Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 7418/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7418
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
**************
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1446/13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat, pentru recurentul reclamant, lipsind intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-au depus concluzii scrise de către intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul părții prezente.
Avocat, pentru recurentul reclamant, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond, iar pe fondul cauzei, admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Susține și arată că s- depus la dosarul cauzei adresa nr. 5131/01.07.2005 a BNR care evidențiază evoluția cursului leu /dolar, tocmai pentru a se determina venitul realizat de recurentul reclamant.
De asemenea arată că dovada faptului că în perioada în care a lucrat în străinătate, precum și dovada veniturilor realizate în această perioadă a făcut-o cu adeverința nr. 139/16.05.2005, depusă atât la dosarul de la Casa Județeană de Pensii D, cât și la dosarul instanței, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 1446 din 13.04.2009 a Tribunalului Dolja fost respinsă cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că petentul a solicitat recalcularea pensiei sale cu luarea în considerare a veniturilor obținute în Republica Arabă Libia în perioada 13.12.1981-31.01.1985, menționate în adresa nr. 139/2005, fila66, formulând în acest sens o cerere adresată Casei Județene de Pensii D în 2005, fila25.
La această cerere, intimata a răspuns emițând buletin de calcul în 15.10.2005, filele 35-40. Reclamantul nu a contestat modul de calcul al pensiei prin valorificarea adeverinței nr. 139/2005, astfel încât decizia emisă în 2005, necontestată în termenul de 45 zile este definitivă, potrivit art. 88 Legea nr. 19/2000.
Dacă s-ar trece peste aceste considerente, atunci se poate aprecia că în soluționarea cererii de chemare în judecată trebuie să pornească de la dispozițiile Legii nr. 19/2000, care cuprind dispoziții exprese cu privire la modul de calcul al pensiei.
Instanța a avut în vedere în primul rând dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000, care stabilesc modul în care se determină punctajele anuale pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001.
Astfel, la determinarea punctajelor anuale, se utilizează salariile brute sau nete, după caz,în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
Textul art. 164 alin 1 se referă numai la salariile înregistrate în carnetul de muncă.
Se constată astfel că Legea nr. 19/2000 trimite în primul rând la mențiunile din carnetul de muncă.
Cu toate acestea, în cazul în care asiguratul susține că a obținut venituri mai mari decât cele înregistrate în carnetul de muncă, instanța verifică nivelul veniturilor obținute, dacă aceste venituri reprezintă salarii tarifare sau conțin sporuri din categoria celor menționate la art. 164 din Legea nr. 19/2000.
În speța de față, instanța a avut în vedere aceste dispoziții legale, coroborate cu dispozițiile Decretului 233 /1974 privind unele drepturi și obligații ale cetățenilor români care realizează venituri în valută.
Astfel, art. 2 din Decretul nr. 233/1974 prevede că "Perioada lucrată în străinătate se ia în calcul la stabilirea vechimii neîntrerupte în muncă, în aceeași unitate, precum și ca vechime în funcție și în specialitate", iar potrivit art. 3 "cetățenii români angajați în străinătate în condițiile art. 1 sunt obligați ca, din veniturile nete realizate în valută pentru munca prestată, să transfere, lunar, în țară, pentru întreținerea familiilor și acoperirea celorlalte obligații, o parte calculată în dolari, contra plată în lei, conform anexei*) care face parte integrantă din prezentul decret".
În același act normativ este menționat ce se înțelege prin venitul net asupra căruia se calculează sumele reprezentând obligația de transfer, respectiv se determină prin scăderea din venitul brut realizat în valută pentru munca prestată a impozitelor, taxelor, reținerilor pentru fondul de pensii, asigurări sociale și medicale.
În aceste condiții, la recalcularea pensiei s-a avut în vedere salariul minim pe economie, întrucât pe perioada 1981-1985 cât a prestat muncă în străinătate nu a prezentat adeverință din care să rezulte drepturile salariale (indemnizație) de care ar fi beneficiat în țară, pentru ca intimata să le ia în considerare la recalcularea pensiei, iar potrivit desfășurătorului, această perioadă a fost avută în vedere ca și vechime în muncă. Ca un argument în plus, ca o condiție de admisibilitate în recalcularea pensiei este ca adeverința să cuprindă anumite mențiuni obligatorii, prevăzute de OUG nr. 4/2005, mențiuni care nu se regăsesc în adeverința nr. 139/2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat contestatorul, întemeiat pe dispozițiile art.304 indice1 și art.304 pct.9 pr. civ. arătând în esență că hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, față de întreaga situație de fapt și cuprinde mențiuni contradictorii - art.304 pct.7 și pct.9 din pr. civ.
Instanța de fond a făcut o apreciere greșită a probelor administrate în cauză, reținând că perioada 13.12.1981-31.01.1985, nu constituie perioadă contributivă.
S-a mai arătat că au fost reținute sumele de bani necesare pentru fondul de pensii pe statul de plată al societății angajatoare, situație față de care în mod eronat instanța de fond a apreciat că este legal să se aibă în vedere salariul minim pe economie la recalcularea pensiei pe perioada 1981-1985, câtă vreme la fondul de pensii s-au virat sumele de bani calculate la salariul efectiv primit.
Instanța de fond nu a manifestat rolul activ prevăzut de art. 129 al. 5.pr.civ, întrucât pentru o bună verificare și comparare a probelor administrate în cauză, trebuia să cerceteze toate aceste aspecte și să solicite dovezi în acest sens.
Legal citată intimata CJP D nu a depus întâmpinare la dosar.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind. 1.pr.civ. curtea a reținut următoarele:
Prin cererea introductivă, recurentul contestator a solicitat ca în contradictoriu cu intimata CJP D să fie obligată aceasta să îi recalculeze pensia prin determinarea și luarea în calcul a punctajului mediu anual care să cuprindă și retribuția primită în perioada 13.12.1981-31.01.1985 precum și cu luarea în calcul a adaosului de vechime în muncă de 6 luni pentru fiecare an lucrat în străinătate.
La termenul de judecată din 16.12.2009 contestatorul a depus la instanța de fond precizare la acțiune (fila 63 dosar fond) prin care a solicitat obligarea intimatei la luarea în calcul a punctajului mediu anual care să cuprindă retribuția primită în perioada 13.12.1981- 31.01.1985, la care se adaugă sporul de 20 % a retribuției realizate pentru desfășurarea activității în cadrul unei societăți mixte conform OUG nr. 4/2005, cap. III, pct.2 precum și luarea în calcul a adaosului de vechime în muncă de 6 luni pentru fiecare an lucrat în străinătate.
Din considerentele sentinței recurate reiese că prima instanță nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra precizării la acțiune.
Pentru stabilirea situației de fapt se impune ca instanța de fond în virtutea rolului activ prevăzut de art. 129 al. 5.pr.civ. să administreze probatoriul necesar în vederea aflării adevărului.
Față de cele arătate mai sus, Curtea reține că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, astfel că în baza art.312 al. 5. pr. civ. va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării, se vor avea în vedere și celelalte critici ale recurentului care privesc fondul cauzei și care nu au mai fost examinate în raport de soluția pronunțată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1446/13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
Ex.2/20.01.2010
Jud. fond
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Marian Lungu, Doina Vișan
