Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 7470/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5855/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.7470/
Ședința Publică din data de 21 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 3: Bodea Adela
GREFIER:
******************
Pe rol fiind, pronunțarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, cât și de recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 3430 din data de 23.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.49679/3/AS/2008 - având ca obiect"contestație decizie pensionare".
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 15 decembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera văzând și dispozițiile art.260 alin.(1) Cod proc. civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 21.12.2009, când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3430/23.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B (CP.) și, în consecință, a dispus anularea deciziei de pensie nr. 83246/1.10.2008.
Totodată, a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensionare, în care să se rețină că, în perioada 01.04.1973 - 01.06.1986, reclamanta a lucrat 100% în grupa I de muncă.
De asemenea, a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ce i se cuvin reclamantei, cu luarea în considerare a sporurilor de vechime și de activitate Ap. precum și a sporului fix pentru perioada 1955 -1958, evidențiate în adeverința nr. 81 din data de 10.04.2008, eliberată de Ministerul Apărării Naționale.
A obligat pârâta să-i plătească reclamantei diferențele bănești rezultate ca urmare a recalculării pensiei, de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă.
A respins acțiunea sub celelalte aspecte, ca neîntemeiată.
A obligat pârâta, către reclamantă și la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că adeverințele emise de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Metale și Resurse -, carnetul de muncă al reclamantei, pagina 36-37 se reține că reclamanta a lucrat în perioada 01.04.1973-01.06.1986 100% în grupa I de muncă, conform Ordinului nr.272/1990 anexa I punctul 93.
A apreciat că adeverințele emise de angajator și mențiunile înregistrate în carnetul de muncă dau dreptul reclamantei să beneficieze de grupa I de muncă, atâta timp cât nu sunt anulate. Or, acest lucru nu s-a întâmplat.
A constatat că pârâta a ținut cont de acestea și a încadrat-o pe reclamantă în grupa I de muncă pentru perioada de mai sus, conform înregistrărilor din carnetul de muncă și adeverințelor depuse la dosarul de pensie.
A avut în vedere că, pentru perioada ianuarie 1955 - mai 1958, reclamanta, conform adeverinței nr. 81 din data de 10 aprilie 2008, lucrat la 02405, primind spor de vechime, spor activitate Ap. și spor fix.
Ca urmare, întrucât, pentru acestea, angajatorul a virat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, instanța de fond a apreciat că urmează ca, respectândprincipiul egalitățiișiprincipiul contributivității, ambele consacrate de art. 2 din Legea nr. 19/2000, sporurile respective să fie luate în calcul la recalcularea pensiei în temeiul dispozițiilor nr.OUG4/2005.
A mai apreciat că, la fel, în respectarea acelorași principii, pârâta îi va recalcula reclamantei cuantumul pensiei, luându-i în considerare și veniturile realizate înacord global,cât și primele obținute de aceasta în perioada ianuarie 1974 - iunie 1986, la angajatorul, evidențiate în adeverința nr. 72/29.01.2008, întrucât și pentru această perioadă, conform conținutului adeverinței, angajatorul a virat contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale, astfel că, prin neluarea în calcul la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantei, i se încalcă acesteia dreptul la a beneficia de pensie în funcție de și cu cât a contribuit la asigurările sociale.
Prima instanță a stabilit că, pârâta urmează ca, după recalculare, să îi achite reclamantei diferențele de pensie rezultate, calculate de la introducerea acțiunii și până la plata efectivă.
Împotriva sentinței sus-menționate, au declarat recurs, motivat în termenul legal, atât reclamanta, cât și pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin recursul formulat, recurenta-reclamantă arată căprin cererea introductivă cu care a investit prima instanță, a solicitat, printre alte capete principale de cerere și obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie ce i se cuvin, cu luarea în considerare și a veniturilor realizate înacord globalși cu titlu de prime, conform dispozițiilor art. 78 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 (capătul 3).
