Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 870/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 870/R-CA
Ședința publică din 05 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.94 din 30 ianuarie 2009 și de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, împotriva aceleiași sentințe și a sentinței civile nr.219 din 27 februarie 2009, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurentul-contestator, în baza împuternicirii avocațiale nr.88/2009 emisă de Cabinet individual- Baroul Vâlcea, lipsind recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătoarea recurentei-contestatoare depune la dosar note de ședință și xerocopie de pe noua decizie emisă de intimată la 31 martie 2009 pe care a primit-o acum două săptămâni. Arată că nu contestă suma stabilită în noua decizie de pensie și nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Apărătoarea recurentei-contestatoare, având cuvântul, solicită a se constata că recursul formulat de partea pe care o reprezintă a rămas fără obiect, având în vedere sentința civilă nr.219 din 27 februarie 2009 de completare a hotărârii atacate.
Cu privire la recursurile declarate de intimată, solicită a fi respinse pentru motivele invocate în notele scrise depuse la dosar, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
La data de 6 august 2008, a formulat contestație împotriva deciziei privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă nr. - din 28 mai 2008, comunicată la 15 iulie 2008, solicitându-se anularea acesteia și obligarea intimatei Casa Județeană de Pensii să emită o nouă decizie cu suma legală ce i se cuvine.
În motivarea contestației s-a arătat că prin decizia menționată a fost stabilită de intimata Casa Județeană de Pensii Vop ensie lunară de 1049 lei lunar însă la stabilirea drepturilor ce i se cuvin intimata nu a luat în calcul toate sumele plătite de contestator cu titlu de contribuție de asigurări sociale.
Astfel, nu a fost luată în calcul perioada 1967-1970 când a beneficiat de un salariu mai mare decât un salariu minim și greșit a fost luată în calcul contribuția pentru perioada 1990-2001 datorită greșelilor cuprinse în actele furnizate de unitățile școlare la care a funcționat.
Cea mai importantă diminuare a pensiei se datorează relei credințe a intimatei care a refuzat în ciuda documentelor furnizate să ia în calcul o perioadă importantă de timp când a contribuit substanțial la fondul de pensii: perioada când a lucrat în detașat de Ministerul Învățământului.
S-a arătat că a lucrat în în perioada 14 octombrie 1975 - 15 septembrie 1979 conform Convenției încheiate între Statul Român și, veniturile realizate în acest timp fiind mai mari decât cele din țară iar din sumele ce i se cuveneau au fost reținute și virate prin Ambasada României la sumele datorate cu titlu de contribuție la bugetul casei de asigurări.
Prin adeverința nr. 1875/25 septembrie 1979 a dovedit cu exactitate contribuțiile plătite, dar intimata a refuzat să ia în calcul făcând o aplicare greșită a legii.
Intimata Casa Județeană de Pensii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației arătând că în ceea ce privește capătul de cerere referitor la perioada 1967-1970 pentru care se consideră că în mod nejustificat s-a luat în calcul salariul minim pe economie, în situația în care s-a dovedit cu acte, un venit mai mare, au fost analizate înscrisurile existente la dosarul de pensionare.
Referitor la omisiunea luării în calcul a perioadei 14 octombrie 1975-15 septembrie 1979 din fișa privind activitatea în muncă, reiese că această perioadă a fost luată în calculul punctajului mediu anual.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea prin sentința civilă nr.94 din 30 ianuarie 2009 a admis contestația formulată și a anulat decizia nr.-/23 mai 2008, obligând intimata să emită o nouă decizie la calcularea căreia să aibă în vedere și perioada 1 septembrie 1967 - 1 februarie 1970, cât și 14 octombrie 1975 - 1septembrie 1979. A fost obligată intimata la plata către contestator a sumei de 2.431 lei despăgubiri și 1.300 lei cheltuieli de judecată.
