Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 9/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 9
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, jud.D, prin reprezentantul său legal în calitate de director executiv, împotriva sentinței civile nr.1065 dein data de 07.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în com. sat, jud.D.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar potrivit art.15 alin.1 lit.a din Legea nr.146/1997 cu completările și modificările ulterioare, precum și în conformitate cu art.285 din Codul Muncii.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii D prin consilier juridic, intimata-reclamantă prin avocat din cadrul Baroului D.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care a învederat instanței că pentru termenul de astăzi prin intermediul serviciului registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimata-reclamantă.
S-a înmânat un exemplar al întâmpinării formulate de intimata-reclamantă, reprezentantului legal al recurentei- pârâte.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii D, avocat pentru intimata-reclamantă, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii D, arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că la baza emiterii deciziilor de anulare a deciziilor asupra capacității de muncă a intimatei-reclamante au stat prevederile art.39 din Ordinul 340/2001 întrucât temeiul legal al anulării îl reprezintă prevederile art.41, capitolul II, Secțiunea C din ordinul nr.340/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Mai arată că în cauză a existat o notă de constatare a CNPAS-Direcția de Sudit Intern și Control care a constatat anumite erori în ceea ce privește procedura de expertizare medicală, precum și în ceea ce privește documentele care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Consideră de asemenea, că în mod eronat instanța de fond a reținut că în cazul în care reclamanta a depus la dosar documente medicale sau faptul că deține documente medicale duce la concluzia că acestea au fost depuse și la, întrucât nu există dovezi în acest sens.
Astfel, documentele depuse de către reclamantă la dosarul cauzei sunt documente care nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă și așa cum rezultă din nota de constatare, reclamanta nu a fost expertizată de către medicul specialist.
De asemenea, în mod greșit instanța de fond a reținut că intimata-reclamantă s-a prezentat la acele termene de revizuire, neexistând nicio dovadă că aceasta s-a prezentat personal la termenele de revizuire medicală.
Precizează că împotriva asistentei medicale care a întocmit acte neconforme a început urmărirea penală, prejudiciul în cauză fiind foarte mare.
În ceea ce privește consultarea obligatorie a B, arată că în mod eronat și-a întemeiat instanța motivarea, întrucât conform art.56 din Legea nr.102/2000, nu este obligat la consultarea Institutului, ci dă posibilitatea să consulte această instituție, iar în cazul în care o consultă avizul acestuia nu este obligatoriu.
Față de toate aceste considerente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației, menținerea deciziei emise de către recurenta-pârâtă ca fiind legală și temeinică.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, arată că la dosarul cauzei s-au depus acte medicale ce au stat la baza emiterii deciziilor medicale, chiar și recurenta-pârâtă recunoscând că s-au depus astfel de acte medicale.
În mod corect a reținut instanța de fond că din nicio probă nu rezultă culpa intimatei-reclamante în nerespectarea procedurilor medicale.
De asemenea, mai arată că actele medicale depuse au fot avute în vedere și de către medicul specialist, iar actele medicale și deciziile privesc aceeași afecțiune.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului pârâtei, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1065 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a fost admisă contestația formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii și au fost anulate: adresa nr. 1529/29.06.2007 a oficiului Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D și decizia nr. 139/18.04.2007 a Cabinetului de Expertiză Medicală
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii D, solicitând instanței să dispună anularea adresei nr. 1529/2007 emisă de Oficiul Județean de Expertiză
Medicală a Capacității de Muncă și a deciziei nr. 139/2007, ca fiind nelegale și netemeinice.
În motivarea contestației, reclamanta a susținut că cele două acte contestate, au fost emise ilegal și abuziv deoarece nu s-a ținut cont de actele medicale aflate la dosar și nu a fost respectată procedura reglementată de Legea nr. 19/2000.
Reclamanta și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 56 alin. 5 din Legea nr. 19 /2000, iar în dovedirea acesteia s-au depus înscrisuri inclusiv cele două acte contestate.
