Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 8/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 8/AS
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtaCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 1459 din 10 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în M,-, județul T, având ca obiect asigurări sociale - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul reclamant, personal, lipsind recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei prin care grefierul de ședință învederează că la data de 10 ianuarie 2008, prin serviciul registratură, intimatul reclamant a depus întâmpinare la recurs și un set de înscrisuri, ce i-au fost comunicate recurentei la data de 11 ianuarie 2008, după care:
Întrebat fiind, intimatul reclamant arată că nu are cereri noi de formulat sau acte de prezentat în plus față de cele depuse la dosar odată cu întâmpinarea formulată la recursul pârâtei, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul reclamant, având cuvântul asupra recursului, învederează că la emiterea deciziei contestate la instanța de fond Casa Județeană de Pensii T nu i-a luat în considerare sporul de șantier, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
Casa Județeană de Pensii Cad eclarat recurs la data de 21 noiembrie 2007 împotriva sentinței civile nr. 1459 din 10 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea, pe care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În fapt,
Reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei de pensionare pentru munca depusă și limită de vârstă nr. - din 14 martie 2007, emisă de Casa Județeană de Pensii
În motivare, reclamantul a arătat că înțelege să conteste decizia sus-menționată deoarece atât în aceasta cât și cu ocazia pensionării anticipate din 10 noiembrie 2005, nu i-a fost luat în considerare sporul de 25% la salariu, primit pentru munca nenormată, pentru funcția de șef autocoloană pentru că în adeverința nr. 2087 din 1 octombrie 2001 nu a fost menționat actul normativ în baza căruia s-a acordat acest spor.
În ședința din data de 10 mai 2007, instanța a pus în discuție excepția de necompetență materială invocată de intimată.
Prin Sentința civilă nr. 295 din 10 mai 2007, Judecătoria Maa dmis excepția invocată de intimată, urmând ca, în temeiul art. 155 lit. d) din Legea nr. 19/2000, să decline competența de soluționarea cauzei, în favoarea Tribunalului Tulcea.
La ribunalul Tulceas -a format dosarul nr-.
La acest dosar, intimata a depus întâmpinare prin care a arătat că reclamantul a fost înscris la pensie anticipată conform deciziei de pensie nr. - din 10 noiembrie 2005, pentru stagiu de cotizare realizat de 43 ani, 8 luni și 23 zile, punctajul mediu realizat fiind de 1,65916 puncte.
S-a precizat că, în speță, s-a contestat decizia de pensie nr. - din 14 martie 2007 prin care, în conformitate cu dispozițiile art. 49 alin. 4 din Legea nr. 19/2000, la împlinirea vârstei standard de pensionare pensia anticipată devine pensie pentru limită de vârstă și se recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate și a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare.
Totodată, intimata a precizat că reclamantul a împlinit vârsta standard de pensionare conform Anexei nr. 3 din Legea nr. 19/2000 (detaliată prin Anexa 9 la Ordinul nr. 340/2001), la data de 31 ianuarie 2007, având același punctaj mediu anual ca și în decizia inițială deoarece nu s-au realizat alte stagii de cotizare.
S-a arătat că reclamantul a formulat contestație la decizia de pensie nr. - din 14 martie 2007, sub aspectul că nu a fost luat în calcul "sporul de șef coloană" încasat în perioada 1 ianuarie 1977 - 1 iunie 1993 din adeverința nr. 20871 din 1 octombrie 2001, eliberată de
In acest sens, intimata a învederat instanței că, respectiva adeverință nu a fost luată în considerare pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 4 alin. 2 din nr.OUG 4/2004, "sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, conform prevederilor art. 2, sunt cele prezentate în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
Astfel, intimata a arătat că, pentru perioada 1 ianuarie 1977 - 1 iunie 1993 există două înscrisuri, respectiv adeverința nr. 20871 din 1 octombrie 2001, eliberată de M și adeverința nr. 1981 din 1 decembrie 2006, eliberată de aceeași societate.
Intimata precizează că, adeverința nr. 20871 din 1 octombrie 2001, evidențiază faptul că, contestatorul a încasat în perioada 1 ianuarie 1977 - 1 iunie 1993, un spor de coloană de 25%.
Potrivit art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976, orice adeverință eliberată trebuie să conțină și "temeiul legal în baza căruia a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de muncă în funcție, meseria sau specialitatea exercitată", aspect care i-a fost comunicat contestatorului de către, prin adresa nr. 4148/AM/4 aprilie 2007.
De asemenea, a mai precizat intimata că adeverința nr. 1981 din 1 decembrie 2006 fost depusă de M, însoțită de Sentința civilă nr. 236 din 24 iunie 2006 Judecătoriei Tulcea și Sentința civilă nr. 2216 din 5 noiembrie 2004 Tribunalului Tulcea.
