Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 903/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂNR. 903/2008
Ședința publică de la 09 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă Ana Doriani
- - - vicepreședinte Curtea de Apel
- - - JUDECĂTOR 3: Ioana Cibu Mirea
- - - - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.242/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 02 octombrie 2008 care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea de asigurări sociale înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr-, formulată și precizată, reclamantul solicitat în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, anularea deciziei nr.91/20.02.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă H acestea fiind date cu încălcarea dispozițiilor legale, respectiv Ordinul Ministerului d e Sănătate 188/23.01.2004.
S-a solicitat să fie obligată pârâta să emită o nouă decizie de încadrare în gradul II de invaliditate cu menționarea cauzei invalidității ca fiind boală profesională, precum și recalcularea pensiei în conformitate cu disp.art.58 și 59 din Legea 19/2000 cu plata diferențelor dintre cuantumul pensiei pentru boală obișnuită și cuantumul pensiei pentru boală profesională, începând cu data de 26.01.2006.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 05.01.2004 a fost pensionat pentru incapacitate de muncă gr.II, fiind diagnosticat cu mai multe afecțiuni dintre care și silicoza, în acest sens pârâta a emis decizia nr.27/22.01.2009 prin care s-a precizat ca și cauză a invalidității boală obișnuită.
Întrucât prin Ordinul Ministerului Sănătății nr.188/2004 se prevede silicoza ca fiind boală profesională, indiferent de stadiul bolii, pârâta prin nesocotirea acestui act normativ a emis decizia nr.7/07.03.2005 în care la cauza invalidității se menționează boală obișnuită, cu precizarea că diagnosticul de silicoză, gradul I nu se încadrează în gard de invaliditate, cauza invalidității fiind boală obișnuită.
S-a arătat de asemenea că pârâta a mai emis și decizia 355/26.01.2006 prin care se menționa același grad de invaliditate cât și aceeași cauză a invalidității, iar prin decizia nr.91/20.02.2007 i-a fost schimbat gradul de invaliditate din gradul 2 în gradul 3, cu propunerea de a presta muncă în program de normă.
Cât privește decizia asupra capacității de muncă nr.315/27.01.2005 s-a arătat că a formulat contestație, înregistrată sub nr.2698/A, la care însă pârâta nu a răspuns în termenul legal de 30 de zile de la data înregistrării acesteia, fiind astfel îndreptățit să conteste această decizie în instanță.
În drept au fost invocate disp.art.58 și 59 din Legea 19/2000, art.3 din 188/2004.
Pârâta prin întâmpinarea a solicitat respingerea acțiunii, drepturile de pensie pentru reclamant fiind corect stabilite.
Astfel, la emiterea deciziei asupra capacității de muncă nr.27/22.01.2004 privind încadrarea în gradul II de invaliditate s-a aflat propunerea făcută de SPITALUL H, iar documentarul medical s-a întocmit de către medicul specialist expert care a și stabilit gradul 2 de invaliditate și cauza invalidității ca fiind boală obișnuită.
În ceea ce privește diagnosticul funcțional stabilit și pentru care se face propunerea de încadrare în grad de invaliditate, au fost menționate mai multe afecțiuni, printre care sunt enumerate hipertensiunea arterială, angina pectorală, bronșită cronică obstructivă care include și afecțiunea de silicoză, aceasta fiind inclusă în cadrul diagnosticului privitor la căile respiratorii.
La revizuirea medicală din data de 27.11.2005, concluziile medicului expert au fost de menținerea a gradului de invaliditate inițial stabilit, fiind astfel emisă decizia 315/27.01.2005, prin care se menține gradul II de invaliditate. Această decizie a fost contestată, la data de 24.02.2005, și soluționată de Oficiul de Expertiză Medicală prin decizia nr.7/07.03.2005. Astfel, prin comunicarea deciziei 7/2005 la data de 07.03.2005, și a necontestării acesteia, potrivit art.56 al.6 din Legea 19/2000 decizia este definitivă și contestarea acesteia în prezentul dosar este tardiv formulată.
Prin decizia 355/26.01.2006 emisă ca urmare a neprezentării la termenul de revizuire a reclamantului, s-a menționat același grad de invaliditate fiind indicat termenul pentru următoarea revizuire medicală, respectiv data de 18.01.2007, decizia fiind comunicată reclamantului dar aceasta nu a fost contestată fiind astfel definitivă.