Mai arată că instanța de fond, în considerentele sentinței pronunțate, a motivat admiterea capătului de cerere (a se vedea alin. final din fila 2), însă în dispozitiv respins acest capăt de cerere, alături de un altul, folosind sintagma " respinge acțiunea sub celelalte aspecte, ca neîntemeiată.".
Precizează că, tot în considerente, instanța a motivat favorabil un capăt de cerere similar, prin care se solicitaseră o serie de sporuri, iar când a motivat capătul de cerere respins, a făcut referire tocmai la prima motivare:"pentru acestea angajatorul a virat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, astfel că urmează ca respectând principiul egalității și contributivității.să fie luate în calcul la recalcularea pensiei.La fel, în respectarea acelorași principii, pârâta îi va recalcula reclamantei cuantumul pensiei luându-i în considerare și veniturile realizate în acord global și prime obținute.".
Cât privește adeverința doveditoare, recurenta-reclamantă arată că aceasta este la dosar, iar instanța face referire la ea.
Astfel, susține că se poate constata o contradicție între considerentele hotărârii fondului și dispozitivul acesteia, motiv pentru care solicită instanței de recurs ca și în temeiul dispozițiilor art. 3041Cod proc. civilă, să admită recursul și să modifice, în parte, sentința atacată, în sensul admiterii capătului 3 al cererii de chemare în judecată.
Recurenta-reclamantă mai arată că, în fapt, ea a solicitat instanței de fond, prin capătul 2 de cerere, obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de pensionare, în care să consemneze activitatea sa profesională în cadrul grupei I de muncă, precum și recalcularea sporului aferent grupei I de muncă.
Or, susține recurenta-reclamantă, instanța a admis capătul 1 de cerere, constatând că, într-adevăr, activitatea recurentei se încadrează în grupa I de muncă și, în consecință, pentru a avea efectele scontate, a admis și prima teză din capătul 2 de cerere, în sensul că a obligat la emiterea unei noi decizii.
Ca urmare, recunoaște că s-a emis, într-adevăr, o nouă decizie în baza acestei hotărâri, dar susține că nu s-a recalculat și sporul de grupă în temeiul dispozițiile OUG nr. 100/2008.
Mai precizează că sesizarea instanței de fond s-a făcut prin atacarea în termen a deciziei de pensionare nr. 83246/01.10.2008, emisă în baza nr.OUG 100/2008, prin care i se acordă un spor de ani pentru grupa a II- Astfel, pentru 13 ani și 2 luni în grupa a-II-a i s-a acordat un spor de 25%, adică 3 ani și 3 luni.
Consideră că este firesc că odată ce s-a stabilit că acești 13 ani și 2 luni sunt lucrați în grupa I de muncă, să se emită și o nouă decizie de pensionare temeiul dispozițiile OUG nr. 100/2008 (chiar cea pe care recurenta-reclamantă a atacat-o), cu noul spor în cuantum de 50%.
Recurenta-reclamantă susține că numai în acest mod se dau efecte imediate hotărârii instanței, față de situația în care ea ar trebui să solicite din nou, pe cale separată, acest spor de 50%, în baza hotărârii.
Mai susține că instanța de fond a comis o eroare la fila 3 alin. 2, atunci când a apreciat că: "având în vedere decizia conform OUG nr.100/2008 și din care rezultă că reclamanta a primit un număr de puncte acordate suplimentar pentru încadrarea în grupă superioară de muncă.".
În acest sens, recurenta-reclamantă menționează că ea a primit puncte suplimentare, pentru grupă superioară de muncă, însă pentru grupa a II-a, ci nu pentru grupa I, cum ar fi trebuit în mod legal, grupă ce consideră că i se cuvenea chiar în baza hotărârii aceleiași instanțe.
În motivarea, în drept, a cererii sale de recurs, recurenta-reclamantă invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 Cod proc. civilă.
La rândul său, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B (CP.), în dezvoltarea motivelor de recurs, arată căsentința instanței de fond este criticabila sub aspectul analizării probelor administrate și al aplicării greșite a prevederilor legale.