S-a arătat că, prin Sentința civilă nr. 236 din 24 iunie 2006 Judecătoriei Tulcea, Maf ost obligată să emită o adeverință din care să rezulte temeiul legal în baza căruia reclamantul a beneficiat de spor de 25% pentru perioada cât el a fost șef de coloană în perioada 29 aprilie 1966 - 30 august 1966 și 24 martie 1972 - 1 iunie 2001.
Intimata a precizat că, respectiva adeverință nu cuprinde temeiul legal al sporului de șef coloană ci doar salariul brut realizat.
Or, conform art. 4 alin. 3 din nr.OUG 4/2004, "sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare prevăzute la alin. 2 se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora".
La pct. VI din Anexa (privind sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare, care potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual) la.OUG nr. 4/2005, se precizează că adeverințele prin care se dovedesc aceste sporuri, să cuprindă anumite elemente, printre care și denumirea sporului, procentul sau suma acordată și temeiul legal.
Astfel, intimata a învederat instanței că adeverințele nu precizează temeiul legal al acordării sporului de 25%, solicitând respingerea contestației și menținerea ca legală a Deciziei de pensie nr. - din 14 martie 2007.
Prin sentința civilă nr. 1459 din 10 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost admisă contestația formulată.
A fost anulată decizia nr. - din 14 martie 2007, emisă de Casa Județeană de Pensii
A fost obligată pârâta să recalculeze pensia cuvenită reclamantului și în funcție de adeverința nr. 20871 din 1 octombrie 2001, eliberată de către
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele considerente:
Reclamantul a fost înscris la pensie anticipată, conform deciziei de pensie nr. - din 10 noiembrie 2005, pentru un stagiul de cotizare realizat de 43 ani 8 luni și 23 zile, punctajul mediu realizat fiind de 1,65916 puncte, iar la împlinirea vârstei standard de pensionare pensia anticipată a devenit pensie pentru limită de vârstă, fiind emisă decizia nr. - din 14 martie 2007, când punctajul mediu anual luat în calcul a fost același ca și în decizia inițială pentru că nu s-au realizat alte stagii de cotizare.
Art. 4 alin. 2 din nr.OUG 4/2004 stipulează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctatului mediu anual, conform prevederilor art. 2, sunt cele prezentate în anexa ordonanței.
In același sens, potrivit art. 4 alin. 3 din același act normativ, sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare prevăzute la alin. 2 se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora.
In ceea ce privește adeverințele eliberate, art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976 prevede că acestea trebuie să cuprindă și temeiul legal în baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de muncă, funcția, meseria sau specialitatea exercitată.
Or, în speță, Mae liberat reclamantului adeverința nr. 20871 din 1 octombrie 2001 care atestă că acesta a încasat în perioada 1 ianuarie 1977 - 1 iunie 1993, un spor de șef de coloană de 25%, fără însă a se indica și temeiul legal, contrar cerințelor impuse de legea în materie.
Pentru că nu s-a reușit obținerea unei adeverințe care să corespundă prevederilor legale, reclamantul s-a adresat instanței, iar prin sentința civilă nr. 236 din 14 iunie 2006 Judecătoriei M, s-a dispus obligarea societății la eliberarea unei adeverințe din care să reiasă actul normativ în baza căruia s-a acordat un spor de 25% pe perioada cât s-a îndeplinit funcția de șef autocoloană.
Urmare acestei hotărâri, societatea eliberează adeverința nr. 198 din 1 decembrie 2006, care include doar salariul brut realizat nu și temeiul legal al sporului, contrar dispozițiilor instanței, iar printr-o adresă înaintată Casei Județene de Pensii se învederează că sporul a fost încasat nelegal în perioada în care reclamantul a îndeplinit funcția de șef de coloană.
Reclamantul a continuat propriile demersuri și a obținut de la Ministerul Transporturilor adresa nr. 24/RP/1109/2007 prin care se confirmă că sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal a fost acordat șefilor de coloană auto în baza prevederilor art. 71 alin. 4 din Legea nr. 57/1974 privind
retribuirea după cantitatea și calitatea muncii și a fost inclus în baza de calcul a pensiilor prin art. III pct. I din Legea nr. 49/1992.
Fiind cert faptul că reclamantul a încasat acel spor de 25% în calitate de șef coloană, conform primei adeverințe eliberate și identificat fiind și temeiul legal în baza căruia s-au obținut aceste drepturi salariale, nu se poate lăsa situația acestui reclamant nerezolvată, ca urmare a atitudinii pe care a înțeles să o adopte o societate comercială pentru care respectarea unei hotărâri judecătorești nu înseamnă nimic și care, este evident, că nu va colabora nici pe viitor pentru a eliberat o adeverință care să includă toate mențiunile.
