Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 7242/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6227/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.7242/
Ședința publică de la 09 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Dragomir Florentina
JUDECĂTOR 3: Cristescu Simona
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul, împotriva sentinței civile nr.3207 din data de 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.8239/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, având ca obiect -"contestație împotriva deciziei de pensionare."
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 21.01.2009 depusă la dosar-fila 12, lipsind intimataCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul, prin avocat, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă recurentului cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurentul, prin avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că hotărârea instanței de fond nu întrunește condițiile prevăzute de art.261 din Codul d e procedură civilă și completat cu prevederile art.6 din jurisprudența CEDO prin care se stipulează, în sarcina instanței, obligația de a proceda în mod efectiv la un examen al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența și în acest sens invocă cauza Albina contra României.
De asemenea, recurentul, prin avocat, mai arată că în fața primei instanțe, a suspus atenției două probleme esențiale, în sensul că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art.167 alin.2 din Legea nr.19/2000, întrucât aceste dispoziții se referă la persoanele pensionate anticipat, or, instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, nu explică care este raționamentul pentru care a considerat că acest text de lege ar avea aplicabilitate în cauză, atâta vreme cât recurentul a insistat asupra caracterului derogatoriu de la situația generală a sa.
Mai mult decât atât, solicită a se observa că prin contestația formulată, a invocat prevederile Anexei 9 Ordinului nr.340/2001, întrucât această anexă adaugă nepermis la lege, pe de o parte, iar pe de altă parte, aceasta a fost reglementată printr-un act administrativ și aceste aspecte nu au fost avute în vedere de către instanța de fond.
În ceea ce privește aplicarea greșită a legii, recurentul, prin avocat, arată că acest aspect a fost dezvoltat pe larg în cererea de recurs și singurul fapt pe care înțelege să îl menționeze, se referă la decizia nr.231/R din 30.01.2008 a Curții de Apel București, prin care în mod corect s-a apreciat că anexele ordinului 340/2001 nu pot fi aplicate cu prioritate.
Având în vedere cele susținute, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, casarea sentinței civile recurate, în funcție de motivele pertinente, și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, iar în cazul în care se va reține cauza spre rejudecare, solicită admiterea contestației.
Cu cheltuieli de judecată, ce vor fi solicitate pe cale separată, depunând la dosar concluzii scrise însoțite de fotocopia deciziei civile nr.231/R din 30.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Curtea, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.3207 din data de 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.8239/3/AS/2008, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin decizia nr.R-- emisă de Casa de Pensii Sector 6, s-a respins cererea contestatorului de acordare a pensiei de limită de vârstă, reținându-se că stagiul de cotizare realizat în condiții speciale și deosebite de muncă nu permit reducerea necesară a vârstei standard de pensionare.
S-a arătat că petentul este născut la data de 1.10.1948, așa cum rezultă din decizia contestată și că în conformitate cu art.167 alin.2 din Legea nr.19/2000 pentru perioada aprilie 2001 - noiembrie 2014 vârsta standard de pensionare și stagiul complet de cotizare, în înțelesul art. 49 și 50, sunt cele prevăzute în anexa nr. 3, la care asiguratul ar avea dreptul la pensie pentru limită de vârstă în raport cu data nașterii. Rezultă din aceste dispoziții că vârsta standard de pensionare se raportează la data nașterii unui asigurat, nicidecum la stagiile de cotizare în grupe de muncă sau în condiții speciale ori deosebite sau la data depunerii cererii de pensionare.
S-a considerat că data atingerii vârstei standard de pensionare este data la care asiguratului i se deschide dreptul de pensie. Pentru ca un asigurat să beneficieze de pensie de limită de vârstă la o anumită dată trebuie ca vârsta lui fizică prezentă sau viitoare să corespundă cu vârsta standard de pensionare prevăzută de lege pentru acea dată. De exemplu, o persoană născută în ianuarie 1948 nu se poate pensiona în ianuarie 2011, pentru că ar avea vârsta de 63 de ani, care este mai mică decât vârsta standard de 64 de ani prevăzută de anexa 3 Legii nr. 19/2000 pentru perioada decembrie 2010-martie 2011. Se poate pensiona însă în mai 2012 când împlinește vârsta de 64 ani și 4 luni, care corespunde cu vârsta standard de pensionare din perioada aprilie 2012 - iulie 2012 prevăzută de anexa 3 Legii nr. 19/2000.
