Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 814/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 7007/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 814R
Ședința publică de la 15 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Georgeta Enache
JUDECĂTOR 2: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR - - A
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurenta împotriva sentinței civile nr.6225 din 14.10.2009 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta, prin avocat, ce depune împuternicire avocațială nr.-/11.02.2010, lipsind intimata Casa de Pensii a Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii principale cu luarea în considerare a întregii perioade de cotizare la bugetul asigurărilor sociale de stat, iar în subsidiar restituirea sumei ce a fost plătită de către recurenta cu titlu de contribuții la asigurările sociale. Instanța de fond în mod greșit a constatat că recurenta, optând pentru valorificarea pensiei de serviciu, nu mai poate solicita și valorificarea contribuțiilor achitate la bugetul asigurărilor sociale de stat. De asemenea, s-a plecat de la premisa greșită că recurenta era deja pensionată la momentul apariției Legii nr.567/2004. Așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, la data de 10.05.2001 și-a încetat activitatea în cadrul Judecătoriei Sectorului 4 Iar la acel moment nu îndeplinea condițiile pentru a beneficia de pensia pentru limită de vârsta deși îndeplinea condiția vechimii în muncă. Astfel, recurenta a fost nevoită să-și continue activitatea și obligată să depună declarație de plată a asigurărilor sociale. Așa cum a stabilit și Curtea Constituțională în decizia nr.264/2007, cuantumul pensiei trebuie să reflecte întreaga perioadă de cotizare, inclusiv perioadele necontributive asimilate stagiului de cotizare.
De asemenea, consideră că în mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele cu titlu de contribuție la asigurările sociale, acestea nefiind prescrise.
Se solicită obligarea intimatei Casa de Pensii a Municipiului B, la plata cheltuielilor de judecată, în baza chitanței nr.234/11.02.2010, în sumă de 1000 lei, pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civila nr.6225 din 14.10.2009 pronunțata de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulata de reclamanta cu domiciliul în B, in contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, ca neîntemeiată.
In motivare, s-a arătat că reclamanta este beneficiara unei pensii de serviciu pentru limită de vârstă cu începere de la data de 2.06.2008, conform deciziei nr.-/21.08.2008, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 4 (fila 8) pe baza cererii de stabilire a acestei categorii de pensii formulată de reclamantă la data de 2.06.2008.
La baza deciziei stă adeverința emisă de ultimul angajator al reclamantei, conform Legii nr.567/2004, nr.26991C/24.06.2008 (filele 30-32). În finalul acestei adeverințe menționează reclamanta că optează pentru pensia cea mai avantajoasă. Așadar conform Legii nr.567/2004 raportată la Legea nr.19/2000 reclamanta avea la dispoziție la data îndeplinirii condițiilor legale de pensionare să opteze între o pensie de serviciu și o pensie din sistemul public de pensii potrivit voinței sale. În considerarea acestui drept de opțiune reclamanta și cotizat din propria sa voință la sistemul public de pensii pe baza activității profesionale desfășurată de aceasta în calitate de executor judecătoresc după intrarea în vigoare a legii executorilor judecătorești nr.188/2000.
Modul de stabilire a pensiei de serviciu este reglementat cu claritate de Legea nr.567/2004.
Astfel, aceasta stabilește la art.68 în forma în vigoare la data pensionării reclamantei că: personalul auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor cu o vechime de cel puțin 25ani în specialitate beneficiază la împlinirea vârstei de 60 ani, de pensie de serviciu în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de: salariul de bază brut lunar și sporurile avute In ultima lună de activitate înainte de data pensionării.
La art.68 indice 1 legea stabilește o dispoziție favorabilă pentru foștii executori judecătorești pensionați anterior intrării în vigoare a Legii nr.188/2000.
Potrivit art.68 alin.15 personalul auxiliar de specialitate poate opta între pensia de serviciu și pensia din sistemul public.