Pentru că este un aspect probat, o realitate, constatată de către o instanță, se impune ca acest spor să fie luat în calcul la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă, fără a se mai depinde de o formalitate excesivă ce nu va fi îndeplinită niciodată, situația fiind total inechitabilă.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esență, următoarele:
În mod greșit a admis cererea de chemare în judecată, Tribunalul Tulcea reținând că adeverința nr. 20871 din 1 octombrie 2001 cuprinde toate elementele prevăzute de nr.OUG 4/2005. A susținut că în cuprinsul adeverinței nu este menționat temeiul legal în baza căruia a încasat "sporul de șef coloană" în perioada 1 ianuarie 1977 - 1 iunie 1993.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, învederând că sporul de lucru sistematic peste program a fost acordat în baza Legii nr. 57/1974, art. 71 alin. 4.
Recursul nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Articolul 71 alin. 4 din Legea nr. 57/1974, privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, act contemporan cu dreptul pretins, dispune: "Personalul cu funcții de execuție și cel operativ, care prin natura muncii lucrează peste programul normal de lucru, poate primi, în locul retribuției pentru ore suplimentare, o retribuție tarifară mai mare cu 5 - 25%, care se stabilește în raport cu timpul prevăzut a fi prestat, peste programul normal de lucru".
Totodată, art. III pct. I din Legea nr. 49/1992, act normativ de asemenea contemporan cu dreptul pretins, dispunea că în baza de calcul a pensiei se includea și "sporul pentru lucrul sistematic peste program".
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 prevede în anexă la art. V că la recalcularea pensiilor din sistemul public se va ține seama și de sporurile cu caracter permanent prevăzute de Legea nr. 49/1992, act normativ ale cărui dispoziții, relevante pentru prezenta cauză, le-am redat mai sus.
În același act normativ, la art. VI, sunt enumerate elementele pe care trebuie să le cuprindă adeverințele și anume: denumirea unității, perioada în care s-a lucrat, funcția, meseria sau specialitatea exercitată, denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată, perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat.
Intimatul reclamant a întâmpinat mari dificultăți în obținerea unei adeverințe care să cuprindă toate elementele mai sus arătate.
Într-o primă adeverință s-a consemnat la rubrica temei legal "statul de salarii" și, întrucât Casa Județeană de Pensii nu a ținut seama de această adeverință, intimatul reclamant a fost nevoit să se judece cu fostul angajator pentru a obține o altă adeverință.
Deși este beneficiarul unei hotărâri judecătorești irevocabile, reclamantul nu a putut obține p altă adeverință.
Cu toate acestea, sporul acordat șefilor de coloană se încadrează în prevederile art. 71 alin. 4 din Legea nr. 57/1974, privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii.
În aceste condiții, Casa Județeană de Pensii T putea cu ușurință să observă această împrejurare, cu atât mai mult cu cât prin adresa nr. 24/RP/1109/2007 emisă de Ministerul Transporturilor (fila 24 dosar fond) s-a făcut cunoscut faptul că acordarea "sporului de șef coloană" a avut ca temei legal art. 71 alin. 4 din Legea nr. 57/1974.
Pe de altă parte, legea trebuie aplicată nu numai în litera ci și în spiritul ei.
aici în vedere faptul că prin adoptarea nr.OUG 4/2005 nu s-a urmărit o îngreunare și o formalizare excesivă pe seama pensionarilor ci preîntâmpinarea situațiilor de a pretinde acordarea unor sporuri care sunt lipsite de temei legal, de justificare legală mai bine-zis și nu a unor sporuri care, deși au bază legală și au fost dovedire, nu au încadrarea legală a acestora pe adeverințele obținute de la angajatori.
că aceasta este interpretarea corectă a dispozițiilor cuprinse în anexa la.OUG nr. 4/2005 în referire la inserarea mențiunii "temei legal al acordării sporului".
Nu trebuie omis nici faptul că intimatul reclamant a făcut toate demersurile legale pentru a obliga angajatorul de a insera și această mențiune în cuprinsul adeverinței eliberate, însă, s-a lovit de refuzul nejustificat al acestuia - avem aici în vedere sentința civilă nr. 236 din 14 iunie 2006.
A judeca în sens contrar ar echivala cu privarea intimatului reclamant de un drept la pensie majorat corespunzător cu contribuția de asigurări sociale achitată, ceea ce ar crea premisele unui proces inechitabil.
Nu există nicio justificare "obiectivă și rezonabilă" pentru a crea un tratament diferit între doi pensionari, ambii beneficiari ai acestui spor, cu motivația că pentru unul nu s-a inserat în adeverință temeiul legal iar pentru celălalt nu a fost indicat.
Pe cale de consecință, Curtea, găsind toate criticile neîntemeiate, va respinge recursul ca nefondat în baza art. 312 Cod procedură civilă, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.
PENTRUA CESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de pârâtaCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 1459 din 10 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în M,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/1.02.2008
gref. -
2 ex./1.02.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
