Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 904/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂNR. 904/2008
Ședința publică de la 09 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă Ana Doriani
- - - vicepreședinte Curtea de Apel
- - - JUDECĂTOR 3: Ioana Cibu Mirea
- - - - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul GGî mpotriva sentinței civile nr.267/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se constată că reclamantul recurent a înregistrat la dosar prin Registratură în data de 08.10.2008 Concluzii scrise la care a atașat chitanțele seria --21 nr.- din 16.06.2008 și --21 nr.- din 25.07.2008 în cuantum de 4,40 lei respectiv 5,10 reprezentând corespondență expediată, bilete de transport Seria - nr.- în valoare de 1,5 lei, nr.- în valoare de 15,00 lei reprezentând transport la instanță și bilet de călătorie în valoare de 4,50 lei din data de 07.05.2008 și chitanța în valoare de 2,00 lei reprezentând copii xerox.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 02 octombrie 2008 care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea de asigurări sociale înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr-, reclamantul GGa chemat în judecată pe pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII întrucât decizia nr.-/4.09.2007 pentru Legea 226/2006 emisă de pârâtă nu este corectă, prin aceasta decizie de fapt a fost anulată decizia cu același număr din data de 3.05.2007, pe motiv că această decizie emisă tot de către pârâtă este greșită și că potrivit legii nu a fost acordată conform datei de depunere a cererii de recalculare.
S-a contestat de către reclamant și decizia din data de 3.10.2007 prin care s-a constituit un debit în sumă de 129 lei, astfel că s-a solicitat ca cele două decizii să fie anulate și menținută decizia din data de 3.05.2007 care este cea legală și corectă, stabilind data de acordare a drepturilor de pensie recalculate în baza Legii 226/06, cu data de 1.09.2006, data depunerii cererii. Drept consecință, s-a solicitat să fie înapoiată suma de 129 lei reținută din pensie, această sumă să fie indexată cu rata inflației pentru întreaga perioadă de când s-a pus în aplicare această decizie și până la pronunțarea sentinței.
S-a mai solicitat să-i fie restituite de asemenea și sumele ce i se cuvin în urma deciziei civile nr.550/2007 pronunțată în dosarul -, cât și din decizia de pensie din 14.08.2007 emisă pe Legea 19/2000 și a deciziei de pensie din 3.05.2007, suma care să fie indexată cu rata de inflație.
S-au solicitat de către reclamant și daune de întârziere în sumă de 10.000 lei, întrucât decizia civilă nr.550/2007 a Curții de APEL ALBA IULIAa fost pusă în aplicare doar parțial, cât și daune morale pentru ca deciziile contestate, emise de pârâtă sunt abuzive și nelegale.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că cele două decizii contestate au la bază o gravă eroare de interpretare a Legii 19/2000 respectiv a art.169, cât și art.86 și 95 din același act normativ. Astfel, pârâta nu aținut cont de cererea pe care a depus-o în data de 16.08.2006 pentru aplicarea Legii 226/2006, cererea care nu a fost anulată de către pârâtă, ci din contră, în baza acesteia s-a emis decizia din data de 3.05.2007 și nici nu a fost ulterior contestată de către pârâtă în instanța de judecată.
Cât privește punctajul mediu anual s-a arătat că pârâta a avut în vedere prev.art.5 din Legea 226/2006 care împarte total puncte obținute la 25 de ani de stagiu, când de fapt corect ar trebui să împartă la 20 de ani, cu trimiterea care se face de către art.15 din Normele tehnice de aplicare a Legii 226/2006 la aplicarea Legii 19/2000, respectiv art.169 și art.20 din lege.
S-a mai arătat că pârâta a comis erori la emiterea deciziilor de recalculare pe baza Legii 226/2006, astfel că potrivit Legii 19/2000, art.89 alin.1 "se vor opera revizuirile și modificările legale (în caz de eroare), atrăgând după caz răspunderea celor vinovați".-
Cât privește data cu care s-au acordat drepturile la pensie recalculate în baza Legii 226/2006, reclamantul a arătat că acesta s-a stabilit prin decizia din 3.05.2007, astfel că sub acest aspect s-a și judecat de altfel, respectiv în dosarul nr-.-
S-a motivat de asemenea că, potrivit art.169 din Legea 19/2000 pensia recalculată se acordă cu luna următoare depunerii cererii, astfel că ținând cont de cererea depusă, drepturile trebuiau acordate cu 1.09.2006, așa cum s-a și stabilit prin decizia din 3.05.2007, ulterior anulată nelegal.