Potrivit art.93 alin.2, legea stabilește o dispoziție favorabilă și foștilor executori judecătorești care au îndeplinit această funcție până la data intrării în vigoare a Legii nr.188/2000.
Astfel prevede că reprezintă vechime în specialitate și perioada în care personalul auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor a îndeplinit funcția de executor judecătoresc până la data intrării în vigoare a Legii nr.188/2000.
Alegând să beneficieze de favoarea acestei ultime dispoziții reclamanta a renunțat să mai contribuie la sistemul public de pensii după obținerea pensiei de serviciu în cuantumul reglementat de art.68 din lege. A adăuga însă la acest cuantum veniturile pentru care reclamanta a contribuit la sistemul public de pensii în calitate de executor judecătoresc conform art.5 din Legea nr.19/2000 înseamnă însă a recunoaște valoare juridică unei dispoziții inexistente legal și care contravine dispozițiilor exprese ale art.68 menționat astfel încât această solicitare a reclamantei are caracter vădit neîntemeiat.
Susținerile reclamantei că, deoarece art.37 din Legea nr.19/2000 conform cărora "stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator și asigurat sau, după caz, s-a datorat și plătit de către asigurații prevăzuți la art.5 alin.1 pct.IV și V alin.2", consideră că era necesar și obligatoriu ca la stabilirea cuantumului pensiei ce i se cuvine să fie avută în vedere și perioada de 6 ani și 11 luni în care a avut calitatea de contribuabil în sistemul public și a achitat lunar cota de contribuție aferentă venitului asigurat, conform declarațiilor de asigurare depuse începând cu data de 01.07.2001, este neîntemeiată deoarece reclamanta a optat să beneficieze de o pensie de serviciu stabilită în raport cu veniturile luate în calcul de Legea nr.567/2004 care reglementează o pensie specială de serviciu (ocupațională) pe care reclamanta a apreciat-o mai favorabilă intereselor sale, ci nu o pensie comună din sistemul public de pensii care se calculează pe baza principiului contributivității.
În același timp a obliga pârâta să restituie contribuțiile la asigurările sociale de stat plătite de bunăvoie de reclamantă pe baza declarațiilor sale proprii de a se asigura în baza Legii nr.19/2000 depuse în copie la dosar înseamnă de asemenea a restitui sume contrar dispozițiilor legale în baza cărora s-au plătit de bună voie pe baza propriului său interes juridic de către reclamantă și contrar dispozițiilor legale plății nedatorate art.993 civ. în baza cărora se pot restitui doar sumele plătite din eroare, nu cele care ca în cazul reclamantei au fost achitate în deplină cunoștință de cauză în vederea obținerii unui beneficiu la pensionare conform dreptului său de opțiune între o categorie sau alta de pensie.
Legea nr. 567/2004 nu era adoptată încă în anul 2001 si astfel nu erau reglementate atunci reclamantei si altor persoane din aceeași categorie cu aceasta la acea dată dispoziții speciale de favoare. De altfel chiar si la data adoptării sale, în forma inițială, Legea 567/2004 acorda posibilitatea obținerii unei pensii speciale nu doar în raport cu perioada lucrata, ci si în raport de o anumita vârstă de pensionare. Astfel prevedea la art.68 alin. că,(1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum a fost prevăzut la art. 3, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcție, beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege( adică vârsta standard de pensionare care era stabilită de 19/2000), de pensie de serviciu, în cu antum de 80% din venitul brut realizat în ultima lună de activitate înainte de data pensionării".
Faptul că, după ce si-a manifestat voința juridică de a contribui după anul 2001 la sistemul public de pensii, reclamanta s-a răzgândit și nu a mai optat la deschiderea inițială a dreptului de pensie pentru o pensie din sistemul public, ci pentru o pensie de serviciu, nu o îndreptățește la restituirea contribuțiilor achitate de aceasta, care fuseseră achitate în considerarea dreptului său legal reglementat de a opta oricând se va considera avantajată între o categorie sau alta de pensie, în condițiile în care art.5 din Legea nr.19/2000 nu a obligat-o să lucreze în continuare după anul 2001 ca executor judecătoresc, ci reclamanta a ales să lucreze si să cotizeze la sistemul public de pensii pentru a beneficia de dreptul de opțiune între o categorie sau alta de pensii.
