Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 850/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6625/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.850/
Ședința publică din data de 12 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.3968 din 13 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 29900/3/AS/2007, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant, personal, lipsind recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul reclamant, personal, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3968/13.05.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta să recalculeze, începând cu data de 1.07.2005, în temeiul OUG nr.4/2005, drepturile de pensie ale reclamantului prin luarea în considerare pentru perioada 21.03.1945-31.12.1946 a unui venit asigurat de 168 lei; pentru perioada 1.01.1947-31.12.1948 a unui venit asigurat de 166 lei; pentru perioada 1.04.1975-15.07.1975 a unui salariu tarifar de 2740 lei; pentru perioada 1.11.1979-1.11.1980 a unui salariu tarifar de 2760 lei; veniturile suplimentare evidențiate la rubrica "prime" din adeverința nr.6848/16.05.2006 emisă SC SA și a tuturor veniturilor evidențiate în adeverința nr.10-783/5.04.2006 emisă de Institutul Geologic al României; a respins cererea sub celelalte aspecte, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin decizia nr.-/6.06.2007 emisă de - Casa Locală de Pensii Sector 6, în temeiul dispozițiilor OUG nr.4/2005, începând cu data de 1.07.2005, s-au recalculat drepturile de pensie cuvenite reclamantului. În urma operațiunilor de recalculare a drepturilor de pensie a fost determinat un punctaj mediu anual de 1,97056 puncte.
Reclamantul a apreciat că drepturile sale de pensie nu au fost corect stabilite, criticile fiind formulate prin cererea inițială și cererea de repunere pe rol a cauzei.
Tribunalul a reținut că potrivit art.7 alin.3 din OUG nr.4/2005 decizia prevăzută la alin. (1) poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial conform Legii nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se au în vedere stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de aprilie 2001.
Conform art.77, 78 din Legea nr.19/2000 punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 3.
La calcularea punctajului mediu anual, a punctajului anual și a numărului de puncte realizat în fiecare lună se utilizează cinci zecimale.
Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Verificând anexele buletinului de calcul ale deciziei nr.-/6.06.2007 și datele certificate de adeverințele nr.344/28.06.2005 emisă de SC SA, nr.10-783/5.04.2006 emisă de Institutul Geologic al României, nr.10-818/01.06.2006 emisă de Institutul Geologic al României, nr.6048/16.05.2005 emisă de SC SA, nr.-/14.04.2006 emisă de Agenția Națională pentru Resurse Minerale, nr.800/17.04.2006 emisă de SC SA, nr.3787/4.05.2006 emisă de SC SA și copia carnetului de muncă al reclamantului, tribunalul a constatat că la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantei nu a fost valorificat în perioada 21.03.1945-31.12.1946 un venit asigurat de 168 lei conform art. 164 din Legea nr.19/2001, în vigoare la data de 1.12.2005, potrivit căruia la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă.
Pentru perioadele anterioare anului 1938, precum și pentru perioada cuprinsă între 1939 - 1946 inclusiv, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu anual corespunzător anului 1938.Pentru perioadele anterioare anului 1949 se va utiliza salariul minim corespunzător anului 1949.
Drept urmare, în perioada 21.03.1945-31.12.1946, potrivit anexei nr.6 din Legea nr.19/2001, intimata trebuia să aibă în vedere salariul mediu anual de 168 lei corespunzător anului 1938, iar nu salariul minim pe economie de 166 lei prevăzut pentru anul 1939 de anexa nr.7 din Legea nr.19/2001, cum apare în buletinul de calcul al deciziei contestate.
Conform dispozițiilor de mai sus, doar în perioada 1.01.1947-31.12.1948 trebuia să se aibă în vedere un venit asigurat de 166 lei.
Prima instanță a considerat că dispozițiile art.164 din Legea nr.19/2000 sunt dispoziții cu caracter de principiu și au urmărit surmontarea obstacolului reprezentat de inflația galopantă din perioada 1945-1952, stabilind o modalitate particulară de determinare a punctajului lunar și anual pentru această perioadă.
Astfel, a fost aplicat mecanic principiul contributivității, ignorându-se normele juridice consacrate în același act normativ (art.164 din Legea nr. 19/2000), care au aceeași putere normativă, cât și regulile de interpretare sistematică și teleologică, care exclud cu desăvârșire ideea realizării într-o singură lună a unui punctaj de 2039 de puncte (- lei, salariul pe luna ianuarie 1946 conform adeverinței nr.3787/4.05.2006 emisă de SC SA: 168 salariul mediu brut = 2039,88 puncte). Un asemenea punctaj lunar ar fi suficient pentru ca o persoană să realizeze, prin raportare la un stagiu complet de 30 de ani, a unui punctaj mediu anual de peste 5,5 puncte, întrucât pentru perioada anterioară anului 2001 nu există nicio prevedere legală de limitare a punctajului lunar la un anumit număr de puncte.