Astfel, reclamantul a arătat că s-a conformat dispozițiile Legii 226/2006, și după ce a fost depusă adeverința 49809/15.XI.2006, întrucât pârâta a avut obiecțiuni, a fost depusă în data de 17.01.2007 în original o nouă adeverință, cu nr.49809/15.01.2007, însă cum cererea inițial formulată în data de 16.08.2006 nu a fost anulată, aceasta este de fapt cererea de bază. Mai mult decât atât, s-a motivat că stagiul de cotizare se dovedește cu carnetul de muncă și adeverințe și pârâta având carnetul de muncă, putea verifica stagiile respective.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru conform art.159 din Legea 19/2000.-
Pârâta prin întâmpinare a arătat că reclamantul a fost înscris inițial la pensie limită de vârstă prin decizia nr.18415/25.07.2003, cu drepturi acordate cu data de 21.04.2003, iar ca urmare depunerii la data de 16.08.2007 a cererii prin care se solicită aplicarea prevederilor Legii 226/2006, s-a emis decizia cu același număr din data de 3.05.2007, prin care drepturile de pensie recalculate s-au stabilit cu data de 1.09.2006.
Urmare a valorificării dosarului de pensie, când s-a constatat că cererea depusă la data de 16.08.2006 nu a fost susținută de nici o adeverință care să ateste încadrarea activității desfășurate de către reclamant în condiții speciale de muncă potrivit Legii 226/2006, în temeiul art.89 din Legea 19/2000 s-a emis o nouă decizie, cu același număr, din data de 4.09.2007, prin care a fost anulată decizia din data de 3.05.2007, iar drepturile recalculate au fost stabilite cu data de 1.02.2007, luna următoare de depunere a cererii însoțită de adeverința 1031/49809/15.01.2007.
Prin decizia din data de 3.10.2007, în temeiul art.187 din Legea 19/2000, pârâta a arătat că a mai fost emisă o decizie cu același număr, prin care s-a stabilit un debit în cuantum de 129 lei, reprezentând pensie încasată necuvenit pe perioada 1.09.2006-1.02.2007, ca urmare a reactualizării datei de acordare recalculării potrivit Legii 226/2006.
Pârâta a arătat de asemenea că tot în data de 3.10.2007 s-a mai emis o decizie, ca urmare a cererii depuse de reclamant și adeverinței depuse în data de 25.06.2007, prin care s-a valorificat în plus stagiul de cotizare pe perioada 21.04.2003-1.01.2004, perioada cât s-au acordat plăți compensatorii.
Cât privește data de acordare a drepturilor de pensie recalculate în baza Legii 226/2006, pârâta arătat că reclamantul a îndeplinit condițiile cerute de acest act normativ, dar începând cu data de 1.02.2007, luna următoare de depunere a adeverinței cu nr.1031/49809/15.01.2007, eliberată de SC H, din care rezultă încadrarea în condiții speciale de muncă. Această adeverință a anulat de fapt adeverința inițial eliberată de aceiași unitate, la data de 15.11.2006 și din care a rezultat încadrarea în condiții speciale doar pentru o perioadă de 19 ani 6 luni și 10 zile în condiții speciale de muncă.