Față de cele reținute, acțiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termenul legal, recurenta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
S-a învederat instanței că, n fapt, prin acțiunea inițială, a arătat că, la data de 02.06.2008, a depus la Casa de Pensii a Municipiului B cererea nr. -/2008, îndeplinind toate condițiile legale pentru stabilirea și plata pensiei, solicitând emiterea unei decizii în acest sens și atașând cererii sale și toate actele doveditoare pentru vârstă și vechime în muncă.
Urmare a acestei cereri, pârâta a emis decizia nr.-/21.08.2008, prin care s-a stabilit și acordat pensia de serviciu în condițiile Legii nr. 567/2004 cu modificările și completările ulterioare, decizie conform căreia, deși a fost avută în vedere întreaga perioadă de vechime în muncă (39 ani 2 luni 8 zile), la stabilirea sumelor care i se cuvin cu titlu de drepturi de asigurări sociale s-a luat în calcul numai venitul aferent lunii mai 2001 (când si-a încetat activitatea ca executor judecătoresc în cadrul Judecătoriei Sectorului 4 B), fără a fi avut în vedere și venitul asigurat în baza declarațiilor de asigurare depuse la pârâtă pentru perioada 10.05.2001 - 31.05.2008.
Astfel, la data încetării activității în cadrul Judecătoriei sectorului 4 B ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr.188/2000 privind executorii judecătorești, deoarece nu îndeplinea condițiile cumulative necesare pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă și legea nr.567/2004 încă nu era în vigoare, recurenta arata ca a optat pentru continuarea activității ca liber profesionist, în condițiile impuse de Legea nr.188/2000, depunând în acest sens și declarațiile de asigurare cerute de lege, în vederea achitării către bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuțiilor aferente veniturilor pe care le încasa.
Deși din probele administrate în cauză a rezultat fără putință de tăgadă, în opinia recurentei, că au fost grav încălcate prevederile legale aplicabile în cauză, instanța de fond a refuzat să țină cont de cele arătate în acțiunea inițială, pronunțând în acest fel o hotărâre greșită.
Cu privire la cererea principală, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a prevederilor art.68 din Legea nr.567/2004 și respectiv art.5, art.41 alin.1-3 și art.83 alin.1 din Legea nr.19/2000, ceea ce face incidente în cauză prevederile art.304 pct.9 și art.304 indice 1.pr.civ. Astfel, prin hotărârea pronunțată instanța de fond a stabilit în esență că, atâta timp cât, conform prevederilor legii speciale, recurenta avea dreptul de opțiune între pensia de serviciu și pensia din sistemul public, drept pe care l-a și exercitat prin alegerea pensiei de serviciu, nu mai poate solicita și valorificarea contribuțiilor achitate la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Este fundamental greșită o asemenea concluzie și în total dezacord cu probele administrate în cauză, instanța de fond reținând o situație de fapt contrară realității. Astfel, s-a plecat de la premisa greșită că recurenta era deja pensionată la momentul apariției Legii nr.567/2004 invocându-se prevederile art. 68 indice 1 din acest act normativ și reținându-se că "legea stabilește o dispoziție favorabilă pentru foștii executori judecătorești pensionați anterior intrării în vigoare a Legii nr.188/ 2000".
Or, așa cum rezultă din actele de la dosar, respectiv copia carnetului de muncă, la data de 10.05.2001 când si-a încetat activitatea în cadrul Judecătoriei Sectorului 4 B, avea vârsta de 51 ani și 6 luni și o vechime în muncă de 32 ani și 3luni, fapt atestat și de adeverința nr. 26991 /2008 emisă de Tribunalul București.