Recurenta-pârâtă învederează instanței de recurs că reclamanta beneficiază de pensie în sistemul public, în baza Deciziei nr.83246/10.05.1986, privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, drepturile de pensie fiind stabilite începând cu data de 01.06.1986.
Mai arată că, la dosarul de pensionare, reclamanta a depus mai multe adeverințe, care confirma aceeași perioada 01.04.1973 - 01.06.1986, dar cu grupa de muncă și temeiul legal diferit:
- adeverința nr. 575/25.06.1991, emisă de, încadrată în grupa I de muncă, conform Ordinului nr. 272/90 anexa I pct.93;
- adeverința nr. 913/08.12.1999, emisă de, încadrată în grupa a-II-a de muncă, conform Ordinului nr.50/1990, anexa II, pct.91;
- adeverința nr.181/13.05.1996, emisă de, încadrată în grupa I de muncă, conform nr.HG 407/13.04.1990, art.3, anexai, pct.4;
- adeverința nr. 1586/25.11.2005, emisă de, încadrată în grupa I de muncă, conform nr.HG 407/13.04.1990, anexai, pct.4.
Invocă Decizia nr. 87 publicată în Monitorul Oficial nr. 352/26.07.1999, prin care Curtea Constituționala a constatat că dispozițiile art. 2 alin. 2 din Decretul-Lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului sunt neconstituționale, în măsură în care nu se aplică și persoanelor care la data intrării în vigoare a acestui act normativ nu erau în activitate.
De asemenea, mai invocă și actele normative cu caracter special (în vigoare până la data de 01.04.2001), referitoare la reglementarea unor drepturi ce se acordau salariaților din unitățile de cercetare, explorare, exploatare și prelucrare a materiilor prime nucleare, a căror activitate s-a desfășurat în locuri de muncă situate în zona I și/sau a-II-a de expunere la radiații au fost nr.HG407/13.04.1990 și HG nr. 225/1992.
Recurenta-pârâtă CP. susține că, potrivit acestor acte normative:
- personalul care a lucrat cel puțin 15 ani în grupa I de muncă - zona I de expunere la radiații - primește pensie integral pentru muncă depusă, indiferent de vârsta (conform art.4 alin.(1) din nr.HG407/1990);
- personalul care a lucrat cel puțin 17 ani la locurile de muncă în subteran - în zona a-II-a de expunere la radiații - primește pensie integrală pentru muncă depusă, indiferent de vârstă (art.1 din HG nr. 225/1992).
Privind recalcularea drepturilor de pensie, menționate În adeverința nr. din data de 10.04.2008, emisa de Ap. - UM 02405 recurenta a învederat instanței, că în urma verificării dosarului de pensionare, rezultă din buletinul de calcul ce a stat la baza emiterii Deciziei nr. 83246 din data de 07.08.2008, respectiv din datele privitoare la activitatea în muncă, ca au fost valorificate.
Referitor la dispoziția instanței de fond de a obliga la plata cheltuielilor de judecata în valoare de 600 lei, recurenta-pârâtă menționează că o consideră neîntemeiată și învederează instanței de recurs că cererile în fața oricăror organe sau instanțe, precum și toate actele procedurale în legătura cu litigiile, având ca obiect drepturi sau obligații de asigurări sociale, sunt scutite de orice fel de taxa de timbru, conform art. 159 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu completările și modificările ulterioare.
Recurenta-pârâtă mai arată că, urmare a faptului că reclamanta, prin natura funcției, a fost încadrată în mod corect de Casa Locală de Pensii Sector 2, în situația în care instanța de recurs va trece peste apărările și va menține soluția instanței de fond, se vor încălca dispozițiile art. 992 Cod civil, întrucât activitatea desfășurată nu se regăsește în prevederile legale referitoare la acordarea grupelor superioare de muncă.
