Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 767/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 767/2008
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Ana Doriani
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII H împotriva sentinței civile nr.253/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Deoarece din completul de judecată căruia i-a fost repartizată aleatoriu prezenta cauză, d-na judecător lipsește din motive obiective conform aspectelor menționate în procesul-verbal de incidență procedurală din 11 2008, aceasta a fost înlocuită de d-na judecător - - din lista de permanență.
S-a făcut referatul cauzei, după care, față de actele și lucrările dosarului și solicitarea intimatului reclamant de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Locală de Pensii P, contestând faptul că la stabilirea drepturilor de pensia nu i-a fost valorificată adeverința nr.840/04.05.2001eliberată de C și solicitând revizuirea deciziei de pensionare și plata drepturilor cuvenite începând cu decembrie 2005.
În motivarea cererii se susține că deși adeverința menționată a fost depusă la dosarul de pensionare încă din anul 2001, reclamantul nu a beneficiat de valorificarea acesteia la drepturile de pensie, veniturile salariale cuprinse în aceasta având caracter permanent și fiind achitate contribuțiile legale.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru conform art.159 din Legea nr.19/2000, modificată și completată.
Prin întâmpinare, pârâta Casa Județeană de Pensii Hai nvocat, pe de o parte excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Locale de Pensii P, învederând că aceasta este în subordinea însă fără personalitate juridică precum și excepția tardivității acțiunii reclamantului, având în vedere dispozițiile art.88 din Legea nr.19/2000 privind caracterul definitiv al deciziei necontestate în termen.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nelegală și neîntemeiată, deoarece adeverința nr.840/04.05.2001 emisă de C nu respectă cerințele exprese și imperative ale nr.OUG4/2005 prin neindicarea temeiului legal al acordării acestor adaosuri.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea din 22 noiembrie 2007 instanța, având în vedere solicitarea reclamantului de introduce în cauză în calitate de pârâtă și a Casei Județene de Pensii H, a dispus introducerea în cauză a acesteia în calitate de pârâtă.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Locale de Pensii P invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii H, instanța a admis-o și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamant față de pârâta Casa Locală de Pensii P, având în vedere că aceasta nu are personalitate juridică astfel cum este prevăzut în art.2 alin.1,2 din nr.13/2004 pentru aprobarea statutului Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.
În ce privește excepția de tardivitate, instanța a respins-o ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului având ca obiect drepturi de pensie pentru perioada decembrie 2005 la zi și nu contestarea deciziei nr.-/11.01.2007, acțiunea acestuia fiind înregistrată la data de 18.09.2007.
Prin sentința civilă nr.253/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, s-a admis acțiunea de asigurări sociale formulată de reclamantul împotriva pârâtei H și ca urmare a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie prin care să îi valorifice reclamantului la pensie adeverința nr.840/04.05.2001 emisă de C și să-i achite diferențele de pensie cuvenite începând cu data de 1.12.2005.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că nevalorificarea adeverinței în litigiu ar încălca dispozițiile art.7 alin.3 din nr.OUG4/2005 și principiul contributivității prevăzut de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta H, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate.
În expunerea de motive arată, în esență, că nr.HG1550/2004 și nr.OUG4/2005 reglementează în mod expres că pot fi valorificate la recalcularea pensiei doar: sporuri, indemnizații și majorări ale retribuției tarifare, majorări menționate expres în ce temei au fost date și căror categorii de funcții; în aceste categorii nu sunt incluse și sume acordate sub titulatura "adaosuri", întrucât "adaos" nu este egal cu spor sau indemnizație.
Mai invocă faptul că potrivit pct.VI din anexa la.OUG nr.4/2005 nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1.04.2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale. Astfel "adaosul" invocat în condițiile în care a fost acordat ca o formă de retribuire "în acord" nu se valorifică la recalcularea pensiilor, lucru expres prevăzut de lege.
Adeverința nu este eliberată conform pct.VI anexă la.OUG nr.4/2005, întrucât temeiul legal indicat, respectiv, este incorect având în vedere că adaosurile ce le prevede vizează perioada anterioară lui 9.02.1991.