Conform prevederilor art.41 alin.1 din Legea nr.19/2000, pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc cumulativ la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.
De asemenea, conform prevederilor art.41 alin.2 din Legea nr.19/2000, "vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați. Atingerea vârstei de pensionare se va realiza prin creșterea vârstelor de pensionare pornind de la 57 de ani pentru femei și de la 62 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa 3."
Raportând aceste prevederi legale la situația de fapt, rezultă că ar fi trebuit să aibă vârsta de 57 de ani și o vechime în muncă de minim 25 de ani pentru a beneficia de pensia pentru limită de vârstă la nivelul anului 2001, condiții ce trebuiau îndeplinite cumulativ, așa cum cerea legea, ori este evident că nu îndeplineam condiția de vârstă pentru acordarea pensiei.
Aceeași este situația și dacă se raportează la condițiile impuse de art.49 alin.1 și respectiv art.50 alin.1 din Legea nr.19/2000, pentru acordarea pensiei anticipate și respectiva pensiei anticipate parțiale, în acest caz nefiind îndeplinită condiția de vechime în muncă respectiv stagiul complet de cotizare să fie depășit cu cel puțin 10 ani, respectiv 35 de ani.
Față de această stare de fapt și ținând cont și de prevederile art.63 alin.1, art.67 alin.3 și art.68 alin.1 din Legea nr.188/2000 privind executării judecătorești, precum și față de prevederile art.103 - 107 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.188/2000, recurenta arata ca a optat pentru continuarea activității ca liber profesionist, în birou individual.
În aceste condiții și față de prevederile art.5 din Legea nr.19/2000, a fost nevoită să depună declarațiile de asigurare prevăzute de lege, pentru a putea achita în continuare contribuția necesară către bugetul asigurărilor sociale de stat, la acea dată nefiind încă în vigoare Legea nr.567/2004 care să permită obținerea pensiei de serviciu.
Astfel, art.5 alin.1 pct. IV din Legea nr.19/2000 prevede foarte clar că "în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoanele autorizate să desfășoare activități independente", inclusiv executorii judecătorești, iar conform normelor de aplicare a prevederilor legii nr.19/2000, "persoanele care realizează venituri ca urmare a încadrării în una sau mai multe din situațiile prevăzute la art.5 alin.1 pct.IV din lege sunt obligate să depună declarațiile de asigurare; indiferent de nivelul veniturilor anuale realizate."
În aceste condiții, apare ca fiind total nelegală opinia instanței de fond conform căreia "reclamanta a cotizat din propria voință la sistemul public de pensii pe baza activității profesionale desfășurată de aceasta ca executor judecătoresc."
Mai mult decât atât, instanța de fond continuă să încalce flagrant prevederile legale imperative citate mai sus, reținând că a adăuga ( - la cuantumul pensiei de serviciu) veniturile pentru care reclamanta a contribuit la sistemul public de pensii în calitate de executor judecătoresc conform art.5 din Legea nr.19/2000 înseamnă a recunoaște valoare juridică unei dispoziții inexistente legal". Or, aceste dispoziții legale există și instanța de fond trebuia să le dea curs, sau în cazul în care alegea să nu le dea curs, să motiveze în termeni legali și corecți hotărârea luată.
Se considera că aceasta ar fi fost calea de urmat mai ales și față de cele reținute de Curtea Constituțională în decizia nr.264/2007, decizie care a stabilit în mod obligatoriu că exercitarea drepturilor de asigurări sociale și cuantumul pensiei trebuie să reflecte întreaga perioadă de cotizare inclusiv perioadele necontributive asimilate stagiului de cotizare.
Instanța de fond greșește și atunci când susține că "reclamanta a optat să beneficieze de o pensie de serviciu, pe care a apreciat-o mai favorabilă intereselor sale, iar nu o pensie comună din sistemul public de pensii, care se calculează pe baza principiului contributivității".
