Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 8/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR.8 /2009
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - -președintele Curții de Apel
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 842/LM din 20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta recurentă asistată de av., lipsind reprezentantul pârâtei intimate Casa Județeană de Pensii
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care avocata recurentei arată că nu mai are alte cererii de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă acesteia cuvântul în susținerea recursului.
Avocata reclamantei recurente susține recursul, solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat în scris, în principal casarea cu trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea efectuării unei contraexpertize, iar în subsidiar - modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii urmând a fi anulate cele două decizii și a se dispune restituirea sumelor reținute de pârâtă. Cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea de asigurări sociale înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii H solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să se dispună anularea deciziilor nr.-/19.02.2007 și nr.-/30.11.2006 emise de pârâta H și obligarea pârâtei la restituirea, către reclamantă, a sumelor reținute ilegal în baza celor două decizii.
În motivarea acțiunii sale a arătat că este beneficiara unei pensii de urmaș după defunctul ei soț, în condițiile art.71 alin.2 lit. a din Legea nr.19/2000, și că începând cu lunile octombrie-noiembrie a încasat o pensie de urmaș în sumă de 308 lei, lunar, iar începând cu luna decembrie 2006, beneficiat de o pensie de urmaș, în sumă de 360 lei lunar.
A mai arătat că în luna februarie 2007, pârâta a emis decizia nr.-/19.02.2007 prin care a redus, în mod nejustificat, cuantumul pensiei de urmaș de la suma de 360 lei, cât a încasat anterior, la suma de 244 lei. Totodată, prin aceeași decizie, pârâta a comunicat reclamantei că are un debit față de H în sumă de 1509 lei, provenit dintr-o evaluare eronată a pensiei, pe perioada septembrie 2005-decembrie 2006.
Deciziile emise de pârâtă, prin care inițial i-a fost majorată pensia iar apoi diminuată, cu instituirea debitului de 1509 lei, sunt considerate de către reclamantă ca fiind abuzive, în condițiile în care art.185 alin.2 și 3 din Legea nr.19/2000, prevede că se menține în avantajul beneficiarului, calculul făcut de casa de pensii în favoarea acestuia și că prevederile art.187 din lege nu-i sunt aplicabile deoarece se referă la prestațiile de asigurări sociale, altele decât pensiile.
În drept, a invocat art.185 alin.2 și 3 din legea nr.19/2000.
Prin întâmpinarea depusă, în condițiile art.115-118 Cod proc.civ. pârâta Has olicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii față de împrejurarea că reclamanta este beneficiara unei pensii de urmaș de la data de 12.12.2006 și că prin decizia de recalculare a drepturilor de pensie ale susținătorului decedat emisă la 30.11.2006, urmare depunerii de către reclamantă a adeverinței nr.1031/11792/2006, s-au stabilit drepturile de pensie, prin utilizarea corectă a unui stagiu de cotizare de 30 de ani, susținătorul pensionându-se sub imperiul Legii nr.3/1977, și nu a unui stagiu de 20 de ani, cum greșit a procedat când a emis decizia de recalculare din anul 2005.
Prin urmare, acesta este motivul pentru care s-a instituit, în sarcina reclamantei acel debit, iar susținerile acesteia nu pot fi primite câtă vreme art.187 din Legea nr.19/2000, stabilește care este cadrul legal de recuperare a prestațiilor de asigurări sociale încasate necuvenit.
Prin sentința civilă nr.842/LM/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, s-a admis acțiunea de asigurări sociale formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că reclamanta este beneficiara unei pensii de urmaș după defunctul ei soți, în baza deciziei nr.-/27.01.2007.
Urmare a aplicării măsurilor de recalculare a drepturilor de pensie, în baza nr.HG1550/2004 și a nr.OUG4/2005, pârâta a emis decizia nr.-/31.08.2005, prin care determinarea punctajului mediu anual s-a făcut cu utilizarea unui stagiu de cotizare de 20 de ani.