Tribunalul a mai reținut că salariul minim de 166 lei și salariul mediu de 168 lei, prevăzute de Legea nr.19/2000 pentru calculul punctajului lunar și anual pentru perioadele anterioare anului 1949, nu sunt stabilite pe baza mediei câștigurilor salariale realizate în aceste perioade, când, din cauza inflației galopante, salariile muncitorilor se ridicau la nivelul miilor, apoi a zecilor de mii, sutelor de mii și apoi a milioanelor de lei.
S-a constatat nelegalitatea modului de denominare prin echivalarea a 20000 lei cu 1 leu, sau a 20 lei cu 1 leu, deoarece reformele monetare au avut loc în anul 1947 și apoi în anul 1952, nicidecum în anul 1946.
Prin urmare, adeverința nr.3787/4.05.2006 emisă de SC SA neputând fi valorificată de pârâtă, sub acest aspect acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Tribunalul a mai constatat că în perioada 1.04.1975-15.07.1975 reclamantul a avut un salariu tarifar înscris în carnetul de muncă de 2740 lei, dar pârâta a valorificat greșit un salariu de 2710 lei.
În perioada 1.11.1979-1.11.1980 pârâta a luat în considerare eronat salariul minim pe economie, Tribunalul constatând că în această perioadă reclamantul s-a aflat în pentru acordarea de asistență tehnică conform mențiunilor carnetului de muncă, astfel că pentru reclamant, conform art.1 din Decretul nr.389/1972, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la nivelul veniturilor brute din luna de dinainte de plecarea în misiune permanentă, adică la nivelul unui salariu tarifar de 2760 lei, perioada respectivă fiind și vechime în muncă. Nu se poate considera că venitul reclamantului nu este menționat în carnetul de muncă, câtă vreme acesta a fost plătit în străinătate, astfel ca nu se mai impun mențiuni în carnetul de muncă referitoare la veniturile din străinătate.
Pârâta nu a luat în considerare veniturile suplimentare evidențiate la rubrica "prime" din adeverința nr.6848/16.05.2006 emisă SC SA și nici toate veniturilor evidențiate în adeverința nr.10-783/5.04.2006 emisă de Institutul Geologic al României.
Referitor la aceste venituri suplimentare, tribunalul a reținut că retribuirea în acord global și prin plata de prime presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Art. 164 din Legea nr.19/2001 prevede că la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
În privința formelor de retribuire în acord și prime se menționează în anexa 1 a Ordonanței de Urgență nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2001, că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite.
Astfel, potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială - dreptul comun în materie - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege.
Acest principiu este consacrat expres de art. 2 din Legea nr.19/2000 care dispune că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
S-a mai apreciat de către tribunal că în speță au aplicabilitate aceste dispozițiile legale cu valoare de principiu pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat. Ar fi inechitabil ca veniturile realizate în acord global și prin plata de prime anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 să nu fie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, iar după intrarea în vigoare a legii să fie avute în vedere toate veniturile realizate, chiar dacă dintre acestea unele sunt venituri nepermanente. Plata contribuției de asigurări sociale în ambele situații impune aceeași soluție cu privire la stabilirea drepturilor de pensie, întrucât altfel, sumele plătite cu titlu de contribuție de asigurări sociale pentru veniturile realizate în acord global și prin plata de prime nu ar corespunde unei contraprestații care să fi justificat reținerea lor.
Prin urmare, pârâta trebuie să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public (formele de retribuire în acord și prin plata de prime, într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care conform art.10 din Legea nr.3/1977 era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale ori acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat iar nu de cel tarifar) în considerarea prevederilor legale și a adeverinței eliberate de fostul angajator al reclamantului, care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport de toate veniturile realizate de salariat.
Având în vedere și dispozițiile art.87 și art. 155 din Legea nr.19/2000, tribunalul a obligat pârâta să recalculeze, începând cu data de 1.07.2005, în temeiul OUG nr.4/2005, drepturile de pensie ale reclamantului, prin luarea în considerare: în perioada 21.03.1945-31.12.1946 un venit asigurat de 168 lei; în perioada 1.01.1947-31.12.1948 un venit asigurat de 166 lei; în perioada 1.04.1975-15.07.1975 a unui salariu tarifar de 2740 lei; în perioada 1.11.1979-1.11.1980 a unui salariu tarifar de 2760 lei; veniturile suplimentare evidențiate la rubrica "prime" din adeverința nr.6848/16.05.2006 emisă SC SA și a tuturor veniturilor evidențiate în adeverința nr.10-783/5.04.2006 emisă de Institutul Geologic al României.
