Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 7427/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5767/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.7427/
Ședința publică din data de 14 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-contestatoare C, împotriva sentinței civile nr. 5375 din 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 1422/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimații CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 10.12.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 14.12.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 5375 din 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 1422/3/AS/2009, s-a respins acțiunea față de intimatele CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE ca fiind formulată contra unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Totodată, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea prin care contestatoarea Cas olicitat să se dispună anularea deciziei nr. -/14.11.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii
Contestatoarea a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- a solicitat anularea deciziei contestate ca fiind nelegală, motivat de faptul că a treia tranșă de majorare a salariilor și pensiilor a avut loc în octombrie 2007 ca urmare a apariției OUG nr. 100/2007, sens în care Curtea de APEL BUCUREȘTI - Serviciul contabilitate a emis adrese inclusiv pentru persoanele aflate la pensie;
- din motivarea deciziei rezultă că intimata CJP I nu cunoștea prevederile OUG nr. 100/2007, întrucât în conținutul deciziei a făcut referire la Legea nr. 17/2006;
- intimata nu avea calitatea de a cenzura adresa emisă de ordonatorul de credite, respectiv Ministerul Justiției.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 312 alineatul 1 teza I, art. 304 pct. 9 și art. 304/1 Cod Procedură Civilă (ultimul text permițând examinarea cauzei sub toate aspectele), Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul menționat prin dispozitivul deciziei, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Soluția Tribunalul se bazează pe o greșită aprecierea a materialului probator administrat în cauză, dar și pe neaplicarea cu prioritate în cauză a unor dispoziții legale relevante.
Decizia pe care o contestă recurenta-reclamantă prin acțiunea ce face obiectul prezentului se înscrie în categoria celor emise de casele teritoriale de pensii. Mai precis, este vorba despre decizia nr. -/14.11.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii I, prin care s-a stabilit în sarcina recurentei un debit în valoare totală de 445 lei, sumă despre care se afirmă în conținutul deciziei că ar fi fost încasată necuvenit în perioada 01.10.2007-01.04.2008.
De menționat faptul că ea a fost emisă în conformitate cu prevederile art. 187 din Legea nr. 19/2000.
Ca orice decizie emisă de o casă teritorială de pensii, și aceasta trebuie să fie motivată în fapt și în drept, cerință obligatorie impusă de art. 86 alineatul 2 din Legea nr. 19/2000, potrivit cu care "decizia casei teritoriale de pensii va cuprinde temeiurile de fapt și de drept pe baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare."
Or, din examinarea mențiunilor aflate în cuprinsul acesteia nu rezultă îndeplinirea cerinței legale imperative privind motivarea ei corespunzătoare în fapt și în drept.
Astfel, sub aspectul evidențierii temeiurilor de fapt, în decizie nu se arată în concret cum a fost stabilită suma de bani reprezentând debitul principal (444 lei), neprezentându-se nici un mod de calcul sau vreun desfășurător al operațiunilor pe baza cărora a fost determinat cuantumul acestui debit.
Simpla afirmație că suma respectivă ar fi fost încasată necuvenit în perioada 01.10.2008-01.04.2008 este absolut insuficientă, mai ales că nu este însoțită de nici o argumentație de ordin logic sau juridic. O astfel de afirmație nu poate fi asimilată unei motivări în fapt a deciziei, ci are valoarea juridică a unei simple susțineri nesprijinită de nici un element de fapt sau de drept de natură aof ace convingătoare.
Cât privește motivarea în drept a deciziei, aceasta nu există. Indicarea art. 187 din Legea nr. 19/2000 nu are o asemenea valoare juridică, acest text legal creând doar posibilitatea pentru casele de pensii să dispună recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale și să emită în acest sens o decizie cu putere de titlu executoriu.
În motivarea în drept a deciziei contestate era necesar să se arate care au fost normele juridice prin a căror încălcare, neobservare sau greșită aplicare s-a ajuns la situația în care să se încaseze necuvenit anumite sume de bani cu titlu de prestații de asigurări sociale. În speță, în această parte a deciziei trebuia să se prevadă că debitul principal de 444 lei a rezultat din greșita aplicare a dispozițiilor OUG nr. 100/2007 în cazul recurentei-contestatoare în perioada 01.10.2008-01.04.2008, în sensul că nu s-a ținut seama că acest act normativ a intrat în vigoare la 08.10.2007 și nu la 01.10.2007.
Acest viciu major al motivării deciziei contestate a fost înlăturat prin considerentele sentinței recurate, însă Tribunalul nu era îndreptățit să procedeze în acest sens, tocmai pentru că orice decizie emisă de o casă teritorială de pensii trebuie să cuprindă temeiurile sale de fapt și de drept, ceea ce constituie o cerință esențială a legii. O astfel de decizie este un act administrativ care se bucură de prezumția de validitate, însă numai dacă îndeplinește condițiile legale privitoare la motivarea sa în fapt și în drept.
Însă, așa cum s-a relevat anterior, în cauză aceste cerințe ce țin de esența actului juridic în discuție nu au fost respectate, ceea ce face ca decizia să fie lovită de nulitate, la fel ca orice act administrativ emis în mod nelegal. Iar prima instanță nu avea posibilitatea legală de a suplini eventualele lipsuri ale deciziei contestate, deoarece nulitatea absolută ca sancțiune juridică nu poate fi acoperită în nici un fel, aceasta fiind o caracteristică fundamentală a sa care o deosebește de nulitatea relativă. Doctrina și jurisprudența în materie sunt constante în acest sens.
Toate cele ce preced justifică admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, admiterea acțiunii și anularea deciziei contestate.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-contestatoare C, împotriva sentinței civile nr. 5375 din 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 1422/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimații CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Modifică în parte sentința atacată.
Admite acțiunea.
Dispune anularea deciziei nr. -/14.11.2008 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./29.12.2009.
Jud. fond:,
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
