Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 7216/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5732/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.7216/
Ședința Publică din data de 08 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Farmathy Amelia
GREFIER - -
****************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr.5795 din data de 01.07.2009, pronunțate de către Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.32516/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect "contestație decizie de pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: intimatul-reclamant personal și asistat de apărător d-nul avocat cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 8 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.94680 din 17.11.2009, lipsind recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției la data de 18.11.2009 de către intimatul-reclamant întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, în dublu exemplar, cu precizarea că pe această cale s-a formulat cerere de aderare la recurs.
Intimatul-reclamant, prin avocat, întrebat fiind cu privire la cererea de aderare la recurs, arată că această cerere este formulată în contextul verificării legalității hotărârii judecătorești recurate, și, având în vedere faptul că sentința civilă pronunțată de către instanța de fond poate fi atacată numai cu recurs, prin analogie cu calea de atac a apelului, a înțeles să formuleze prezenta cerere de aderare la recurs.
Întrebat fiind intimatul-reclamant prin avocat, arată că insistă în cererea de aderare la recurs.
Curtea pune în discuția părții intimate inadmisibilitatea cererii de aderare la recurs.
Intimatul-reclamant, prin avocat, având cuvântul, arată că, față de motivele expuse, solicită admiterea cererii de aderare la recurs.
Curtea, după deliberare, admite excepția inadmisibilității cererii de aderare la recurs formulate de către intimatul-reclamant, având în vedere dispozițiile art.316 Cod proc. civ. și,constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul părții intimate pe fondul cererii de recurs.
Intimatul-reclamant, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat, întrucât, în cauză nu pot fi reținute criticile aduse de către recurentă, potrivit cu care la dosar nu există acte justificative din care să rezulte drepturile pentru care instanța a obligat Casa de Pensii să recalculeze drepturile reclamantului. Or, în acest sens, solicită a se avea în vedere faptul că la fila 25 dosar fond există dovada faptului că la dosar s-au depus de către reclamant toate actele justificative(adeverințe) despre care a făcut vorbire prin cererea introductivă de instanță.
Cât privește cel de-al doilea motiv, intimatul-reclamant prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea acestuia, întrucât este firesc ca orice act administrativ ce aduce atingere dreptului unei persoane să fie supus controlului judiciar.
Față de aceste considerente, față de cele dezvoltate pe cale de întâmpinare, intimatul-reclamant, prin avocat, concluzionează în sensul respingerii recursului declarat de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate ca fiind temeinică și legală.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 14.09.2009, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bac riticat sentința civilă nr.5795/01.07.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.32516/3/AS/2008, susținând că prin hotărârea pronunțată instanța de fond a schimbat natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății.
Recurenta a mai susținut că instanța de fond a aplicat greșit legea, adeverințele depuse la dosar de către intimat neputând fi valorificate, ci doar salariul tarifar, salariu ce nu putea fi modificat în fiecare lună așa cum rezultă din cele două adeverințe.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.8,9 și art.3041Cod pr.civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Asupra acestuia, Curtea reține următoarele:
Actul juridic dedus judecății este reprezentat de relațiile sociale izvorâte din aplicarea normelor juridice raportat la drepturile de asigurări sociale, respectiv dreptul la pensie.
Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond nu a dat o altă calificare juridică relațiilor sociale pe care le-a analizat prin prisma normelor juridice ce reglementează dreptul la pensie.
Pe cale de consecință, în speță nu poate fi vorba despre o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății, ci despre o interpretare pe care recurenta o consideră lipsită de temei legal, apreciere pe care Curtea o înlătură ca neîntemeiată în considerarea următoarelor argumente:
Dispozițiile OUG nr-4/2005, act normativ în baza căruia au fost recalculate pensiile aflate în plată la data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, enumeră sporurile ce trebuie avute în vedere la stabilirea veniturilor ce constituie o parte a bazei de recalculare.
Acest act normativ a avut ca scop asigurarea unei echități între cuantumul pensiilor calculate după intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000 și cele aflate în plată la momentul intrării în vigoare a actului normativ mai sus menționat.
Legea nr.19/2000 a instituit cadrul legal al stabilirii și calculării pensiilor, introducând o serie de elemente noi, unele cu valoare de principiu, cum este cazul regulilor generale înscrise în art.2, printre care se numără și principiul contributivității.
Această regulă cu valoare de principiu a fost ignorată prin prevederile OUG nr.4/2005, în această scăpare (cu siguranță neintenționată) este corijată prin hotărârea instanței care apreciază că o normă cu valoare de principiu afirmată în legea cadru a pensiilor trebuie avută în vedere în completarea oricărui act normativ care aduce modificări pensiilor aflate în plată.
Hotărârea recurată are un temei legal, respectiv dispozițiile art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, iar interpretarea dată de Tribunalul București acest articol și aplicațiile sale în cauză reprezintă o corectă aplicare a prevederilor legale, așa încât criticile întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă sunt nefondate.
În ceea ce privește critica raportată generic la dispozițiile art.3041Cod pr.civilă,Curtea nu decelează în hotărârea instanței de fond și în etapele procedurale ce au precedat-o, motive de ordine publică a căror presupusă nerespectare să afecteze legalitatea și temeinicia sentinței recurate. De altminteri, Curtea remarcă faptul că nici recurenta nu poate să fi reținut asemenea împrejurări de vreme ce invocarea dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă s-a realizat într-o manieră generică, fără detalierea în concret a acestor eventuale încălcări procedurale.