Așadar, vârstele standard de pensionare din anexa 3 Legii nr. 19/2000 sunt vârstele la care asiguratul ar avea dreptul la pensie pentru limită de vârstă în raport cu data nașterii, așa cum prevede art.167 alin.2 din Legea nr.19/2000.
S-a apreciat că în perioada aprilie 2001 - noiembrie 2014, vârsta standard de pensionare este aceiași doar pentru asigurații născuți într-un anumit interval de timp. Drept urmare, un asigurat nu își poate alege vârsta standard de pensionare specifică unei perioade dintre cele cuprinse de anexa 3 Legii nr. 19/2000, la care să se aplice reducerile de care beneficiază ca urmare a activității în grupe de muncă sau în condiții speciale ori deosebite.
Prin prisma considerațiilor de mai sus și în consens cu anexa 9 din Ordin nr. 340 din 4 mai 2001, care detaliază și explicitează anexa 3 Legii nr.19/2000, tribunalul a reținut că vârsta standard de pensionare în cazul contestatorului este de 64 de ani și 7 luni și se împlinește la data de 1.05.2013.
Din cuprinsul deciziei contestate a rezultat că 21 ani, 1 lună și 12 zile, contestatorul a lucrat în grupa a II de muncă (asimilată condițiilor deosebite) și ar beneficia de o reducere de 4 ani și 6 luni a vârstei standard de pensionare conform art.42 din Legea nr.19/2000.
Este evident că pe baza reducerii de 4 ani și 6 luni a vârstei standard de pensionare, contestatorul nu se putea primi pensie de limită de vârstă înainte de data de 1.11.208 (64 de ani și 7 luni vârsta standard în funcție de data nașterii - 4 ani și 6 luni reducerea - 60 de ani și o lună vârsta minimă de pensionare).
S-a menționat că petentul nu poate primi nici pensie anticipată înainte de data de 1.05.2008, reducerea de 5 ani din vârsta standard prevăzută de lege, impunând acordarea acestui tip de pensie la data respectivă.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către contestatorul, care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
După o prezentare a considerentelor instanței de fond, recurentul - contestator a invocat următoarele motive de recurs:
1. În mod greșit instanța nu a dispus atașarea dosarului care a stat la baza emiterii deciziei de pensionare (art. 304 pct. 5.proc.civ.).
Potrivit art. 129 al. 5 proc.civ., "judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare chiar dacă părțile se împotrivesc". Ori în prezenta cauză instanța a stabilit situația de fapt doar pe datele înscrise în decizia contestată, considerând că acest înscris este o probă suficientă în raport de obiectul acțiunii, fără a mai solicita și dosarul care a stat la baza emiterii deciziei si nici măcar copie de pe actul de identitate al reclamantului. Astfel, instanța nu a avut nici cea mai mică posibilitate de a verifica corectitudinea celor cuprinse în actul contestat și nici legalitatea emiterii deciziei atacate. Ea s-a pronunțat doar asupra unor probleme de drept interpretate de părți în mod contradictoriu, dar nu a putut verifica dacă respectiva decizie este nelegală sub alte aspecte.
În plus, deși contestatorul a arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecată că dispozițiile art. 41 din Legea nr. 19/2000 care prevăd vârste standard de pensionare diferite pentru femei și bărbați încalcă prevederile art. 16 și 43 din Constituția României, această excepție nu a fost pusă în discuția părților.
2. Hotărârea pronunțată este în esență nemotivată(art. 304 pct. 7.proc.civ.).
Deși pare a motiva hotărârea pronunțată, instanța de fond nu face referire decât la dispozițiile art. 167 al. 2 din Legea nr. 19/2000 și face trimitere la anexa 3 din această Lege și anexa nr. 9 din Ordinul 340/2001. Plecând de la dispozițiile acestor texte așa-zisa motivare a instanței nu cuprinde decât exemple cu privire la modul de calcul al vârstei standard de pensionare.
În schimb, deși art. 167 al. 2 din Legea nr. 19/2000 arată că "pentru perioada aprilie 2001- noiembrie 2014 vârsta standard de pensionare și stagiul complet de cotizare, în înțelesul art. 49 și 50 (care se referă la pensia anticipată și pensia anticipată parțială), sunt cele prevăzute la anexa nr. 3, la care asiguratul ar avea dreptul la pensie pentru limită de vâr st în raport de data nașterii", instanța nu explică de ce acest text de lege ar avea aplicabilitate în cauză, din moment ce noi considerăm că este de strictă interpretare și se aplică decât celor care solicită pensionarea anticipată sau pensionarea anticipată parțială.