În motivarea, în drept, a cererii sale de recurs, recurenta-pârâtă invocă dispozițiile art. 304 pct. 4 și pct. 9 Cod proc. civilă.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererile de recurs, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041Cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Legea nr.19/2000 - legea-cadru în materia pensiilor stabilite în sistemul public - reglementează, prin norme cu caracter de protecție, cadrul și condițiile în care se stabilesc, se calculează și se plătesc drepturile de pensie ale persoanelor asigurate în acest sistem.
Astfel, art.161 alin.2 din actul normativ menționat mai sus prevede că: "În condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare de certificare. -".
Ca urmare, legiuitorul a înțeles sa ușureze sarcina probei pentru persoana asigurată în al cărei carnet de muncă nu sunt înregistrate toate datele necesare stabilirii și calculării drepturilor de pensie, prevenind în acest mod litigii viitoare, cu atât mai mult cu cât aparținea angajatorului obligația de a efectua operațiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit. "e" din Legea nr.19/2000: "Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: - e)principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; -.".
În raport de principiul contributivității, statuat de dispozițiile legale suscitate, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut aspectul că recurenta-reclamantă a făcut dovada, atât cu înscrierile existente în carnetul său de muncă, cât și cu actele de certificare eliberate de fostul angajator și anume, cu adeverința nr. 81 din data de 10.04.2008, eliberată de Ministerul Apărării Naționale (fila 15 din dosarul de fond), precum și cu adeverința nr. 72/29.01.2008, eliberată de (fila 14 din dosarul de fond), a tuturor veniturilor realizate, inclusiv a celor suplimentare, obținute cu titlu desporde vechime,spor de activitate Ap.șispor fix, pentru perioada 1955 -1958 și, respectiv, a celor obținute cu titlu de venituri înacord globalși prime, pentru perioada 01.04.1973 - 01.06.1986, în funcția de cercetător științific gradul II, venituri pentru care s-au virat contribuțiile legale de asigurări sociale (), conform prevederilor art.1 din Decretul nr.389/1972.
Potrivit dispozițiilor art.78 din Legea nr.19/2000:"Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică".
Așadar, Curtea, apreciind cădispozițiile legale cu valoare de principiu se aplică prioritar, își însușește argumentele instanței de fond și având în vedere și dispoz.art.76 și următoarele din Legea nr.19/2000, referitoare la stabilirea punctajului în vederea calculării drepturilor de pensie, precum și dispozițiile art.2 din OUG nr.4/2005, apreciază că este îndreptățită recurenta-reclamantă la luarea în calculul drepturilor sale de pensie a tuturor veniturilor realizate, inclusiv a celor suplimentare, obținute în perioada 1955 - 1958cu titlu desporde vechime,spor de activitate Ap.precum șispor fix,
Totodată, Curtea mai reține că prin adeverințele emise de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Metale și Resurse -, precum și prin înscrierile din carnetul său de muncă (paginile 36 - 37), recurenta-reclamantă a făcut dovada faptului că, în perioada 01.04.1973 - 01.06.1986, a desfășurat activitate în grupa I de muncă, în procent de 100% din timpul de lucru, conform prevederilor Ordinului nr. 272/1990, Anexa I, punctul 93, aspect ce a fost reținut întocmai și de către instanța de fond, care în mod justificat a admis capătul de cerere referitor la valorificarea grupei I de muncă, în calculul drepturilor de pensie cuvenite reclamantei.
De asemenea, Curtea constată că instanța de fond a obligat-o pe recurenta-pârâtă și la valorificarea adeverinței nr. 72/29.01.2008, eliberată de (fila 14 dosarul de fond), prin care recurenta-reclamantă a făcut dovada veniturilor suplimentare obținute cu titlu de venituri înacord global, cât și cu titlu deprime(în perioada 01.04.1973 - 01.06.1986, în funcția de cercetător științific gradul II).Față de acest aspect, apreciază că susținerile recurentei-reclamante, formulate în motivarea recursului său, referitoare la neconcordanțele dintre considerentele sentinței și dispozitivul acesteia, pot face, eventual, obiectul unei cereri de completare a dispozitivului, întemeiată pe dispozițiile art. 2812din Codul d e procedură civilă. Ca urmare, Curtea apreciază că aspectul invocat de recurenta-reclamantă nu constituie vreunul dintre motivele de modificare sau de casare a hotărârii fondului, prevăzute de dispozițiile art. 312 alin. 3 Cod proc. Civilă.