Este adevărat că în baza prevederilor art.68 alin.15 din Legea nr. 567/2004 "personalul auxiliar de specialitate poate opta între pensia de serviciu și pensia din sistemul public", însă această prevedere nu trebuie scoasă din context, ci trebuie interpretată în acord cu celelalte prevederi ale aceluiași art.68 din Legea nr.567/2004.
Astfel, posibilitatea de opțiune între pensia de serviciu și cea din sistemul public este acordată beneficiarilor legii după ce anterior, respectiv la alin.5-7, se menționează că de prevederile acestei legi beneficiază și cei pensionați anterior apariției legii, iar la alin.8-10 se stabilește regimul pensiilor de urmaș.
Potrivit alin.1 al art.8 din Decretul nr.167/1958 "prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită începe să curgă de la data când cel păgubit a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea", iar conform aIin.2 al aceluiași articol "dispozițiile alineatului precedent se aplică prin asemănare și în cazul îmbogățirii fără just temei".
Rezultă deci, în aplicarea acestor prevederi legale, că momentul la care s-a născut dreptul la acțiune al recurentei pentru restituirea sumelor încasate fără temei a fost acela la care am luat cunoștință că, de fapt, am făcut o plată lipsită de cauză. Or, în speța de față, acesta este momentul la care a luat cunoștință de decizia de pensionare (august 2008) și de atunci începe să se calculeze termenul de 3 ani prevăzut de lege, termen care a fost respectat.
Se considera că în mod greșit a admis instanța de fond excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele cu titlu de contribuție de asigurări sociale pentru perioada 01.07.2001 - 11.09.2005.
În altă ordine de idei, instanța de fond a reținut în hotărârea sa că "a obliga pârâta să restituie contribuțiile la asigurările sociale de stat plătite de bunăvoie de către reclamantă înseamnă a restitui sume contrar dispozițiilor legale, în baza cărora s-au plătit de bunăvoie, pe baza propriului interes juridic, și contrar dispozițiilor legale ale plății nedatorate".
În literatura de specialitate s-a definit plata nedatorată ca fiind executarea de către o persoană a unei obligații la care nu era ținută și pe care a făcut-o fără intenția de plăti datoria altuia. Rezultă că pentru a se naște raportul juridic în baza căruia cel care a primit plata va fi obligat la restituire este necesar să se dovedească că: prestația executată a avut semnificația juridică a unei plăți; datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe; plata să fi fost făcută din eroare (plătitorul să fi avut credința că este debitor), să fie lipsită de cauză.
Din situația de fapt descrisă mai sus și mai ales în situația în care cererea principală se consideră a fi neîntemeiată, rezultă că aceste condiții sunt îndeplinite. Astfel, o dată cu intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr.567/2004, a rezultat că recurenta, cumulând perioadele în care a lucrat ca grefier și ulterior ca executor judecătoresc, îndeplinea încă din anul 2001 condițiile necesare pentru acordarea pensiei de serviciu, astfel încât nu mai era necesară achitarea în continuare a contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Având însă credința că este debitoare pentru achitarea acestor sume, la nivelul anului 2001 (când Legea nr.567/2004 încă nu era în vigoare), neîndeplinind condițiile necesare înscrierii la pensie și devenind asigurata în sistemul public prin efectul legii, ca urmare a desfășurării unei activități independente, a achitat contribuțiile calculate în raport de venitul realizat, ulterior dovedindu-se că, de fapt acestea nu mai erau necesare.
În aceste condiții, recurenta considera că este evidentă și reaua-credință a reprezentanților pârâtei, care sunt chemați să aplice și să respecte întocmai prevederile legale, reprezentanți care, deși cunoșteau că sumele pretinse nu erau datorate, au aplicat chiar și penalități și majorări de întârziere pentru nerespectarea termenului de plată.