În ceea ce privește celelalte critici formulate de reclamant, tribunalul a constatat că sunt neîntemeiate, pârâta valorificând corect veniturile din adeverința nr.10-818/01.06.2006 emisă de Institutul Geologic al României, sporul de șantier din adeverința nr.6048/16.05.2005 emisă de SC SA, salariile tarifare din adeverințele nr.-/14.04.2006 emisă de Agenția Națională pentru Resurse Minerale și nr.800/17.04.2006 emisă de SC SA au fost corect valorificate de pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiurile de modificare prevăzute de art.304 pct.8, 9 pr.civ. și dispozițiile art.3041pr.civ. recurenta susține în esență, că potrivit prevederilor art.164 din Legea nr.19/2000 (care reia dispozițiile art.10 din Legea nr.3/1977, modificate și completate prin art.10 din legea nr.49/1992), la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute și sporurile permanente, care au făcut parte din baza de calcul a pensiei, înregistrate în carnetul de muncă. Veniturile salariale în acord global sunt temporare și fără caracter permanent, nefăcând parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, nu sunt înscrise în carnetul de muncă, astfel încât nu pot fi luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
S-au nesocotit totodată dispozițiile OUG nr.4/2005,normă cu caracter special, a cărei aplicabilitate este prioritară celei generale, ce specifică faptul că aceste venituri în acord global nu sunt luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie. Se pretinde că adeverințele ce individualizează veniturile suplimentare,spor, acord global, nu se încadrează în standardele impuse de cap.VI din OUG nr.4/2005, neîntrunind condițiile de fond și formă impuse de aceste dispoziții legale.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii.
În condițiile în care din actele și lucrările dosarului a rezultat că intimata a luat în mod eronat în considerare salariul minim pe economie pentru perioadele 21.03.1945-31.12.1946; 1.01.1947-31.12.1948; 1.04.1975-15.07.1975; 1.11.1979-1.11.1980, neținând cont nici de veniturile suplimentare evidențiate la rubrica "prime" din adeverința nr.6848/16.05.2006 emisă SC SA și a tuturor veniturilor evidențiate în adeverința nr.10-783/5.04.2006 emisă de Institutul Geologic al României, pentru care s-a calculat și virat contribuția de asigurări sociale conform legii, în mod corect și realizând o justă aplicațiune a prevederilor art.2 lit.e, art.23 alin.1 lit.a și art.160 alin.5, art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000, tribunalul a dispus recalcularea drepturilor la pensie prin luarea în considerare a mențiunilor din cuprinsul adeverințelor sus indicate, și a veniturilor minime corespunzătoare.
Susținerile recurentei conform cărora veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global nu au fost incluse de legiuitor în categoria sporurilor cu caracter permanent nu pot fi primite. Cum, legal a reținut prima instanță la calculul drepturilor de pensie trebuie avute în vedere și aceste venituri în condițiile în care legiuitorul nu enumeră în mod expres care sunt sporurile ce trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, ci indică criteriile ce permit determinarea acestora.
Pe de altă parte, acceptarea unei astfel de ipoteze ar atrage încălcarea unuia dintre principiile care guvernează sistemul public de asigurări sociale, astfel cum este prevăzut de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, deoarece veniturile obținute în sistem de acord global și alte venituri suplimentare, au determinat o sporire a drepturilor bănești cuvenite din muncă, totodată au fost avute în vedere la calculul contribuției de asigurări sociale, în sensul măririi corespunzătoare a acestora.
OUG nr.4/2005, ca normă specială are relevanță în cauză doar în condițiile în care nu contravine actului juridic cu forță juridică superioară, respectiv Legea nr.19/2000.
Adeverințele sus menționate întrunesc standardele impuse de cap.VI din OUG nr.4/2005, cuprinzând toate datele necesare stabilirii corecte a drepturilor de pensie pentru sporurile realizate și solicitate a fi incluse în baza de calcul a pensiei, beneficiarul acestor sporuri, perioada acordată, unitatea angajatoare ce a emis adeverința și temeiul legal în baza căruia s-a acordat.
Recurenta a susținut greșita interpretare și aplicare de către tribunal a normelor juridice arătate anterior și din punctul de vedere al clasificării normelor juridice, în norme cu caracter general și respectiv norme cu caracter special. Această critică nu poate fi primită câtă vreme legea generală în materie este Legea nr. 19/2000, iar normele speciale din OUG 4/2005 referitoare la calcularea pensiilor provenite din vechiul sistem al asigurărilor sociale de stat, deși aplicabile în limita principiului specialul derogă de la general, nu poate duce la o concluzie contrară legii generale prin lipsire de eficiență juridică a acesteia.
În consecință, motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă nu sunt incidente în cauză, nu se arată în ce constă, în concret, interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, care este acest act, care sunt dispozițiile legale nesocotite în cauză. De aceea, se poate concluziona că aceste motive de recurs au caracter pur formal, la fel ca și invocarea art.3041Cod pr.civilă, ceea ce impune înlăturarea lor ca atare.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința atacată, fiind pronunțată cu interpretarea corectă a normelor de drept aplicabile în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.3968/13.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./5.03.2009
Jud.fond:;
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
