Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 894/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 894/R/
Ședința publică din 13 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Popa
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 3: Daniel Marius
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de contestatorul,împotriva sentinței civile nr. 1123/M din 05 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 6 octombrie 2007, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 13 octombrie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1123/M/5.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr- a fost admisă excepția tardivității formulării contestației împotriva deciziei nr. -/13.07.2000.
A fost respinsă excepția tardivității formulării contestației împotriva deciziilor nr.1052/03.07.2007 și respectiv nr. -/23.05.2007.
A fost respinsă contestația formulată și precizată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, împotriva deciziilor nr. 1052/03.07.2007 și respectiv nr.-/23.05.2007, ca nefondată.
A fost respinsă contestația formulată de același contestator, împotriva deciziei nr.-/13.07.2000, ca tardiv formulată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că la data de 27.12.2007, contestatorul a contestat deciziile nr.-/23.05.2007, decizia nr.-/13.07.2000 și respectiv nr.1052/03.07.2007.
Contestatorul a învederat instanței la termenul de judecată din 24.04.2008, că a primit decizia nr. -/13.07.2000 în urmă cu 5 ani.
Decizia contestată privește acordarea pensiei anticipate, în baza Legii nr.2/1995, aceasta putând fi contestată potrivit art. 52/1 din Lg. 3/1977.
Potrivit art. 52/1 din Legea nr. 3/1977, "împotriva deciziei emisă în condițiile art.52, persoana interesată poate introduce contestație, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisia de contestații ce funcționează pe lângă direcția județeană de muncă și protecție socială".
Față de prevederile actului normativ în baza căruia a fost emisă decizia de pensionare contestată, de împrejurarea că emiterea acestei decizii era cunoscută de contestator cu mult timp în urmă, împrejurare pe care nu a contestat-o, instanța a admis excepția tardivității formulării contestației, invocată de către intimata Casa Județeana de Pensii B și în consecință, a respins contestația împotriva deciziei de pensionare nr. -/13.07.2000, formulată de contestatorul, ca tardiv introdusă.
Cu privire la decizia nr. -/23.05.2007 s-a constatat că, deși contestatorul a formulat cerere în atenția intimatei la data de 28.12.2006, prin care preciza schimbarea de domiciliu, solicitând trimiterea drepturilor de pensie la noua adresă, intimata a comunicat decizia contestată (nr. -/23.05.2007) la vechiul domiciliu (efectuând modificarea domiciliului doar în ceea ce privește plata drepturilor de pensie), contestatorul fiind în imposibilitate de a cunoaște recalcularea drepturilor de pensie.
Instanta a apreciat că este nefondată excepția tardivității introducerii contestației împotriva acestei decizii de recalculare a pensiei, cât și a contestației împotriva deciziei nr. 1052/03.07.2007, chiar dacă, pe aceasta din urmă, contestatorul a primit-o la data de 29.08.2007, întrucat nu a avut cunoștință despre emiterea deciziei nr.-/23.05.2007, pentru a putea verifica motivul reducerii pensiei și a reținerii debitului.
Examinand cauza în fond, având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța a reținut urmatoarele:
Contestatorul a criticat decizia de recalculare a pensiei nr.-/23.05.2007 susținând că intimata nu a avut în vedere condițiile speciale în care a lucrat 3 ani 5 luni și 9 zile și nici dispozițiile art. 49 din Legea nr. 19/2000 referitoare la împlinirea vârstei standard de pensionare.
Contestatorul este născut la data de 01.02.1945 și potrivit anexei 9 la Normele de aplicare a Legii nr. 19/2000, vârsta standard de pensionare este de 63 de ani și 4 luni cu un stagiu complet de cotizare de 31 de ani și 8 luni.
Drepturile de pensie anticipată acordată în baza Legii nr. 2/1995 au fost stabilite începând cu data de 01.07.2000, aceste drepturi fiindu-i calculate în conformitate cu prevederile Legii nr. 3/1977.
Prin decizia de pensionare nr. -/30.11.2005 au fost recalculate drepturile de pensie anticipată, conform principiilor Legii nr. 19/2000 și potrivit OUG 4/2005.