Referitor la modul în care s-a pus în executare sentința civilă nr.481/2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, pârâta a arătat că a fost emisă decizia de pensie nr.-/14.08.2007, prin care s-a făcut verificarea la pensie a orelor suplimentare, drepturile în cuantum de 455 lei s-au stabilit cu data de 1.05.2006.- Cum în baza acestei decizii de pensie, reclamantul a încasat pensie în cuantum de 420 lei începând cu data de 1.05.2006 până în august 2006, iar în baza deciziei de pensie din 14.08.2007 i se cuvenea reclamantului suma de încasat de 155 lei, i se cuvenea ca diferență suma de 140 lei. Prin decizia din 3.05.2007 reclamantului i s-a plătit o pensie în cuantum de 560 lei și respectiv 564 lei, în total fiind 438 lei, iar această decizie fiind anulată prin decizia din 4.09.2007, au fost anulate drepturile stabilite prin decizia din 3.05.2007, s-au stabilit drepturile de pensie în cuantum de 478 lei și respectiv de 558 lei. Diferența astfel stabilită fiind de 438 lei în plus, la care pârâta a arătat că s-a adăugat și perioada 1.02.2007-august 2007, când s-a pus în aplicare decizia din 4.09.2007, în care reclamantul a încasat mai puțin decât i se cuvenea. Astfel, a încasat suma de 654 lei și 687 lei, când i se cuvenea sumele de 675 lei și 709 lei, fiind astfel o diferență de încasat de 169 lei, iar prin efectuarea diferențelor dintre suma ce o datorează reclamantul și care este de 438 lei și care trebuia să fie încasată și care este de 309 lei, rezultând debitul de 129 lei stabilit prin decizia din data de 3.10.2007 contestată în dosarul - și conexat prezentului dosar.
Pârâta a mai arătat că a făcut aplicarea art.3 și 5 din Legea 226/2006, cât și a art.14 din Ordinul nr. 572/2006 de aprobare a Normelor tehnice de aplicare a Legii 226/2006, în sensul că punctajul mediu anual s-a determinat prin împărțirea la 25 numărului de punct rezultat din însumarea punctajelor anulate realizate în perioada de cotizare, iar drepturile recalculate s-au acordat cu luna următoare depunerii cererii însoțită de actele doveditoare, respectiv cu 1.02.2007.
Cum drepturile de pensie recalculate în baza Legii 226/2006 au fost corect stabilite și acordate cu data de 1.02.2007, pârâta a arătat că nu datorează diferența de pensie și nici daune de întârziere.
Prin sentința nr.267/LM 2008 instanța a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut următoarele considerente:
Reclamantul GGe ste titular de drepturi de pensie limită de vârstă, în baza deciziei nr.-/25.07.2003 cu drepturi stabilite cu data de 21.04.2003.-
Prin cererea depusă de reclamant la data de 16.08.2006 (23) s- solicitat încadrarea sa pe prevederile Legii 226/2006, iar ulterior acestei cereri a depus adeverința nr.1031/49809/15.11.2006 emisă de SC SA H (21-22) prin care reclamantul a fost încadrat în condiții speciale de muncă pentru o perioadă de 19 ani și 10 zile.
În data de 17.01.2007 se depune de reclamant o nouă cerere însoțită de adeverința nr.1031/49809/15.01.2007 emisă tot de același angajator, respectiv SC SA H prin care se adeverește încadrarea în condiții speciale de muncă pentru o perioadă de 25 de ani.
Inițial, Casa Județeană de Pensii a emis decizia de pensie nr.-/3.05.2007 (18) prin care drepturile de pensie ale reclamantului au fost recalculate în temeiul Legii 226/2006, cu data de 1.09.2006.
Ca urmare a faptului că reclamantul a formulat acțiune împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii H, pentru recalcularea pensiei în baza Legii 226/2006, acțiunea a format obiectul dosarului -, iar pe parcursul derulării dosarului, a fost emisă decizia din data de 3.05.2007, reclamantul a renunțat la judecată în dosarul mai sus menționat (56).
Pe numele reclamantului s-a emis la data de 14.08.2007 a deciziei de pensie cu același număr, prin care s-a pus în aplicare dispozitivul sentinței civile nr.481/2006 (65-67), în sensul că s-a făcut valorificarea orelor suplimentare, drepturile de pensie stabilite în cuantum de 455 lei fiind acordate cu data de 1.05.2006.
În urma reverificării dosarului de pensie al reclamantului, în baza art.89 din Legea 19/2000, pârâta a emis decizia nr.-/4.09.2007 (15) prin care s-a anulat decizia din data de 3.05.2007, iar drepturile de pensie recalculate în baza Legii 226/2006 au fost stabilite cu data de 1.02.2007, respectiv lua următoare depunerii cererii (17.01.2007) și a adeverinței nr.1031/49809/15.01.2007.
