Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 799/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 799
Ședința publică din data de 22 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
-
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în B,-, județul B și de pârâta Casa Județeană de Pensii B, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 99 din 26 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 14 aprilie 2009, apoi pentru aceleași considerente s-a amânat la 22 aprilie 2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Reclamantul a solicitat recalcularea cuantumului pensiei pentru limită de vârstă nr.- din data de 20 martie 2008 emisă de Casa Județeană de pensii B, prin care să fie incluse în baza de calcul indemnizația de conducere în lunile pentru care a beneficiat de concediu de odihnă la angajator din adeverința nr. 79 din data de 4 februarie 2008, scădere nejustificată a unor câștiguri înscrise în carnetul de muncă și adeverința nr.80 din data de 4 februarie 2008 ca și includerea în calcul a sumei de 210.717 lei reprezentând majorări salariale de care a beneficiat în perioada 1 ianuarie 1992 - 30 iunie 1992, în baza HG.nr.22/1992.
În motivarea acțiunii se arată că aceste venituri în mod greșit nu au fost incluse în baza de calcul, în perioada 1 august 1953 - 1 septembrie 1954, efectiv lucrată și nici adeverința nr.148 din data de 30 aprilie 2006 pentru veniturile obținute în perioada 1992 - decembrie 2002, în care a lucrat ca cenzor, nefiind luate în calcul și alte sume.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece în adeverința nr.117 din data de 28 februarie 2008 eliberată de către Primăria se precizează că nu reclamantul a plătit contribuția la asigurările sociale ci angajatorul, astfel că nu pot fi verificate aceste venituri, iar veniturile obținute ca cenzor nu se încadrează ca venituri obținute în baza unui contract individual de muncă și nu sunt asigurări obligatorii prin efectul legii privind retribuția fixă pentru care nu se datorează CAS, ceea ce face imposibilă adeverința nr.148 din data de 30 aprilie 2006, iar adeverința nr.80 din data de 4 februarie 2008 fost valorificată în întreg conținutul ei.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr.99 din data de 26 ianuarie 2009 admis în parte acțiunea și a dispus recalcularea pensiei prin luarea în considerare a perioadei de cotizare de la 1 august 1953 - 1 septembrie 1954 prevăzute în adeverința nr.117 din 8 februarie 2008, emisă de Primăria și respectiv 1 ianuarie - 30 iunie 1992 de la punctul 33 din carnetul de muncă conform HG.nr.186/1992 și HG.nr.314/9 iunie 1992, respingând capătul de cerere privind veniturile realizate în calitate de cenzor pentru perioada 1992-2002.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că pentru perioada 1 august 1953 - 1 septembrie 1954 angajantul a plătit pentru reclamant obligațiile către agentul de stat inclus CAS aferent drepturilor cuvenite, iar pentru perioada 1992 - decembrie 2002 când reclamantul a lucrat ca cenzor, nu s-a reținut și contribuția de asigurări sociale, iar conform art.161 alin.3 din Legea nr.31/1990 cenzorii din societățile comerciale nu sunt angajați cu contract de muncă și sunt remunerați cu o indemnizație fixă determinată prin actul constitutiv sau de adunarea generală care i-a numit, aceasta în condițiile în care pentru prima dată cenzorilor li s-a reținut din indemnizația cuvenită contribuția pentru asigurări sociale începând din luna august 2007 conform punctului 19 din Ordinul nr.340/2001 modificat prin ordinul nr.680/2007 după modificarea Legii nr.19/2000 prin Legea nr.250/2007.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul și pârâta criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, primul solicitând modificarea în parte a sentinței și admiterea în tot a acțiunii, iar pârâta cerând modificarea în parte a sentinței și respingerea în tot a acțiunii.
În recursul său, reclamantul a criticat sentința pentru neluarea în calcul și a altor 5 sume pentru anii 1993-1997 încasate în baza HG.nr.22/1992, iar pentru perioada 2000-2002 din adeverința nr.148/2006 a fost plătită contribuția de asigurări sociale, iar veniturile trebuiau luate în calcul, fiind necesară și luarea în considerare a indemnizațiilor de conducere și a sporurilor corespunzătoare, sume care au fost menționate în carnetul de muncă.
Pârâta a criticat sentința întrucât în mod greșit a fost obligată să recalculeze pensia pentru veniturile obținute de la 1 ianuarie la 30 iunie 1992, deși HG.nr.22/1992 a fost în vigoare doar până la 1 iunie 1992 și instanța nu a avut în vedere contribuția la asigurări sociale.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că este fondat numai recursul declarat de pârâtă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Pentru perioada 1 ianuarie -30 iunie 1992 și-a produs efectele HG.nr.22/1992 când acest act normativ era în vigoare și nu numai până la iunie 1992 cum pretinde pârâta, perioadă în care i s-a acordat reclamantului un spor în sumă totală de 210.717 lei și care se impune a fi luat în considerare în baza de calcul, dar nu și pentru perioada 1 august 1953-1 septembrie 1974, cum s-a invocat de către pârâtă și la fond prin întâmpinare, întrucât pentru această perioadă așa cum rezultă din adeverința nr.117/2008 emisă de Primăria și din care reiese plata către angajator a CAS - ului aferent și nu de către reclamant în calitate de asigurat pentru a fi incidente dispozițiile Legii nr.19/2000.
În atare situație, se impune, urmare admiterii recursului pârâtei, înlăturarea obligării acesteia la recalcularea pensiei pentru această perioadă, în temeiul art.304,3041și 312 Cod procedură civilă.
În legătură cu recursul reclamantului, pentru perioada 2000- 2002 în care acesta și-a desfășurat activitatea ca revizor, veniturile obținute nu pot fi incluse în baza de calcul, întrucât obligația achitării CAS pentru cenzori a fost instituită abia din luna august 2007, după modificarea Legii nr.19/2000 prin Legea nr.250/2007 și a fost modificat pct.19 din Ordinul nr.340/2001 prin Ordinul nr.680/2007.
Toate celelalte venituri au fost incluse în baza de calcul a pensiei stabilite reclamantului, inclusiv pentru cele 5 sume invocate prin motivele de recurs, fiind de observat și faptul că încă de la fond reclamantul nu a fost de acord să fie efectuată o expertiză de specialitate care să verifice susținerile sale și sub acest aspect.
Față de cele arătate, recursul reclamantului va fi respins ca nefondat în baza art.312 Cod procedură civilă, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul domiciliat în B,-, județul B împotriva sentinței civile nr.99 din data de 26 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău,
Admite recursul pârâtei Casa Județeană de Pensii B cu sediul în B,-, județul B și modifică în parte sentința în sensul înlăturării obligării acesteia la recalcularea pensiei pentru perioada 1 august 1953-1 septembrie 1954.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 22 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
- - - - - -
Grefier,
Tehnored.TL/SȘ
3.ex./06.05.2009
f- - Tribunalul Buzău
jf.,
G
Operator date cu caracter personal,
Nr. notificare 3120
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