Urmare a cererii formulată de contestator, prin sentința civilă nr.219 din 27 februarie 2009, s-a dispus completarea dispozitivului sentinței de mai sus în sensul că intimata va lua în calcul la emiterea noii decizii punctajul mediu anual de 2.49382 puncte.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea sentinței de mai sus că din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert contabil, reiese că la stabilirea punctajului mediu anual din decizia contestată, intimata Casa Județeană de Pensii V nu a luat în calcul perioada 14 octombrie 1975-15 septembrie 1979 când contestatorul a lucrat ca profesor în trimis de Ministerul Educației și Învățământului, fiind plătit de autoritățile în (DH) nu în valută.
Ministerul Educației și Învățământului a confirmat prin adeverința nr. 78216 /20 aprilie 1981 că petentul a funcționat ca profesor în în perioada 1975-1979 însă între România și nu a existat în vremea aceea o convenție pentru reținerea de către autoritățile marocane a contribuțiilor de asigurări sociale astfel că aceasta a fost încasată de Ambasada Română de la contribuind în perioada amintită cu suma de 20.453 DH, așa cum rezultă din adeverința nr. 1875/25 septembrie 1979 Ambasadei României la.
Din adeverința nr. 86743/8 octombrie 1979, emisă de Ministerul Educației și Învățământului reiese că în perioada cât contestatorul a lucrat în au fost reținute și virate la bugetul statului cotele cedabile prevăzute de Decretul nr. 223/1974.
Potrivit art. 2 alin.2 din Decretul nr. 223/1974 perioada lucrată în străinătate se ia în calcul la stabilirea vechimii neîntrerupte în muncă în aceeași unitate precum și ca vechime în funcție și în specialitate.
Conform art. 3 din același act normativ contestatorul era obligat să verse lunar din veniturile nete realizate, între altele sumele necesare pentru acoperirea tuturor obligațiilor în țară.
Referitor la perioada 1 septembrie 1967-1 februarie 1970, expertul a precizat că intimata Casa Județeană de Pensii V nu a luat în calcul la stabilirea punctajului mediu anual contribuția care rezultă din adeverința nr.2743/18 iulie 2008 eliberată de Liceul, județul O ci s-a luat în calcul salariul minim pe economie.
Expertul a calculat și suma ce i s-ar cuvenit contestatorului cu titlu de pensie reprezentând diferențe nete între pensia calculată de expertiza contabilă și pensia primită, pe perioada de la stabilirea cuantumului pensiei conform deciziei nr. -/28 mai 2008 și până în prezent aceasta fiind de 2431 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal atât contestatorul cât și intimata Casa de Pensii a Județului
În recursul declarat de contestator se critică sentința instanței de fond ca nelegală și netemeinică, întrucât, deși s-a dispus anularea deciziei și intimata a fost obligată să emită o nouă decizie prin care să calculeze corect pensia cuvenită, nu s-a făcut în dispozitivul sentinței nicio referire la punctajul mediu anual, care trebuie să fie preluat în noua decizie și nici la cuantumul pensiei ce i se cuvine.
Se solicită astfel admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței în sensul menționării exprese și a acestora.
În recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii V se critică sentința instanței de fond ca nelegală și netemeinică, întrucât, în mod greșit, s-a reținut că perioada 1967-1970 trebuie luată în calculul pensiei fără a se face o dovadă scrisă că adeverința doveditoare s-a depus la sediul pârâtei, așa cum prevede art.169 din Legea nr.19/2000.
Pentru perioada 14 octombrie 1975 - 15 septembrie 1979 prima instanță nu a avut în vedere comunicarea Ministerului Educației prin adeverința nr.2743/2008, în care se precizează că termenul "cote" înscris în adeverința nr.86743/1979 nu reprezintă cote la bugetul asigurărilor sociale, ci sume trimise în țară cu alte destinații. De asemenea, nu s-a făcut nici cuantificarea contribuției contestatorului, care era absolut necesară pentru a se stabili cuantumul pensiei.
