Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 804/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 804/R-CA
Ședința publică din 22 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, împotriva sentinței civile nr.1293/AS din data de 14.11.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii A, în baza delegației de la dosar, lipsind intimatul-contestator.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic, pentru recurenta-intimată, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii A, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat în scris. Arată că adeverința nr.18/727 din data de 5.04.2005 nu îndeplinește condițiile legale, în sensul că nu este indicat un act normativ, astfel încât nu poate fi luată în calcul.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, la data de 03.03.2008, contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii A, a formulat contestația împotriva deciziei nr.-/04.01.2008, emisă de intimată, solicitând anularea acesteia.
În motivare, contestatorul a arătat că prin această decizie s-a dispus înscrierea sa de la pensie de invaliditate gr.II la pensie pentru limită de vârstă și că prin decizie nu i s-au stabilit corect drepturile de pensie pentru că nu s-au avut în vedere vechimea sa în muncă de 35 ani și 4 luni și punctajul obținut până la acel moment, atestate de adeverințele de la locurile de muncă.
De asemenea, contestatorul a arătat că intimata i-a acordat drepturile de pensie începând cu data de 01.06.2007, deși cererea sa a fost înregistrată la 19.03.2007, fiind astfel prejudiciat cu contravaloarea drepturilor sale de pensie pe o lună.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației pentru următoarele motive:
Prin cererea înregistrată la data de 19.03.2008, contestatorul a solicitat trecerea de la pensie de invaliditate la pensie pentru limită de vârstă, începând cu 19.04.2008. Întrucât la această dată contestatorul nu avea îndeplinită vârsta standard de pensionare (63 ani și o lună) nu i-a acordat categoria de pensie cerută, însă l-a înscris începând cu 01.06.2007 la pensie pentru limită de vârstă, data de întâi a lunii următoare îndeplinirii condițiilor de înscriere la această categorie de pensie, potrivit disp.art.169 alin.3 din Legea nr.19/2000.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor de pensie ale contestatorului, intimata a arătat că acesta a fost corect determinat în raport de sporul de vechime înscris în adeverințele nr.487/28.03.2005 emisă de "" A-P și de salariile tarifare menționate în adeverințele nr.18/727/05.04.2005 emisă de "" Nu s-a valorificat sporul corespunzător "programului de lucru peste 8 ore/zi" înscris în adeverința nr.18/727/05.04.2005 emisă de "" pentru că în aceasta nu se menționa temeiul legal al acordării acestui spor, conform anexei la nr.OUG4/2005 și pentru că nu s-a făcut dovada că acesta are caracter permanent.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.1293/AS/14.11.2008, admis în parte contestația și a anulat decizia nr.- din 04.01.2008 emisă de intimată, care a fost obligată să emită contestatorului o nouă decizie de pensionare prin care la stabilirea drepturilor de pensie ale petentului să valorifice și adeverința nr.18/727/05.04.2005 emisă de ""
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr.-/1998, contestatorul a fost pensionat pentru invaliditate de gr.II, iar prin decizia nr.21789/04.01.2008 acesta a fost trecut de la pensie de invaliditate la pensie pentru limită de vârstă, iar drepturile de pensie i-au fost acordate începând cu 01.06.2007.
La data de 19.03.2007, contestatorul a depus la intimată cererea cu nr.35291 prin care a solicitat pensionarea pentru limită de vârstă conform art.64 alin.1 din Legea nr.19/2000, arătând că a împlinit la acel moment condițiile prevăzute de lege pentru pensionare, respectiv vârsta și stagiul de cotizare.
Potrivit art.41 din Legea nr.19/2000 și dispozițiilor anexei nr.3 a acesteia, vârsta standard de pensionare pe care trebuia să o aibă contestatorul la momentul depunerii cererii pentru a putea fi pensionat pentru limită de vârstă în raport de stagiul său de cotizare de 44 ani, 0 lună, 3 zile, era de 63 ani plus o lună, vârstă pe care a împlinit-o la 19.05.2007.
Potrivit art.64 din Legea nr.19/2000, la împlinirea vârstei standard sau a vârstei reduse conform legii pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă, beneficiarul pensiei de invaliditate poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie.
Cum trecerea de la pensie de invaliditate la pensie pentru limită de vârstă nu presupune o înscriere nouă la pensie, ci o recalculare a drepturilor de pensie, potrivit disp.art.169 alin.3 din Legea nr.19/2000, drepturile de pensie se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus, în cazul de față începând cu 01.06.2007, așa cum a și dispus intimata.
