizațiile cooperatiste și cele cu caracter obștesc trebuie să cuprindă următoarele date: denumirea unității care le-a eliberat; perioada de timp lucrată cu arătarea datei de intrare și ieșire, precum și meseria sau funcția îndeplinită; numărul și data eliberării actului; ștampila unității și semnătura celui care angajează unitatea".

Dacă adeverința nr.17343 din 18 iulie a fost emisă în anul 2002, așa cum pretinde intimata, atunci ea trebuie să respecte condițiile stipulate în Ordinul nr.340/2001 al care face trimitere la Decretul nr.92/1976.

Astfel, conform dispozițiilor Ordinului nr.340/2001 al - lit. B pct.40: "în situația prezentării și a altor acte de vechime în muncă prevăzute de lege, menționate la art.160 alin.5 din lege, acestea trebuie să fie emise cu respectarea prevederilor art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976. Actele de vechime în muncă privind activitatea desfășurată vor cuprinde: denumirea unității; perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă, precum și precizarea modului de încadrare - pe durată nedeterminată sau determinată, prin transfer în interesul serviciului sau la cerere; menționarea temeiurilor legale pe baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de muncă; funcția, meseria sau specialitatea exercitată; salariul tarifar de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în acesta. Actele vor purta număr, data eliberării, ștampila unității, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității".

De asemenea, art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976 la care fac trimitere dispozițiile de mai sus, prevăd că "ctele pe baza cărora se fac înscrieri în carnet, privind activitatea desfășurată, vor cuprinde: denumirea unității și perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă, precum și precizarea modului de încadrare - pe durata nedeterminată sau determinată, prin transfer în interesul serviciului sau la cerere -, în toate cazurile cu menționarea temeiurilor legale pe baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de muncă; de asemenea, în acte se vor menționa și funcția, meseria sau specialitatea exercitată, retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta și, după caz, locurile de muncă cu condiții deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupele 1 și 2 de muncă la pensie".

Indiferent care dintre actele normative menționate ar fi aplicabil, pentru aceste ultime două locuri de muncă - M și Consiliul Orășenesc M - trebuiau eliberate adeverințe chiar de unitățile respective, iar acestea trebuiau să cuprindă în mod expres mențiunile arătate mai sus.

În aceste condiții, adeverința nr.17343/2002 nu poate face dovada vechimii în muncă pentru perioada 1959-1970, așa cum greșit a reținut prima instanță.

În ceea ce privește perioada 22.12.1970 - 17.12.1971, aceasta a fost avută în vedere de către Casa Județeană de Pensii A, aspect ce rezultă din decizia nr.481/18.05.2007.

Concluzionând, Curtea a apreciat că în speță contestatoarea a făcut dovada vechimii în muncă numai pentru o perioadă de 11 luni și 25 zile, perioadă care este mai mică decât stagiul minim necesar reglementat de art.41 din Legea nr.19/2000 - 11 ani, conform Anexei 3 - situație față de care în mod corect Casa Județeană de Pensii Aar espins cererea acesteia de înscriere la pensie.

Împotriva deciziei a formulat contestație în anulare intimata, solicitând anularea acesteia și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.

Într-o primă critică se arată că printr-o eroare materială instanța superioară a admis recursul și nu a ținut seama de faptul că recurenta a executat deja obligația stabilită prin sentință. obligația, recurenta a renunțat la dreptul de a exercita calea de atac împotriva hotărârii prin care a fost obligată la emiterea unei decizii de înscriere la pensie.

Tot dintr-o greșeală materială instanța de recurs a reținut în examinarea fondului cauzei că adeverința nr.17343 este din anul 2002 și nu îndeplinește cerințele impuse de Decretul nr.92/1976.

În realitate, susține contestatoarea-intimată, această adeverință este emisă în anul 1972, astfel că nu poate fi verificată legalitatea întocmirii acesteia în raport de acte normative apărute ulterior.

De aceea greșit s-a considerat că adeverința nu îndeplinește cerințele prevăzute de lege. În plus, actul menționează unitățile și perioada în care contestatoarea a fost salariata acestora.

Prima critică, ce se încadrează în motivul reglementat de dispozițiile art.318 alin.1 teza întâi Cod procedură civilă nu este fondată.

Instanța de recurs a remarcat, la sesizarea intimatei, emiterea de către casa de pensii a unei noi decizii cu nr.-/19.02.2008 prin care cea dintâi a fost înscrisă la pensie pentru limită de vârstă. A considerat însă că decizia a fost emisă pentru îndeplinirea obligației stabilite printr-o hotărâre judecătorească executorie de drept, potrivit art.278 pct.3 Cod procedură civilă, și nu ca un act de achiesare tacită la hotărâre.

Odată acest aspect analizat nu se poate reține o eventuală greșeală materială care ar putea consta în ignorarea lui.

Celelalte elemente ale analizei țin de aplicarea prevederilor legale la situația de fapt, de aceea nu pot fi supuse din nou examinării ca greșeli materiale. Pe calea contestației în anulare nu pot fi invocate eventuale greșeli de judecată.

Aceeași imposibilitate de invocare a nelegalității și netemeiniciei rezultând din greșita apreciere a probelor trebuie reținută în privința celei de-a doua critici.

Înscrisul relevant în cauză a fost examinat din punct de vedere al conformității acestuia cu dispozițiile legale în vigoare la data întocmirii lui în funcție de fiecare dintre anii în care părțile pretind că a fost emis dat fiind scrisul ilizibil.

Chiar și în cazul în care instanța de recurs nu ar fi procedat astfel, invocând greșita aplicare retroactivă a dispozițiilor legale partea urmărește îndreptarea unei eventuale greșeli de judecată, ceea ce este inadmisibil potrivit art.318 alin.1 teza întâi Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea, împotriva deciziei nr.35/R-CA din 18 martie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimată fiind CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 20 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.

,

Grefier,

Red.

Tehnored.

2 ex./17.06.2008

Jud.recurs: -/-/

Jud.fond: /

Președinte:Nicoleta Simona Păștin
Judecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 72/2008. Curtea de Apel Pitesti