Referitor laveniturile obținuteprin munca desfășurată în sistemul de retribuireîn acord global, Curtea reține că acestea nu sunt sporuri propriu-zise, fiindcă au reprezentat, practic,însăși o formă de retribuire, de unde reiese, indubitabil, caracterul lor permanent.
Curtea are în vedere ispozițiile art. 4 și art. 5 din Legea nr. 2/1983 - lege ce reglementa lucrul în acord global -, care prevedeau că,pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficia,ca parte variabilă a retribuției,de venituri suplimentare, pe caleaadaosului de acord, de unde rezultă că aceste venituri reprezentau, de fapt, o formă de retribuire, nicidecum, sporuri cu caracter nepermanent, câtă vremeele au făcut parte din însăși retribuția personalului muncitor.
Astfel, Curtea reține că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 2/1983 prevedeau că:
"Sistemul de retribuire asigură cointeresarea materială a celor ce muncesc la creșterea producției, a productivității muncii și a eficienței economice, precum și repartizarea echitabilă a veniturilor provenite din muncă, în raport corespunzător între veniturile individuale minime și maxime.Forma de retribuire în acord globalse extinde și se generalizează în toate unitățile economice."
De asemenea, Curtea are în vedere și dispozițiile art. 5 din același act normativ, care prevedeau că:
"munciisunt retribuiți în raport cu munca prestatăși rezultatele obținute.
În cazul depășirii producției planificateveniturile cresc în mod corespunzător și nu sunt plafonate.
În situația nerealizării producției sau a neîndeplinirii obligațiilor de la locul de muncăretribuția se diminuează în mod corespunzător, fără a se asigura venit garantat.".
Curtea are în vedere și prevederile art. 47 alin.2 din Constituție, republicată, potrivit cărora cetățenii au dreptul la o pensie, stabilită conform legii. Ca urmare, legiuitorul este în drept să modifice, să completeze sau să abroge dispozițiile referitoare la condițiile de exercitare a dreptului la pensie "ori de câte ori consideră că situația economică a țării, resursele financiare existente permit sau impun anumite modificări",astfel cum a confirmat Curtea Constituțională a României.
Mai reține că reformarea sistemului public de pensii este un obiectiv cuprins în Capitolul 7 - "Politica de protecție socială", din Programul de guvernare 2005-2008, de unde rezultă necesitatea adoptării unor măsuri de îmbunătățire a standardului de viață pentru persoanele vârstnice, in principal prineliminarea inechităților din sistemul public de pensii, existente între diferitele categorii de pensionari.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, au fost recalculate pensiile persoanelor pensionate anterior datei de 1 aprilie 2001, astfel încât toate pensiile să fie stabilite pe baza acelorași principii.
Chiar din preambulul OUG nr.4/2005 rezultă că acest act normativ a fost adoptat "n vederea susținerii măsurilor de reformare a sistemului de pensii prevăzute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care vizează interesul public și constituie situații de urgență,-.".
Totodată, Curtea mai are în vedere șirincipiului p. egalitățiireglementat de dispozițiile art.2 lit. b) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora:
"Art. 2.- Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: -
b)principiul egalității,care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; -."
Apreciind că atât criticile recurentei-reclamante, cât și cele ale recurentei-pârâte, sunt doar simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, Curtea le va înlătura ca atare, urmând a menține hotărârea fondului, ca fiind legală și temeinică.
În consecință, pentru toate considerentele expuse mai sus,în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondate, ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de recurenta-reclamantă, cât și de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr. 3430 din data de 23.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 49679/3/AS/2008.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 20.01.2010
Jud. fond: ;
Dalina
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Farmathy Amelia, Bodea Adela