Întrucât reclamanta a depus la casa de pensii, adeverința nr.1031/11742/2006, cu privire la sporul de noapte de care a beneficiat soțul ei, pârâta a recalculat drepturile de pensie ale susținătorului decedat, ocazie cu care a constatat că punctajul mediu anual calculat prin decizia nr.-/2005, este greșit deoarece acesta s-a pensionat în temeiul Legii nr.3/1977 iar stagiul de cotizare utilizat trebuia să fie cel prevăzut de legislația sub care s-a pensionat, respectiv cel de 30 de ani.
În consecință, pârâta a emis decizia nr.-/30.11.2006 prin care a procedat la recalcularea drepturilor de pensie ale susținătorului decedat, prin utilizarea stagiului complet de cotizare de 30 de ani, în loc de 20 de ani și s-a stabilit un punctaj mediu anual de 1,22753 puncte cu valorificarea sporului de noapte menționat în adeverința de mai sus.
Cum reclamanta a încasat în intervalul septembrie 2005-decembrie 2006, drepturi de pensie mai mari decât cele la care avea dreptul, pârâta Hae mis decizia de debit din data de 19.02.2007.
Față de întreg ansamblul probator administrat în cauză, inclusiv expertiza contabilă dispusă de instanță, și față de prevederile art.187 din Legea nr.19/2000, instanța de fond a apreciat că ambele decizii contestate de către reclamantă sunt temeinice și legale și că nu se impune anularea acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul de 15 zile prevăzut de art.301 Cod proc.civ. reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, în principal, casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond iar în subsidiar, modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În expunerea motivelor sale de recurs, a susținut sub un prim aspect că a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât deși în cauză era necesară efectuarea unei contraexpertize științifice financiar - contabile, care să răspundă lămuritor și clar la obiectivele formulate, având în vedere că raportul de expertiză întocmit la fond nu a lămurit sub nici un aspect cauza, tribunalul respins în mod nejustificat această cerere de probațiune.
În al doilea rând, a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare art.187 din Legea nr.19/2000 deoarece în speță sunt aplicabile prevederile art.185 alin.2 și 3 din aceeași lege, potrivit cărora calculul făcut în avantajul beneficiarului se menține.
În plus, în cazul soțului ei nu trebuia luat în calcul un stagiu de cotizare de 30 de ani, cum s-a reținut, deoarece acesta a lucrat ca miner în subteran timp de 22 de ani, 9 luni și 14 zile beneficiind de grupa I de muncă.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma acestor critici și în conformitate cu art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că prezentul recurs este nefondat din următoarele considerente:
Prima critică adusă de reclamantă soluției pronunțate la fond este nefondată deoarece prin respingerea cererii de efectuare a unei contraexpertize contabile nu a fost încălcat sub nici o formă dreptul părții la un proces echitabil.
Astfel, în sistemul Convenției europene, dreptul la un proces echitabil este dreptul unei persoane de a fi judecată în mod echitabil de către o instanță independentă și imparțială, în mod public și într-un termen rezonabil.
În esență, garanțiile unui proces echitabil se referă la egalitatea armelor, respectiv la respectarea contradictorialității, în special în administrarea probelor și motivarea deciziilor.
În ceea ce privește regimul probator, instanța europeană a statuat faptul că admisibilitatea, administrarea și pertinența probelor sunt aspecte lăsate la latitudinea jurisdicțiilor (instanțelor) naționale deoarece dreptul la un proces achitabil semnifică respectarea, cu ocazia administrării probelor, a garanțiilor sus-menționate.
Prin urmare, respingerea cererii de efectuare a unei contraexpertize contabile, făcută de reclamantă,în condiții de deplină contradictorialitate în fața instanței de judecată, nu era obligatorie pentru instanță, aceasta apreciind că nu mai este necesară o astfel de probă, din moment ce în cauză fusese dispusă efectuarea unei expertize contabile și a unei completări la expertiză, care s-a pronunțat asupra acelor împrejurări de fapt cu privire la care instanța a solicitat lămuriri expertului.