Mai susține că temeiul precizat în adeverință, art.117 din Legea nr.57/1974, se referă la retribuția pentru lucrul în acord, iar pentru aceasta legea a prevăzut expres nevalorificarea.
Reclamantul intimat a depus întâmpinare (7-8) prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și din oficiu potrivit art.304/1 Cod pr.civilă, Curtea apreciază recursul de față ca nefondat, urmând a-l respinge în temeiul art.312 Cod pr.civilă pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Potrivit art.7 alin.3 din nr.OUG4/2005, aprobată și modificată prin Legea nr.78/2005, decizia de recalculare poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care conform Legii nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 1.04.2001.
Adeverința nr.840 din 4.05.2001 emisă de C atestă faptul că reclamantul a beneficiat de adaosuri calculate funcție de salariul de încadrare, reglementate prin, care nu au fost trecute în carnetul de muncă, dar pentru care unitatea a virat corespunzător grupei III de muncă, pentru intervalul ianuarie 1973 - decembrie 1997.
Ulterior, adeverința nr.3289/24.08.2007 eliberată de aceeași unitate, vine și face unele precizări absolut necesare prin prisma dispozițiilor nr.OUG4/2005, menționând că adaosul plătit pe perioada lucrată a avut caracter permanent și s-a acordat funcție de manopera repartizată (suma globală) pe lucrare (pentru colectivul elaborator). Se mai arată că aceste adaosuri s-au acordat în baza art.117 din Legea nr.57/1974 și doar începând cu anul 1992 în conformitate cu
Deci, din această perspectivă, critica vizând temeiul legal înscris în adeverință se privește a fi nefondată.
Totodată, se mai reține că aceste sume acordate în plus față de retribuția tarifară au făcut parte din fondul de salarii realizat pentru care unitatea a calculat și virat -ul, dar salariatului nu i s-a calculat, reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară.
Având în vedere toate cele cuprinse în adeverință și enumerate mai sus, se constată că aceasta este emisă în conformitate cu art.VI din anexa la.OUG nr.4/2005 care statuează că:
"Adeverințele prin care se dovedesc aceste sporuri vor cuprinde:
-denumirea unității;
-perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă;
-funcția, meseria sau specialitatea exercitată;
-denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată;
-perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat;
-adeverințele vor purta număr, data eliberării, ștampila unității, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității."
Drept urmare, se constată că adeverința în litigiu cuprinde toate mențiunile legale necesare pentru a putea fi valorificată.
Interpretarea dată de recurentă adaosului cu caracter permanent acordat reclamantului este lipsită de suport legal câtă vreme anexa la.OUG nr.4/2005 prevede la art.II sporurile, indemnizațiile și majorările retribuției tarifare prevăzute de Legea nr.57/1974, iar la art.IV anexă nr.OUG,4/2005 se au în vedere "alte sporuri acordate de către ministerele de resort, conform prevederilor, actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat "
Trebuie precizat astfel că recurenta nu poate cenzura mențiunile cuprinse în adeverința invocată și să dea alte interpretări decât cele menționate în cuprinsul acesteia, până la înscrierea în fals.
Mai mult decât atât, și nu în ultimul rând, rațiunea pentru care adeverința trebuia valorificată ca atare se regăsește în dispozițiile art.2 alin.1 din nr.OUG4/2005 care statuează că:
"Recalcularea prevăzută la art.1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor ordonanței."
Iar Legea nr.19/2000 instituie la art.2 lit.e principiul contributivității, ceea ce înseamnă că atâta timp cât s-a făcut dovada că pentru veniturile invocate s-a reținut și virat, ar fi ilogic ca asiguratului să nu i se recunoască drepturile de asigurări sociale care i se cuvin pe temeiul contribuțiilor la asigurări sociale achitate.
Față de toate aceste aspecte, Curtea constată că sentința atacată este la adăpost de criticile formulate, urmând a fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
(continuarea deciziei civile nr.767/2008)
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii H împotriva sentinței civile nr.253/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 11.09.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnore. 2ex.
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Victor Crețoiu, Ana Doriani