Cât privește aplicarea prevederilor Ordinului Ministerului Sănătății 188/2004, pârâta a arătat că acest ordin cuprinde lista profesionale pentru care este obligatorie declararea, emiterea și evidențierea acestora, fără însă să se reglementeze ca încadrare și atestarea unei boli profesionale ar presupune implicit încadrarea pe acest considerent în grad de invaliditate.
S-a mai arătat de către pârâtă că și la revizuirea din data de 22.01.2007, concluziile comisiei de expertiză medicală au fost de menținere a gradului II de invaliditate, însă în urma internării reclamantului la INSTITUTUL NAȚIONAL DE EXPERTIZĂ MEDICALĂ ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ B, în perioada 03 - 10.01.2007 și a comunicării raportului de expertiză medicală întocmit în 29.01.2007, potrivit căruia se încadrează în gradul III de invaliditate, s-a emis decizia asupra capacității de muncă nr.97/20.02.2007 cu încadrare în gradul III de invaliditate, cauza invalidității fiind boală obișnuită.
S-a arătat de asemenea că în ceea ce privește cauza invalidității, boala obișnuită sau profesională nu presupune aplicarea unei alte modalități de calcul la stabilirea pensiei de invaliditate și determinarea unor drepturi de pensie mai mare pentru boala profesională.
Prin sentința nr.242/LM/2008 Tribunalul a respins ca nefondată acțiunea reclamantului reținând următoarele considerente:
Prin decizia asupra capacității de muncă nr.27/22.01.2004 (61) emisă de CABINETUL DE EXPERTIZĂ MEDICALĂ ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ H, în baza propunerii SPITALULUI H - SERVICIUL INTERNE s-a stabilit pentru reclamant încadrarea în gradul II de invaliditate, boală obișnuită cu data de 05.01.2004, data ivirii invalidității.
În ceea ce privește diagnosticul funcțional pentru care s-a făcut propunerea de încadrare în grad de invaliditate sunt trecute mai multe afecțiuni, în primul rând, hipertensiunea arterială esențială 3, grupa de risc C, angină pectorală de efort, bronșită cronică obstructivă, silicoză gradul I, colecist hepatic, fără însă ca această propunere să fie făcută pentru afecțiunea silicoză.
La data de 27.01.2005 s-a făcut prima revizuire medicală, iar concluziile medicului specialist au fost de menținere a gradului de invaliditate inițial stabilit, fiind emisă astfel, decizia 315/27.01.2005 (55).
Fiind formulată contestație la această decizie, cu ocazia revizuirii capacității de muncă, se emite decizia 7/07.03.2005 (56), prin care se menține gradul 2 de invaliditate, cauza invalidității fiind boală obișnuită.
Astfel, susținerea reclamantului că nu s-a răspuns contestației formulată la decizia 315/2005, nu poate fi menținută, atâta timp cât s-a emis ulterior decizia nr.7/2005 prin care s-a menționat gradul 2 de invaliditate și care s-a emis, de altfel, urmare a cererii și contestației formulată de reclamant.
La data de 26.01.2006 a fost stabilită o nouă revizuire medicală, fiind emisă astfel, decizia asupra capacității medicale nr.355/2006 (6) prin care a fost menținut gradul II de invaliditate, iar ca termen pentru o nouă revizuire medicală fiind data de 18.01.2007.
Ca urmare a faptului că în perioada 03 - 10.01.2007, reclamantul a fost internat pentru investigații la INSTITUTUL MEDICAL DE EXPERTIZĂ MEDICALĂ ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ B care a comunicat raportul de expertiză potrivit căruia capacitatea de muncă este diminuată "cel puțin de J" și se încadrează în gradul III (trei) de invaliditate, s-a emis decizia nr.91/20.02.2007 (49-50).
În baza cererii formulate de reclamant la data de 02.02.2007 prin care a solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă, s-a emis decizia nr.-/14.03.2007 prin care s-au stabilit cu data de 01.03.2007 drepturi de pensie limită de vârstă (34).
În ceea ce privește cauza invalidității, boală obișnuită sau profesională, aceasta nu presupune aplicarea unei alte modalități de calcul la determinarea pensiei de invaliditate și determinarea unor drepturi de pensie mai mari pentru boală profesională, singura diferențiere care se face este că boala profesională permite pensionarea medicală, indiferent de stagiul de cotizare realizat, în speță nefiind cazul, reclamantul la data ivirii invalidității, având stagiul de cotizare de 40 de ani.