Deși reclamantul a arătat pe larg motivele pentru care consideră că acest text legal este de strictă interpretare, instanța nu a înțeles să le combată, ba, mai mult, și-a motivat soluția chiar pe acest text pe care noi îl considerăm o excepție de la regulă, fără a arăta rațiunea acestei soluții.
În plus, deși prin concluziile orale am invocat faptul că prin anexa nr. 9 din Ordinul 340/2001 se adaugă la lege, Tribunalul București nu a înțeles să explice de ce raționamentul meu este greșit și de ce anexa 3 din lege ar trebui aplicata conform prevederilor anexei 9 din Ordin.
Toată motivarea instanței de fond are la bază dispozițiile art. 167 al. 2 din Legea nr. 19/2000 text care considerăm că nu are incidență în prezenta cauză, conform principiului "specialia generalibus derogant", acesta făcând strictă referire la calculul vârstei standard de pensionare pentru persoanele care solicită pensionarea anticipata sau pensionarea anticipată parțială.
3. Hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii(art. 304 pct. 9 proc.civ.)
În mod greșit Tribunalul Bucureștia interpretat dispozițiile Legii nr. 19/2000 în sensul că vârstele la care asiguratul ar avea dreptul la pensie pentru limită de vârstă sunt cele prevăzute în anexa 3 și se calculează în raport de data nașterii, conform art. 167 al. 2 din Legea nr. 19/2000 coroborate cu anexa nr. 9 din Ordinul 340/2001.
Așa cum a arătat în cererea de chemare în judecată precum și în concluziile orale, consideră că nu acesta a fost raționamentul avut în vedere de legiuitor. Faptul că ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 a fost adoptat Ordinul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale nr. 340/2001 care la secțiunea II pct. 3 care arată: "vârstele standard de pensionare și stagiile minime de cotizare pentru femei și bărbați sunt cele prevăzute în anexa 3 la lege, detaliată în funcție de data nașterii în anexa nr. 9 la prezentele norme" nu poate duce la altă concluzie deoarece printr-un ordin nu se poate adăuga la lege sau nu se poate modifica legea.
Deși instanța de fond reține că aceste dispoziții "detaliază și explicitează" anexa 3 din Lg. 19/2000, ele nu fac altceva decât să schimbe înțelesul clar și neîndoielnic al acesteia, raportat la prevederile legale.
Singurele categorii de persoane la care vârsta standard de pensionare se calculează în raport de data nașterii sunt cele care solicită pensionarea anticipată sau pensionarea anticipată parțială, așa cum rezultă din dispozițiile al. 2 al art. 167 care prevede că " pentru perioada aprilie 2001- noiembrie 2014 vârsta standard de pensionare și stagiul complet de cotizare, în înțelesul art. 49 și 50 (care se referă la pensia anticipată și pensia anticipată parțială), sunt cele prevăzute la anexa nr. 3, la care asiguratul ar avea dreptul la pensie pentru limită de vârst în raport de data nașterii".
Pentru toți ceilalți solicitanți, inclusiv cei care cer pensionarea pentru limită de vârstă, vârsta standard de pensionare este cea prevăzută în anexa nr. 3 și se calculează în raport de data depunerii cererii de pensionare.
Acest lucru rezultă din coroborarea dispozițiilor al. 2 al art. 167 cu cele ale art. 167 al. 1 lit a) din Legea 19/2000, care prevede că "persoanele care au desfășurat activități încadrate prin prezenta lege în condiții deosebite de muncă beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare, cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 42, în raport de vârstele standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3".
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile aduse hotărârii fondului, prin cererea de recurs formulată și având în vedere dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Legea nr. 19/2000 reprezintă legea cadru în materia stabilirii, calcului și plății drepturilor de pensie cuvenite persoanelor asigurate în sistemul public, cum este și cazul intimatului - contestator.
În dispozițiile art. 40 din Capitolul IV al legii susmenționate sunt definite categoriile de pensii ce se acordă în sistemul public, printre care și pensia pentru limită de vârstă (art. 40 alin. 1 lit.a).
Potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 "pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public" iar, în alineatul 3 al articolului se prevede că, stagiul minim de cotizare este de 15 ani, creșterea stagiului minim de cotizare de la 10 la 15 ani este prevăzut pentru un termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a acestui act normativ (conform Anexei 3).