În consecință, sub acest aspect nu se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
În al doilea rând, în ce privește critica referitoare la greșita aplicare a art.187 din Legea nr.19/2000, Curtea constată că nici această critică nu poate fi primită deoarece potrivit alin.1 al articol "Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripție de 3 ani " iar conform alin.4, "sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu." Sumele rămase nerecuperate de pe urma beneficiarilor decedați nu se mai urmăresc.
Este adevărat că la alin.2 al art.187 se prevede că " În cazul prestațiilor de asigurări sociale, altele decât pensiile, recuperarea sumelor prevăzute la alin. (1) se efectuează de către angajator sau, după caz, de instituția care efectuează plata drepturilor de asigurări sociale" însă nu ne aflăm într-o astfel de situație, ci în cea reglementată de art.187 alin.1 și 4 din legea cadru.
Față de cele expuse mai sus, se constată că susținerile recurentei, potrivit cărora în speță, îi sunt incidente dispozițiile art.185 alin.2 și 3 din Legea nr.19/2000 sunt nefondate deoarece aceste norme legale se referă la pensiile aflate în plată la data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, respectiv la 1.04.2001, ori în cazul reclamantei recalcularea greșită a drepturilor de pensie a avut loc în anul 2005, prin decizia nr.-/31.08.2005, care a luat în calcul, în mod greșit, un stagiu de cotizare de 20 de ani, în loc de 30 de ani, cum era corect.
Cât privește stagiul de cotizare care trebuie luat în conside3rare la recalcularea pensiilor stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001, când a intrat în vigoare Legea nr.19/2000, se constată că potrivit art.2 alin.1 din nr.HG1550/2004 "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala în munca prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
La alin.3 al aceluiași articol se prevede că " Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, ( cum este soțul reclamantei) stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de <LLNK 11977 3 10 701 0 16>Legea nr. 3/1977.
Întrucât reclamantul a fost pensionat în intervalul prevăzut de art.2 alin 3 al Hotărârii de Guvern, în mod corect s- a apreciat că stagiul complet de cotizare care urmează să fie utilizat pentru determinarea punctajului mediu anual este cel de 30 de ani, astfel cum era el reglementat de art.8 din Legea 3/1977.
Legea 3/1977, în articolul invocat de reclamant,art.14, nu conținea prevederi referitoare la un "stagiu de cotizare" ci acorda celor care au lucrat cel puțin 20 de ani în grupa I de muncă și cel puțin 25 de ani în grupa II de muncă, beneficiul unui spor de grupă, respective 6 luni la fiecare an lucrat în grupa I de muncă și 3 luni la fiecare an lucrat în grupa II de muncă precum și posibilitatea acestora de a se pensiona înainte de împlinirea vârstei prevăzute de lege pentru pensionare.
Dealtfel Legea 3/1977 nu prevede noțiunea de "stagiu de cotizare" astfel că asocierile pe care reclamanta le operează cu privire la dispozițiile legale succesive nu își găsesc suport normativ.
În expunerea de motive a HG nr.1550/2004 se precizează expres că acest act normative conține norme menite să reglementeze unitar problemele ce apar ca urmare a interpretării diferite a prevederilor legale, generate de evoluția în timp a legislației pensiilor.
În consecință, în condițiile în care norma prevede expres care este stagiul complet de cotizare pentru perioada anterioară intrării în vigoare a legii 19/2000 și îl determină ca fiind "vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare" fără a opera alte distincții, instanța constată că aspectele critice invocate de reclamantă nu pot fi primate și că în mod corect a fost valorificat un stagiu de cotizare de 30 de ani.
Față de cele ce preced, se constată că soluția instanței de fond este la adăpost de criticile formulate motiv pentru care Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. va dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 842/LM din 20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Ana Doriani | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica | JUDECĂTOR 3: Adriana Petrașcu |
Grefier, |
Red..
Tehnored. M/ 16 februarie 2009
Jud. fond.,
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Adriana Petrașcu