Potrivit art. 184 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, ensiile p. stabilite potrivit prevederilor Legii nr. 2/1995 privind pensionarea anticipată devin pensii pentru limită de vârstă la împlinirea vârstelor de 62 de ani bărbații și de 57 de ani femeile și se recalculează pe baza metodologiei prevăzute la art. 180, prin eliminarea diminuării aplicate cuantumului la data stabilirii inițiale și prin adăugarea eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare.
În acest sens, intimata a și emis decizia nr. -/23.05.2007 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, plata drepturilor fiind efectuate cu data de 01.02.2007, respectând dispozițiile art. 184 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
La stabilirea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, intimata a avut în vedere perioada de 3 ani 5 luni și 9 zile în care contestatorul a lucrat în condiții speciale.
Potrivit art. 94 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective:
a) copiii urmași orfani de ambii părinți, pe perioada școlarizării, până la vârstele prevăzute la art. 66 lit. a) și b);
b) nevăzătorii;
c) pensionarii pentru limită de vârstă.
d) pensionarii de invaliditate de gradul III.
Art. 92 alin. 1 lit. b din același act normativ prevede că "plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care - beneficiarul unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parțiale se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin.1 pct. I și II".
Ori, contestatorul a desfășurat activitate pe baza unui contract individual de muncă, având calitatea de asigurat, așa cum rezultă din adeverința depusă la dosarul cauzei, încadrându-se în dispozițiile art. 5 alin. 1 pct. I din Legea nr.19/2000.
Constatând că drepturile de pensie pentru limită de vârstă au fost stabilite în mod corect de către intimată, cu respectarea dispozițiilor Legii nr.19/2000, instanța a respins contestația împotriva deciziei nr. -/23.05.2007.
Pe cale de consecință, întrucât drepturile de pensie au fost încasate în mod nelegal de contestator pentru perioada 01.10.2004-01.02.2007, acestea neputând fi cumulate cu salariul, art. 187 din Legea nr. 19/2000 stipulând obligativitatea recuperării acestor sume, a fost respinsă și contestația formulată de contestatorul, împotriva deciziei nr. 1052/03.07.2007.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs contestatorul.
În susținerea recursul se învederează că acordul recurentului pentru a i se reține cei 92 lei/lună încasați prin muncă și să rămână cu pensia stabilită.
Se precizează, de asemenea că la 28.02.2008 tribunalul a admis cererea de suspendare a executării deciziei nr. 1052/3.07.2007 și că recurentul nu a fost anunțat la timp că nu are dreptul de a lucra și cumula pensia anticipată cu salariul.
Recursul nu este motivat în drept.
Intimata Casa Județeană de Pensii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată din perspectiva motivelor de recurs formulate, instanța reține următoarele.
Recurentul care a beneficiat de pensie anticipată în perioada 1 iulie 2000 - 1 februarie 2007, lucrat în acest interval de timp, cumulând pensia cu salariul. Acest cumul însă este interzis prin dispozițiile art. 94 și 92 alin. 1 lit. b din Legea nr. 19/2000. Ca urmare, decizia prin care i se impută recurentului suma primită ca pensie în perioada ultimilor 3 ani de dinaintea momentului trecerii a pensia pentru limită de vârstă este legală.
Recurentul nu poate opta (astfel cum a cerut în motivele de recurs) cu privire la suma ce trebuie reținută, respectiv între salariul sau pensia primită, întrucât legea prevede expres că trebuie recuperată pensia plătită fără temei (art. 187 alin. 4 din Legea nr.19/2000).
De asemenea, necunoașterea legii invocată de recurent nu poate constitui o cauză de exonerare la răspundere civilă potrivit principiului de drept " censetur ignorare legem; nemo ius ignorare censetur" ( nu-i este permis să nu cunoască legea; nimănui nu-i este permis să nu cunoască dreptul").
Așa fiind, instanța va constata că recursul este nefondat, iar soluția tribunalului este temeinică și legală.
Ca urmare, recursul va fi respins iar sentința atacată va fi menținută.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 1123/M/5.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov,pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./13.10.2008
Tehnoredact./17.10.2008/ 2 ex.
Jud. fond,
Președinte:Rodica PopaJudecători:Rodica Popa, Mihail Lohănel, Daniel Marius