Vârsta standard de pensionare este, conform dispozițiilor alineatului 2 din același articol, de 60 ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați, atingerea acestei vârste standard fiind realizată tot în termenul de 13 ani de la data intrării în vigoare a legii cadru, prin creșterea vârstelor de pensionare pornindu-se de la 57 ani pentru femei și 62 ani pentru bărbați, astfel cum sunt eșalonate în Anexa 3 din lege.
Sintetizând, Curtea apreciază că în mod nejustificat instanța de fond a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 167 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, întrucât aceste dispoziții se referă la persoanele pensionate anticipat, or, în cazul recurentului-contestator care a solicitat pensionarea pentru limită de vârstă sunt incidente dispozițiile art. 167 alin. 1 lit.a din Legea nr. 19/2000 care prevăd că în perioada eșalonării vârstelor standard de pensionare și a stagiilor de cotizare, persoanele care au desfășurat activități încadrate de Legea nr. 19/2000 în condiții deosebite muncă, beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare, cu respectarea condițiilor prevăzute în articolul 42 și în raport de vârstele standard de pensionare prevăzute în Anexa 3.
Curtea reține că, întrucât cererea de pensionare pentru limită de vârstă, formulată de recurentul, a fost înregistrată la Casa Județeană de Pensii Sector 6 B la 06.11.2007 sub numărul -/2007, dată la care acesta avea vârsta de 59 ani conform mențiunilor din decizie, potrivit Anexei 3 din Legea nr. 19/2000, vârsta standard de pensionare pentru limită de vârstă la data cererii sale, în perioada august 2007 - noiembrie 2007 în cazul bărbaților, este de 63 ani și 2 luni, iar stagiul complet de cotizare de 31 ani și 4 luni.
Totodată, instanța de fond în mod greșit a apreciat că recurentul- contestator potrivit dispozițiilor din Anexa 9 nr. 340/2001 îndeplinește vârsta standard de 64 ani și 7 luni la data de 01.05.2013.
În Anexa 3 Legii nr. 19/2000 și Anexa 9 Ordinului nr. 340/2001 sunt cuprinse reglementări care privesc vârsta standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare însă conținutul acestor prevederi este contradictoriu situație în care se ia în considerare actul normativ cu forță juridică superioară, respectiv legea, și nu ordinul ministrului edictat în aplicarea acestei legi, cum greșit a interpretat instanța de fond.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că, recurentul a desfășurat activitate la grupa a II-a de muncă, o perioadă de 21 ani, 6 luni și 12 zile, iar conform prevederilor art. 42 din Legea nr. 19/2000, acesta beneficiază de o reducere a vârstei standard de pensionare de 4 ani și 6 luni. În atare condiții, pe baza reducerii vârstei standard de pensionare recurentul este îndreptățit să se pensioneze pentru limită de vârstă la 58 ani și 6 luni, vârstă pe care o îndeplinea la data depunerii cererii de pensionare( 06.11.2007, recurentul fiind născut la 01.10.1948 conform mențiunilor din decizia de pensionare nr. R--, fila 5 dosar fond).
Referitor la criticile recurentului privind acordarea daunelor morale, Curtea le apreciază ca neîntemeiate întrucât acesta nu a dovedit prejudiciul suferit, cuantumul acestuia, legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă, iar prin obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de pensionare cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii până la achitarea debitului, se îndreaptă eroarea Casei Județene de Pensii a Sectorului 6
Pentru considerentele arătate, în temeiul art.312 pr.civ, Curtea va admite recursul reclamantului-contestator, va modifica, sentința civilă recurată în sensul că, va anula decizia nr. R--/2007 emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 6 B, va obliga pârâta să emită contestatorului o nouă decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă începând cu 06.11.2007, va obliga pârâta la plata pensiei neachitată de la 06.11.2007 până la emiterea deciziei, cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii, 22.02.2008 până la achitarea debitului și va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata daunelor morale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.3207 din data de 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.8239/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului.
Modifică sentința civilă recurată, în sensul că:
Anulează decizia nr.R-.
Obligă pârâta să emită contestatorului o nouă decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, începând cu data de 6.11.2007.
Obligă pârâta la plata pensiei neachitate de la 6.11.2007, până la emiterea deciziei, cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii, 22.02.2008, până la achitarea debitului.
Respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind plata daunelor morale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.:
Dact.: /2ex.
18.12.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Dragomir Florentina, Cristescu Simona