În ceea ce privește valorificarea de către intimată la calculul drepturilor de pensie ale contestatorului a sporului de vechime și a sporurilor cu caracter permanent instanța a reținut următoarele:
Prin adresele nr.537/2005 emisă de " A" și nr.487/28.03.2008 a au fost menționate sporurile de vechime de care acesta a beneficiat pe perioada activității depuse în cadrul acestor două unități. Intimata a menționat în întâmpinare că la emiterea deciziei de pensie a avut în vedere aceste adeverințe. Acest aspect putea fi verificat de către instanță doar cu ajutorul unei expertize contabile. Cum contestatorul a refuzat proba cu expertiză, neachitând onorariul pentru efectuarea acesteia, instanța a apreciat că nu s-a făcut dovada acestui motiv al contestației.
În ceea ce privește adeverința nr.18/727/05.04.2005 emisă de "", instanța a reținut că aceasta atestă sporurile acordate contestatorului pentru noiembrie 1974 - decembrie 1975 inclusiv.
Potrivit art.164 pct.3 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor medii anuale, pe lângă salarii se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care după 01.04.1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe eliberate de acele unități, conform legislației în vigoare.
Legea nr.49/1992 prevedea în art.10 că în baza de calcul a pensiei, pe lângă salariul de bază se includ printre alte sporuri și cel pentru lucrul sistematic peste programul normal. În cuprinsul adeverinței s-a observat că acesta a fost acordat lunar, având astfel caracter permanent.
În consecință, instanța a apreciat că la calculul drepturilor de pensie ale contestatorului intimata trebuia să aibă în vedere și sporul pentru munca de peste 8 ore/zi.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, intimata Casa Județeană de Pensii A criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art.304 pct.9 coroborat cu art.3041Cod procedură civilă, arătând, în esență, următoarele:
- la stabilirea drepturilor de pensie pentru limita de vârstă ale contestatorului nu s-a valorificat programul de lucru peste 8 ore/zi, înscris în adeverința nr.18/727/05.04.2005 emisă de, pentru că nu s-a menționat temeiul legal al acordării acestui spor cu caracter permanent, conform anexei la nr.OUG4/2005 și nu s-a făcut dovada că acest spor reprezintă spor cu caracter permanent, conform art.164 din Legea nr.19/2000;
- motivarea instanței de fond vine în contradicție cu adresa nr.18/727/05.04.2005, în care nu se indică temeiul legal al acordării sporului, deși prin Anexa la nr.OUG4/2005 și Ordinul nr.340/2001 s-a prevăzut în mod expres această condiție;
- potrivit art.164 din Legea nr.19/2000, la stabilirea drepturilor de pensie se utilizează pe lângă salariile înregistrate în carnetul de muncă și sporurile cu caracter permanent, iar în conformitate cu legislația anterioară datei de 01.04.2001 sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor sunt cele strict și limitativ enumerate de art.10 din Legea nr.3/1977;
- instanța de fond invocă dispozițiile art.164 din Legea nr.19/2000 însă, fără temei legal, asociază programul de lucru 8 ore/zi ca fiind spor sistematic peste programul normal de lucru, apreciere care încalcă dispozițiile legale atâta timp cât emitentul adeverinței nu a indicat temeiul legal al acordării programului de peste 8 ore/zi;
- potrivit art.112 rap. la art.116 din Legea nr.19/2000, durata timpului de lucru nu poate depăși 8 ore/zi, iar orele prestate peste programul normal sunt plătite ca ore suplimentare, dar nu constituie vechime în muncă.
Recursul este nefondat.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă este nefondat pentru că, astfel cum rezultă din considerentele sentinței recurate instanța de fond a aplicat corect legea.
Astfel, tribunalul a reținut corect că, potrivit art.164 pct.3 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor medii anuale, pe lângă salarii se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 01.04.1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințele eliberate.
Tot corect s-a reținut că, potrivit art.10 din Legea nr.49/1992, în baza de calcul a pensiei, pe lângă salariul de bază se include, pe lângă alte sporuri, și sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal.
Or, în cauza de față, din cuprinsul adeverinței rezultă că acest spor i-a fost acordat contestatorului lunar, pe perioada menționată, având deci un caracter permanent.
Pe de altă parte, adeverința în discuție cuprinde celelalte elemente stabilite prin pct.VI din anexa la nr.OUG4/2005, situație în care se impune ca intimata să-i emită acestuia o nouă decizie de pensionare prin care, la stabilirea drepturilor de pensie, să fie valorificată și adeverința în discuție.
În caz contrar, contestatorul nu ar putea să beneficieze de un drept ce-i este conferit de lege, doar pentru neîndeplinirea exactă a unor obligații de către unitatea la care acesta a lucrat o perioadă de timp.
Ca atare, instanța de fond a stabilit o situație de fapt conformă cu probele administrate în cauză, la care a aplicat corect legea, astfel că motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 rap. la art.3041Cod procedură civilă este nefondat.
Se constată, totodată, că nu există alte cauze de modificare sau casare a sentinței recurate.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, împotriva sentinței civile nr.1293/AS din 14.11.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/08.05.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