Ordinul 188/2004 privind constituirea Registrului Operativ Național al Profesionale și a Centrului Național de Coordonare Metodologică și Informare privind bolile profesionale, cuprinde bolile profesionale ale căror declarare, cercetare și evidență este obligatorie, însă nu se reglementează că încadrarea și testarea unei boli profesionale presupune încadrarea pe acest considerent în grad de invaliditate. Această încadrare se face după criterii și norme bine stabilite prin Hotărâre de Guvern la propunerea Ministrului și Solidarității Sociale, respectiv HG 400/2001. Astfel, referitor la diagnosticul de pnenumoconiopă, acesta se stabilește de condițiile specializate în acest domeniu, după anumite criterii, iar propunerea de pensionare se va face de comisiile de pneumoconiope din clinicile de medicina sau clinicile de boli profesionale cât și de comisiile de pneumoconiope, ceea ce nu este cazul în speță, propunerea fiind făcută de Secția de Interne a Spitalului
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea în tot a sentinței recurate și admiterea contestației împotriva deciziilor de pensionare nr.315/27.01.2005 și 91/20.02.2007.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul susține sub un prim aspect critic faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, nu a verificat legalitatea deciziei 315/27.01.2005 și nu a motivat respingerea celorlalte capete de cerere. De asemenea se arată că instanța în mod nelegal i-a respins cererea de efectuare a unei expertize.
Sub un al doile-a aspect critic recurentul arată că instanța nu a observat că propunerea de pensionare din motive de boală profesională era de competența instituțiilor medicale și că pârâta avea datoria de a-i solicita completarea dosarului de pensie cu scrisori medicale pentru a putea stabili ca și cauză a incapacității de muncă boala profesională.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului susținând în esență că soluția instanței de fond este legală și temeinică și reiterând elementele invocate în fața instanței de fond.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prev.de art. 306 alin 2 din codul d e procedură civilă Curtea reține următoarele:
Susținerea recurentului în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere este nefondată.
În ce privește contestația formulată împotriva deciziei 315/2005 instanța de fond a răspuns cererii reclamantului arătând că s-a răspuns contestației sale formulate împotriva acestei decizii și s-a emis decizia 7/2005. de asemenea instanța de fond a răspuns și capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata diferenței între cuantumul pensiei pentru boală obișnuită și boală profesională, arătând că o astfel de diferență nu există, singurul beneficiu acordat de lege pentru boala profesională fiind posibilitatea pensionării indiferent de stagiul de cotizare realizat.
Referitor la cererea de efectuare a unei expertize aceasta a fost în mod corect respinsă de instanța de fond. În condițiile în care potrivit dispozițiilor legale pensia de invaliditate are același mod de calcul indiferent dacă pensionarea survine ca urmare a unei boli obișnuite ori a unei boli profesionale, efectuarea unei expertize era inutilă soluționării cauzei.
Nici cel de-al doilea motiv de critică nu este întemeiat. Pârâta în mod corect a valorificat acele depuse de reclamant în vederea pensionării. Nici un text de lege nu prevede obligația pârâtei de a efectua demersuri pentru completarea acelor depuse în vederea pensionării. Dealtfel aceste demersuri nici nu erau utile în condițiile în care reclamantul îndeplinea cerințele legale pentru a se pute pensiona.
În esență reclamantul susține că în situația în care boala sa ar fi fost calificată ca fiind o boală profesională ar fi beneficiat de un cuantum al pensiei mai mare. și că nu au fost respectate dispozițiile secțiunii a 6-a a Legii 19 /2000.
Potrivit Legii 19/2000
Art. 58 - În cazul în care invaliditatea s-a ivit ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale, a tuberculozei, neoplaziilor, precum și în situația în care invaliditatea s-a ivit în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. c), asiguratul poate beneficia de pensie de invaliditate, indiferent de stagiul de cotizare.
În cuprinsul secțiunii a 6-a a Legii 19/2000 nu există dispoziții care să prevadă un mod de calcul diferit al pensiei de invaliditate după cum aceasta a rezultat dintr-o boală obișnuită ori o boală profesională.
Față de cele ce preced Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.242/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
Tehnored. 2 ex.
Jud.fond: L,
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Alina Lodoabă Ana Doriani, Ioana Cibu Mirea