Pârâta Casa Județeană de Pensii a solicitat prin întâmpinarea formulată, respingerea contestației ca fiind neîntemeiată, deoarece decizia nr. 139/2007 a fost emisă în condiții de legalitate, reclamanta fiind cea care nu a respectat procedura legală și nu a depus documentația necesară.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, pârâta a depus înscrisuri.
Prima instanță, examinând actele și lucrările dosarului, a stabilit că în baza nr. 13/2004 și a Ordinului nr. 340/2001 Direcția de audit și Control Casei Naționale de Pensii a efectuat un control asupra activității de expertiză medicală și de recuperare a capacității de muncă, la Cabinetul medical M, aflat în subordinea pârâtei.
Cu această ocazie s-au constatat deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală, putându-se emite noi decizii fie de menținere în același grad de invaliditate, fie de încadrare în alt grad ori de încetare a invalidității cu efecte pentru viitor, iar pentru trecut, anularea deciziilor putându-se face numai prin hotărâri judecătorești definitive.
Tribunalul a constatat că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de expertiză și recuperarea capacității de muncă nu poate constitui temei pentru anularea deciziei medicale de menținere în grad de invaliditate, întrucât nerespectarea procedurii de revizuire medicală nu-i poate fi imputată reclamantei.
Totodată, s-a reținut că reclamanta s-a adresat conform art. 56(2) din Legea 19/2000 cu contestație împotriva deciziei nr. 139/18.04.2007, primind adresa de răspuns nr. 1529/29.06.2007, în sensul respingerii contestației reclamantei, astfel că acțiunea sa este justificată și cât privește procedura de contestare la instanța de judecată.
Pentru aceste considerente, prima instanță a admis contestația reclamantei și a dispus anularea adresei nr. 1529/2007 și a deciziei nr. 139/2007, prin sentința civilă nr. 1065 pronunțată la data de 7 noiembrie 2007.
Împotriva acesteia în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii D, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
Sub un prim aspect, recurenta a susținut că instanța de fond a greșit reținând că temeiul de drept aplicabil este art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, câtă vreme deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale, în conformitate cu art. 41, cap. III din secțiunea Caa celuiași ordin, incident în cauză.
Așa fiind, recurenta a criticat sentința care a reținut că asupra unei decizii intrate în circuitul civil nu mai pot opera revizuiri.
Sub un alt aspect, recurenta a susținut că reclamanta nu a depus la dosar documente medicale și nu s-a prezentat spre expertizare la medicul specialist astfel cum rezultă din nota de constatare aflată în dosar, iar instanța a greșit considerând că este culpa pârâtei pentru deficiențele constatate cu prilejul controlului, câtă vreme reclamanta nu și- îndeplinit obligația de a depune acte medicale și de a se supune examinării medicale de specialitate.
În sfârșit, sub o treia critică, recurenta a susținut greșita aplicare legii și cât privește reținerea, ca obligatorie a consultării B, căci în conformitate cu art. 56 din Legea nr. 19/2000 Serviciul Județean de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă nu are obligația ci doar posibilitatea consultării Institutului Național și doar în această ipoteză, avizul solicitat devine obligatoriu.
Invocând motivele de modificare a hotărârii prevăzute de art. 304 pct. 8 și art. 3041Cod proc.civilă, recurenta Casa Județeană de Pensii a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii contestației reclamantei și menținerea deciziei atacate ( 4-5).
Curtea, verificând hotărârea recurată în raport de criticile aduse, de actele și lucrările dosarului dar și sub toate aspectele, conform art. 3041Cod proc.civilă, constată că recursul exercitat este nefondat și va fi respins ca atare, pentru considerentele care succed:
În mod legal și temeinic prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 56 alin. 1-6 din Legea nr. 19/2000 - modificată și completat, stabilind că reclamanta a contestat decizia nr. 139 din 18.04.2007, în conformitate cu prevederile alineatului 2 din art. 56, sus-arătat.
Contestația reclamantei - soluționată prin adresa 1529 din 29.06.2007, chiar dacă nu a fost considerată de recurenta Casa Județeană de Pensii o decizie, are natura juridică a actului la care se referă art. 56(5) din Legea pensiilor, câtă vreme prin soluția dată - aceea de respingere a contestației și menținere a deciziei nr. 139/2007- s-a statuat asupra contestației reclamantei.