Prin decizia din data de 4.09.2007 s-a anulat decizia din 3.05.2007 prin care drepturile de pensie recalculate au fost stabilite cu data de 1.09.2006, iar drepturile recalculate s-au stabilit cu data de 1.02.2007, astfel s-a stabilit în sarcina reclamantului un debit în cuantum de 129 lei, prin decizia emisă la data de 3.10.2007 (7).- Debitul reprezintă diferența de pensie încasată necuvenit pentru perioada 1.09.2006-1,02.2007.
Întrucât decizia de constituire de debit a fost contestată și în dosarul nr.-, acest dosar s-a conexat la dosarul -.
Cât privește modul de stabilire a drepturilor de pensie recalculate în baza Legii 226/2006, raportat la dispozițiile acestui act normativ, cât și la Normele tehnice de aplicare a Legii 226/2006 aprobată prin Ordinul 572/2006 și a Legii 10/2000, art.169, pârâta a stabilit corect ca data de acordare a acestor drepturi, data de 1.02.2007, respectiv luna următoare depunerii cererii cu adeverința justificativă.
Cererea depusă de reclamant la data de 16.08.2006, nu a fost însoțită de nici o adeverință privind încadrarea locului de muncă în condiții speciale, iar adeverința din data de 15.11.2006 eliberată de către angajator, adeverește încadrarea reclamantului în condiții speciale doar pentru o perioadă de 19 ani, fiind necesară o vechime de 25 de ani pentru a se aplica prevederile Legii 226/2006.
Mai mult, adeverința din data de 15.11.2006, a fost anulată prin adeverința cu nr.1031/49809/15.01.2007, emisă de același angajator și prin care se atestă încadrarea în condiții speciale pentru o perioadă de 25 de ani, fiind astfel aplicabile prevederile Legii 226/2006.
Fiind îndeplinite condițiile cerute de Legea 226/2006 de către reclamant, doar la data de 17.01.2007 drepturile reclamantului s-au acordat conform cu art.169 din Legea 19/2000, cu data de 1.02.2007.
Potrivit art.5 (1) din Legea 226/2006, punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 de ani a numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare, astfel că modul de calcul stabilit pentru punctajul mediu anual utilizat de pârâtă este corect.
În baza art.89 al.1 din Legea 19/2000, pârâta a emis deciziile din data de 4.09.2007 prin care a fost anulată decizia din 3.05.2007, cât și decizia din 3.10.2007 de constituire de debit.
Debitul în cuantum de 129 lei stabilit prin decizia din data de 3.10.2007, provine din drepturile de pensie recalculate și acordate necuvenit. Astfel, așa cum am arătat, prin decizia din data de 14.08.2007 s-a pus în executare dispozitivul sentinței civile nr.481/2006 (66) și s-au stabilit drepturi de pensie în cuantum de 455 lei, începând cu data de 1.05.2006 (16), iar reclamantul a încasat doar suma de 420 lei pe o perioadă de 4 luni, în total i se cuvenea suma de 140 lei. Prin decizia din 3.05.2007, începând cu data de 1.09.2006, s-au recalculat dreptule de pensie, reclamantul a beneficiat astfel și încasat un cuantum al pensiei de 560 lei și respectiv 564 lei, iar cuantumul cuvenit era de 478 lei și 558 lei, decizia din 3.05.2007 fiind anulată prin decizia din 4.09.2007, în total s-a încasat suma de 438 lei în plus.
Cât privește perioada 1.02.2007 -august 2007, cuantumul pensiei ce i se cuvenea în baza deciziei din 4.09.2007, a fost de 675 lei, dar s-a încasat 654 lei (pe o perioadă de 7 luni o diferență de 21 lei x 7 = 147 lei), iar pentru luna septembrie 2007, prin aplicarea actualizării valorii punctului de pensie, i se cuvenea suma de 709 lei și a încasat doar 687 lei (diferența de 22 lei), deci în total 169 lei de încasat (147 lei + 22 lei).
Prin diferența între pensia de acordat reclamantului respectiv 309 lei (140 lei + 169 lei) și ceea ce a încasat în plus, respectiv suma de 438 lei, a rezultat debitul de 129 lei. Astfel, susținerea reclamantului că pârâta nu a pus în executare sentința civilă 481/2006, nu poate fi reținută.