Se arată, de asemenea, că expertul contabil nu a folosit programul informatic omologat de CNPAS, așa cum prevăd dispozițiile art.144 din Legea nr.19/2000.
Instanța de judecată nu a avut rol activ și nu a cerut Ministerului d e Externe dovada că viramentele sumelor plătite de contestator s-au făcut la Ambasada României din și nu există nici un document în acest sens.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii contestației formulate.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă.
Recursul declarat de contestator a rămas fără obiect.
Aceasta, întrucât, prin sentința civilă nr.219 din 27 februarie 2009, urmare a cererii formulate tot de contestator, instanța de fond a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr.94 din 30 ianuarie 2009, în sensul că intimata va lua în calcul la emiterea noii decizii punctajul mediu anual de 2.49382 puncte.
Recursul declarat de intimată este nefondat.
În mod corect instanța de fond a obligat-o pe intimată să emită o nouă decizie de pensie în care să aibă în vedere și perioadele 1 septembrie 1967 - 1 februarie 1970 și 14 octombrie 1975 - 1 septembrie 1979.
În perioada septembrie 1975 - septembrie 1979 contestatorul a lucrat ca profesor în trimis de Ministerul Educației și Învățământului care a confirmat aceasta prin adeverința nr.78216 din 20 aprilie 1981, arătând însă că între România și nu a existat în acea perioadă o convenție pentru reținerea de către autoritățile marocane a contribuțiilor pentru asigurări sociale, situație în care această contribuție a fost încasată de Ambasada Română de la în sumă de 20.453 Dh. fapt ce rezultă și din adeverința nr.1875 din 25 septembrie 1979 a Ambasadei României de la.
Potrivit Decretului 223/1974 art.1 alin.2, perioada lucrată în străinătate se ia în calcul la stabilirii vechimii neîntrerupte în muncă în aceeași unitate, precum și ca vechime în funcție și în specialitate, iar art.3 prevede că acesta era obligat să verse lunar veniturile nete realizate, sumele necesare pentru acoperirea tuturor obligațiilor în țară.
Cum din adeverințele emise de Ministerul Educației și Învățământului și cea emisă de Ambasadei României de la rezultă că în perioada cât a lucrat în contestatorul a virat sumele respective de bani, rezultă că în mod corect aceasta a fost socotită ca o perioadă contributivă pentru pensie.
Pentru perioada 1967-1970 recurenta a luat în calcul la stabilirea pensiei, inițial, o cotizație raportată la salariul minim.
În raportul de expertiză efectuat în cauză s-a avut în vedere adeverința nr.2783 din 18 iulie 2008 eliberată de Liceul, județul O, din care rezultă salariul de încadrare al acestuia și nu salariul minim.
În legătură cu ultima critică privind nefolosirea de către expert a programului informatic omologat de către CNPAS se constată că acesta nu avea un asemenea program și a efectuat calculele cu instrumentele sale, iar intimata-recurentă nu face dovada că rezultatele ar fi greșite. Mai mult, expertul nu a calculat pensia ce i se cuvine contestatorului, iar instanța a obligat intimata la calcularea acesteia, după luarea în calcul a celor două perioade arătate.
De altfel, după pronunțarea sentinței intimata a emis o nouă decizie de pensie în care sunt efectuate aceleași calcule ca și în raportul de expertiză contabilă.
Față de cele arătate, întrucât nu sunt întrunite motivele prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă invocate de către recurentă pentru casarea sentinței, recursul declarat de intimată este nefondat și, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, urmează a fi respins.
Având în vedere respingerea celor două recursuri, cererea privind plata cheltuielilor de judecată urmează, de asemenea, a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de contestatorul și intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII V, împotriva sentinței civile nr.94 din 30 ianuarie 2009 și a sentinței civile nr.219 din 27 februarie 2009, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Respinge cererea de plată a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
08.05.2009
red.PG
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Mariana Stan, Nicoleta Simona