Se considera astfel că sunt îndeplinite cerințele art.992 și urm. civ. și se poate dispune valabil admiterea cererii subsidiare de obligare a pârâtei la restituirea sumelor încasate fără drept cu titlu de contribuție de asigurări sociale pentru perioada 01.07.2001 - 31.05.2008.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 7, art. 304 pct. 9 și art. 304 indice 1 pr.civ.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
In ce privește primul motiv de recurs, recurenta este beneficiara unei pensii de serviciu pentru limită de vârstă cu începere de la data de 2.06.2008, conform deciziei nr.-/21.08.2008, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 4.
Aceasta a ales sa beneficieze de o pensie de serviciu, stabilita conform art.68 din Legea nr.567/2004, în forma în vigoare la data pensionării reclamantei, potrivit căruia personalul auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor cu o vechime de cel puțin 25 ani în specialitate beneficiază la împlinirea vârstei de 60 ani, de pensie de serviciu în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de salariul de bază brut lunar și sporurile avute in ultima lună de activitate înainte de data pensionării.
In baza art.93 alin.2, legea stabilește că reprezintă vechime în specialitate și perioada în care personalul auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor a îndeplinit funcția de executor judecătoresc până la data intrării în vigoare a Legii nr.188/2000.
Legea nr.567/2004 reglementează o pensie specială de serviciu (ocupațională) pe care reclamanta a apreciat-o mai favorabilă intereselor sale, iar nu o pensie comună din sistemul public de pensii, care se calculează pe baza principiului contributivității, neputându-se crea o lex tertia, favorabila reclamantei recurente.
Potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituție, cetățenii au dreptul la pensie și la alte forme de asigurări sociale și măsuri de protecție socială, în condițiile stabilite de lege.
Astfel, legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condițiile și criteriile de acordare a acestora, modul de calcul și cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilitățile create prin resursele financiare disponibile, și să le modifice în concordanță cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare, inclusiv cele pentru pensiile speciale de serviciu.
Așa cum Curtea Constituționala a statuat în mod constant în jurisprudența sa, această prerogativă a legiuitorului nu poate fi considerată ca o încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi.
Decizia nr.264/2007, invocata de recurenta, este inaplicabila in cauza, privind exclusiv pensia comună din sistemul public de pensii, cu referire la adăugarea unui stagiu suplimentar de cotizare, ce se poate face prin recalcularea pensiei.
In ce privește celalalt motiv de recurs, așa cum s-a reținut de prima instanța, faptul că, după ce si-a manifestat voința juridică de a contribui după anul 2001 la sistemul public de pensii, reclamanta s-a răzgândit și a optat la deschiderea inițială a dreptului de pensie pentru o pensie de serviciu nu o îndreptățește la restituirea contribuțiilor achitate, în condițiile în care art.5 din Legea nr.19/2000 nu a obligat-o să lucreze în continuare după anul 2001 ca executor judecătoresc.
si simplu, reclamanta a ales să lucreze si să cotizeze la sistemul public de pensii pentru a beneficia de dreptul de opțiune între o categorie sau alta de pensii.
In cauza nu sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin.2 din Decretul nr. 167/1958 (prescripția dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, începe sa curgă de la data când pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba cat si pe cel care raspunde de ea, dispozitiile alineatului precedent se aplica prin asemănare si in cazul imbogatirii fara just temei), pentru ca nu-i vorba de imbogatirea fara drept a bugetului statului, ci de plata unor contributii prevazute de lege, care nu au fost constatate ca neconstituționale de instanța de contencios constituțional.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 din Codul d e procedura civila, va respinge recursul formulat de recurenta, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta împotriva sentinței civile nr.6225 din 14.10.2009 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
A
Grefier,
Red:
Tehnored:NV/2 EX./15.03.2010
Tribunalul București
Jud. fond:;
Președinte:Daniela Georgeta EnacheJudecători:Daniela Georgeta Enache, Nadia Raluca Ilie