Astfel fiind, Curtea constată că reclamanta parcurs procedura instituită de art. 56 din Legea 19/2000 modificată și completată, fiind îndreptățită să supună controlului instanțelor judecătorești, contestația sa.
Critica recurentei privind greșita interpretare a legii, făcută de instanța de fond care a reținut că asupra unei decizii intrate în circuitul civil nu mai pot opera revizuiri, nu se justifică.
Așa cum în mod corect s-a argumentat prin sentința recurată, în cazul constatării unor deficiențe privind derularea procedurii de încadrare în grad de invaliditate sau de revizuire medicală, se pot emite noi decizii fie de menținere în același grad de invaliditate, de încadrare în alt grad de invaliditate sau de încetare a invalidității, ale căror efectese produc numai pentru viitor, începând cu data rămânerii lor definitive, în condițiile art. 56 din legea pensiilor.
Pentru trecut, anularea deciziilor arătate mai sus revine competenței exclusive a instanțelor judecătorești.
În cauză reclamanta a susținut și a dovedit că deciziile sale de încadrare în grad de invaliditate, n-au fost contestate în termen fiind definitive, iar existența deficiențelor în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M - așa cum rezultă din rezultatul controlul efectuat (filele 36-39) nu este de natură să producă efecte retroactive asupra deciziilor medicale emise.
În acest sens, prima instanță a evocat în mod just Normele de aplicare a prevederilor Legii 19/2000 aprobate prin art. 39 alin. 3 din Ordinul nr. 340/2001 al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, care stabilesc că " decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol, se aplicăde la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare".
Nici critica privind reținerea eronată a culpei recurentei pârâte - aceea de nerespectare a procedurilor relative de expertizare medicală - câtă vreme reclamanta și- nesocotit obligația de a depune acte medicale și de prezenta ( spre examinare, la termenul de revizuire, nu este întemeiată.
Cu înscrisurile depuse la filele 15-28 dosar fond, reclamanta a făcut proba depunerii actelor medicale necesare în procedura revizuirii, iar culpa în nerespectarea procedurilor revine pârâtei-recurente, care prin funcționarul său - asistent social - a nesocotit prevederile legale, fapt ce a impus sesizarea organelor de anchetă penală, cum însăși recurenta a susținut, în motivele căii de atac exercitate (f 5).
Ultima critică a recurentei vizând greșita aplicare a prevederilor art. 56(3) din Legea nr. 19/2000, interpretate prin sentința recurată ca fiind obligatorii, iar nu facultative, astfel cum Consiliul Județean a susținut, nu poate fi reținută.
Procedura instituită de art. 56 din lege obligă casa județeană de pensii ca la soluționarea contestației, să consulte Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de muncă, avizul acestuiafiind obligatoriu și definitiv.
Cu toate acestea, decizia nr. -/23.04.2007 (f 34) emisă de recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii D, aflată la fila 34 dosar fond - cu nerespectarea art. 56(3) din Legea nr. 19/2000, în privința avizului obligatoriu al B - nu a făcut obiectul contestației reclamantei intimate și drept urmare, chiar dacă a fost edictată și cu nerespectarea termenului art. 56(2) din aceeași lege, nu a fost analizată sub aspectul legalității și temeiniciei, prin sentința recurată și în consecință nici al curții ca instanță de recurs.
Pentru toate considerentele care preced, constatând nefondate criticile recurentei, în temeiul art. 3041raportat la art. 312 Cod proc.civilă curtea va respinge ca nefondat recursul exercitat de Casa Județeană de Pensii D, menținând ca legală și temeinică sentința nr. 1065 din 7 noiembrie 2007 Tribunalului Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, jud.D, prin reprezentantul său legal în calitate de director executiv, împotriva sentinței civile nr.1065 dein data de 07.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 11 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Cristina
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./23.01.2008
dosar fond - -- Tribunalul Dâmbovița
judecători fond -
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Cristina