Cât privește cererea reclamantului depusă în data de 16.08.2006 și susținerea acestuia că nu s-a emis decizie de respingere de către pârâtă și nici nu a fost retrasă de reclamant, această cerere a stat, inițial, la baza deciziei din 3.05.2007 care, ulterior, a fost anulată fiind aplicabile prev.art.89 al.1 din Legea 19/2000, condițiile stabilite de către Legea 226/2006 fiind îndeplinite de către reclamant doar la depunerea cererii din 17.01.2007, când s-a depus și adeverința eliberată în condițiile legii, la data de 15.01.2007.
Față de faptul că drepturile de pensie ale reclamantului au fost corect stabilite prin deciziile din data de 4.09.2007 și 3.10.2007, solicitările reclamantului privind diferența de pensie prin aplicarea ratei inflației, cât și daunele de întârziere nu sunt datorate, iar în ceea ce privește daunele morale, reclamantul renunțat a le mai solicita în acest dosar.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul solicitând modificare ei în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a formulat următoarele critici:
1.Instanța de fond a stabilit în mod eronat data de la care reclamantului i se cuvin drepturile în temeiul Legii 226/2006. Astfel se arată că pârâta a emis decizia de recalculare a pensiei nr.-/03 05 2007 în temeiul Legii 226/2006 cu începere de la 01 09 2006 cunoscând toate actele care au fost depuse la dosarul de pensionare. Deasemenea se arată că cererea depusă în 16 08 2006 nu a fost retrasă de reclamant iar pârâta nu a respins această cerere în termenul de 45 de zile prevăzut de lege.
2. Sub un al doilea aspect critic recurentul susține că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 83 pct.1 - pct. 3 și pct. 4 din Legea 19/2000. În acest sens se arată că legea 226/2006 prevede o procedură prealabilă în care are un rol esențial angajatorul astfel că data de la care se cuvin drepturile poate fi subiectivă și neclară. În aceste condiții devin aplicabile dispozițiile art.83 care prevăd un moment cert de la care se cuvin drepturile solicitate, respectiv data cererii formulate de pensionar.
3. Se mai susține că instanța de fond în mod nelegal a lăsat pe seama pârâtei tragerea la răspundere a celor vinovați de greșelile săvârșite cu ocazia determinării dreptului de pensie.
4. Recurentul a criticat și modul de determinare a punctajului mediu anual. În acest sens se arată că o aplicare corectă a legii 226/2006 coroborată cu Legea 19/2000 ar însemna să se aibă în vedere un punctaj mediu anual de 20 de ani.
5. Se susține că în mod eronat a fost stabilit debitul de către Casa județeană de pensii și că nu i-au fost calculate în mod corect drepturile datorate.
6. reclamantul susține că își menține în continuare pretențiile referitoare la daune interese și cheltuieli de judecată: cheltuieli de transport, cheltuieli cu hârtia și copierea.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat susținând în esență că soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art. 306 alin 2 din codul d e procedură civilă Curtea reține următoarele:
Criticile recurentului referitoare la greșita reținere de către instanța de fond a datei de la care i se cuvin drepturile de pensie în temeiul Legii 226/2006 este nefondată.
Potrivit dispozițiilor Legii 19/2000:
Art. 82 - (1) Pensia se acordă la cererea persoanei îndreptățite, a mandatarului desemnat de aceasta cu procură specială, a tutorelui sau a curatorului acesteia.
(2) Cererea de pensionare, împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege se depun la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului.
Art. 169 - (1) Pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia.
(11) Recalcularea, la cerere, prin adăugarea stagiului de cotizare asimilat prevăzut la art. 38 alin. (1) lit. b) se face și în cazul pensiilor stabilite anterior datei de 1 aprilie 2001.
(2) Cererea de recalculare a pensiei urmează aceleași reguli procedurale privind soluționarea și contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare.
(3) Pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare.
Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că data depunerii cererii de recalculare a pensiei la Casa Județeană de Pensii are relevanță pentru determinarea datei de la care se cuvin drepturile numai dacă această cerere este însoțită și de actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor legale pentru a beneficia de drepturile solicitate. În speță reclamantul a depus la Casa Județeană de Pensii adeverința care proba realizarea unui stagiu de cotizare în condiții speciale de minim 25 de abia la data de 17 01 2007. În consecință acestuia i se cuvin drepturile de pensie în temeiul acestei cereri începând cu luna februarie a anului 2007. Este real că reclamantul nu a revenit asupra cererii inițial formulate la data de 16 08 2006 însă această cerere nu poate fi avută în vedere pentru determinarea drepturilor de pensie deoarece nu a fost însoțită de nici un act doveditor, de asemenea nici adeverința depusă la 15 11 2006 nu îndeplinea cerințele Legii 266/2006 deoarece nu făcea dovada decât a unui stagiu de cotizare de 19 ani 6 luni și 10 zile. În plus această din urmă adeverință a fost anulată de emitent la emiterea adeverinței 1031/49809/15 01 2007.
În ceea ce privește decizia de revizuire a drepturilor de pensie a reclamantului aceasta s-a realizat în temeiul art.89 alin.1 din Legea 19/2000 potrivit căruia:
" În situația în care se constată erori în stabilirea și în plata drepturilor de pensie, se vor opera revizuirile și modificările legale, atrăgând, după caz, răspunderea celor vinovați."
În cuprinsul final al acestui alineat se face referire la tragerea la răspundere a celor vinovați de erorile în determinarea drepturilor de pensie. Această răspundere este una disciplinară iar prerogativa antrenării ei revine angajatorului în temeiul dispozițiilor codului muncii. În nici un caz instanța de judecată nu poate să se sesizeze din oficiu în cadrul procedurii de soluționare a litigiilor de asigurări sociale în vederea angajării răspunderii disciplinare a salariaților pârâtei. Dealtfel soluțiile pronunțate în materie disciplinară pentru angajații pârâtei nu au nici o influență în ceea ce privește deciziile de pensie ale asiguratului.
Nici criticile referitoare la modul de stabilire a debitului nu sunt întemeiate. În mod corect instanța de fond a arătat că sunt corecte calcule efectuate de pârâtă în privința debitului datorat de reclamant și modul de executare a sentinței civile nr. 481/2006.
Astfel, prin decizia din data de 14.08.2007 s-a pus în executare dispozitivul sentinței civile nr.481/2006 (66) și s-au stabilit drepturi de pensie în cuantum de 455 lei, începând cu data de 1.05.2006 (16), iar reclamantul a încasat doar suma de 420 lei pe o perioadă de 4 luni, în total i se cuvenea suma de 140 lei. În perioada 1.02.2007 -august 2007, cuantumul pensiei ce i se cuvenea reclamantului în baza deciziei din 4.09.2007, a fost de 675 lei, dar s-a încasat 654 lei (pe o perioadă de 7 luni o diferență de 21 lei x 7 = 147 lei), iar pentru luna septembrie 2007, prin aplicarea actualizării valorii punctului de pensie, i se cuvenea suma de 709 lei și a încasat doar 687 lei (diferența de 22 lei), deci în total 169 lei de încasat (147 lei + 22 lei).
Prin decizia din 3.05.2007, începând cu data de 1.09.2006, s-au recalculat dreptule de pensie, reclamantul a beneficiat astfel și încasat un cuantum al pensiei de 560 lei și respectiv 564 lei,în timp ce cuantumul cuvenit era de 478 lei și 558 lei, astfel că ace4sta a încasat în plus suma de 438 lei.
Prin diferența între pensia de acordat reclamantului respectiv 309 lei (140 lei + 169 lei) și ceea ce a încasat în plus, respectiv suma de 438 lei, a rezultat debitul de 129 lei.
Referitor la modul de determinare a stagiului de cotizare avut în vedere la stabilirea punctajului mediu anual criticile recurentului sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor Legii 266/2006:
Art. 3 - (1) Asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare pentru femei și bărbați, pe ani și pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Stagiul de cotizare prevăzut la alin. (1) se poate constitui și din însumarea stagiilor de cotizare realizate conform prevederilor prezentei legi cu cele realizate potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 5 - (1) Pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.
În consecință în cuprinsul legii este prevăzut expres stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual.
Întrucât cererea reclamantului este nefondată pretențiile acestuia referitoare la daune interese și cheltuieli de judecată nu sunt întemeiate.
Față de cele ce preced Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul GGî mpotriva sentinței civile nr.267/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.10.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- ---
Red.
Tehnored. 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Alina Lodoabă Ana Doriani, Ioana Cibu Mirea