Asupra criticii întemeiată pe luarea nelegală în considerare a celor două adeverințe (nr.1157/19.12.2008 și nr.139/18.02.2005), Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.86 alin.1 din Legea nr.19/2000, recurenta-pârâtă avea obligația legală de a răspunde reclamantului-intimat în termen de 30 de zile solicitării de recalculare a cuantumului pensiei prin luarea în considerare a celor două adeverințe mai sus identificate.
Din copia bonului de înregistrare eliberat de Registratura Casei de Pensii a Sectorului 5, depus la dosarul de fond la fila 25, rezultă că la data de 08.05.2009 reclamantul-intimat a depus acte la Casa de Pensii a Sectorului 5, cel mai probabil fiind vorba despre cele două adeverințe, câtă vreme nicio altă pretenție sau un alt litigiu nu opunea cele două părți la momentul judecății la fond a prezentei cauze pentru a presupune în mod rezonabil că ar putea fi vorba despre alte înscrisuri decât cele două adeverințe menționate în cererea de recurs.
Prin urmare, raportat la termenul de 30 de zile prevăzut de art.86 alin.1 din Legea nr.19/2000 și la data depunerii la Casa Locală de Pensii a Sectorului 5, respectiv 08.05.2009, rezultă că data la care recurenta-pârâtă era obligată să dea un răspuns reclamantului în privința recalculării drepturilor sale de pensie era 08.06.2009, decizie pe care avea obligația de aoc omunica în termen de 5 zile.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile art.101 alin.1 și 5 Cod pr.civilă, decizia privind recalcularea drepturilor de pensie trebuia comunicată reclamantului-intimat cel mai târziu la 15.06.2009.
Tribunalul Bucureștia finalizat judecata la termenul de judecată din 24.06.2009.
În intervalul cuprins între 08.06.2009 și 24.06.2009, dacă ar fi emis decizia de pensionare, recurenta-pârâtă ar fi avut suficient timp să depună o copie a acestei decizii la dosarul de fond, după cum avea posibilitatea de aoa tașa cererii de recurs.
În cauză nu s-a procedat în această manieră, ceea ce demonstrează că recurenta nu a răspuns solicitării reclamantului-intimat de recalculare a pensiei în termenul legal prescris de dispozițiile legale.
Această nerespectare a dispozițiilor legale echivalează cu un refuz al autorității competente de a soluționa cererea formulată de reclamantul-intimat.
Dispozițiile Legii nr.19/2000 impun pensionarului să se adreseze Casei Teritoriale de Pensii pentru soluționarea eventualelor ajustări ale cuantumului pensiei, obligație pe care reclamantul-intimat a respectat-o, deși Casa Locală de Pensii a Sectorului 5 nu și-a respectat la rândul său obligația de a răspunde în termenul de 30 de zile solicitării reclamantului-intimat.
A considera că reclamantul-intimat ar trebui să aștepte pentru o perioadă nedeterminată, ce excede evident termenului legal, un ipotetic răspuns al Casei Locale de Pensii a Sectorului 5, ar însemna să fie lăsat pensionarul identificat în persoana reclamantului-intimat la bunul plac al Casei Locale de Pensii a Sectorului 5 și să fie încurajată o asemenea atitudine de ignorare a dispozițiilor legale care obligă instituția să răspundă pensionarului în termen de 30 de zile calendaristice.
În mod corect, instanța de fond a sancționat o asemenea conduită, limitând abuzul Casei Locale de Pensii a Sectorului 5, dând eficiență dispozițiilor art.86 alin.1 din Legea nr.19/2000, cu atât mai mult cu cât, de foarte multe ori, pensia constituie singura sau una din puținele surse de venituri ale pensionarului, ceea ce subliniază, odată în plus, importanța respectării termenelor prevăzute de Legea nr.19/2000.
În privința invocatei confuzii a instanței de fond între salariul brut și salariul tarifar de încadrare, Curtea reamintește faptul că salariul tarifar includea toate sumele primite de salariat de la angajator, prin urmare, echivalarea cu salariul brut nu este una incorectă. În plus, doar angajatorul este cel în măsură să știe ce salarii a primit în fiecare lună reclamantul-intimat, după cum, potrivit dispozițiilor legale, angajatorul este singurul chemat să își asume răspunderea pentru acuratețea datelor cuprinse în adeverințe eliberate foștilor angajați.
Caselor de Pensii nu le revine atribuția de a cenzura datele cuprinse în adeverințe, aceasta fiind exclusiv răspunderea celor care le emit, astfel încât diferența de salariu evidențiată pentru fiecare lună nu poate fi interpretată în sensul neluării în considerare de către Casa Locală de Pensii a Sectorului 5.
și aceste critici pe care instanța de recurs le-a analizat în cele ce preced dispozițiilor art.304 pct.9 Cod pr.civilă, Curtea le apreciază ca neîntemeiate.
Având în vedere ansamblul argumentelor mai sus expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul și, în temeiul dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă, constatând că recurenta căzut în pretenții față de intimat, o va obliga la plata către acesta din urmă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 Ron reprezentând contravaloare onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr.5795 din data de 01.07.2009, pronunțate de către Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.32516/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 500 Ron cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact.LG/2 ex./18.01.2010
Jud.fond:;
Președinte:Zeca DorinaJudecători:Zeca Dorina, Petre Magdalena, Farmathy Amelia
